Hotărâre nr. 16 din 28.05.2014

La originea cauzei se află sesizarea avocatului parlamentar, dna Aurelia Grigoriu, depusă la Curtea Constituţională la 30 octombrie 2013, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, şi completată la 10 ianuarie şi 27 martie 2014, pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „dintr-o perioadă de 12 luni" cuprinsă în articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, articolul 348 5 alin. (1) şi (2) lit. e) din Codul fiscal şi articolul 184 1 alin. (1) din Codul Vamal, în redacţia Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Prevederile contestate vizează termenul de 180 de zile, maxim admisibil dintr-o perioadă de 12 luni, de aflare pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport neînmatriculate în Republica Moldova, în urma declarării acestora prin acțiune și plasării în regim vamal de admitere temporară , precum şi achitarea obligatorie a taxei (vinietei) pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către aceste autovehicule.

Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederea contestată vine în contradicţie cu dispoziţiile articolelor 15, 16, 27, 46 şi 54 din Constituţie, articolelor 2, 13 şi 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, articolelor 2, 16 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, articolului 1 din Protocolul nr. 1 şi articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 11 decembrie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova și Guvernului.

În şedinţa plenară publică a Curţii, sesizarea a fost susţinută de avocatul parlamentar dna Aurelia Grigoriu, autorul sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice generale a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către Adrian Morărescu, șef al Direcției control al încasării obligației vamale și asistență juridică din cadrul Serviciului Vamal. ÎN FAPT

La 23 decembrie 2013 Parlamentul a adoptat Legea nr. 324 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care a stabilit politica bugetar-fiscală pentru anul 2014. Prin această lege, inter alia , au fost operate modificări la Legea nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002, la Codul fiscal și Codul vamal, în partea ce ține de termenul de valabilitate al vinietei.

Astfel, potrivit Art. XXVII din Legea nr. 324, articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice a fost modificat şi completat după cum urmează: „alineatul (3): în partea introductivă, cuvintele "pe parcursul unui an calendaristic" se înlocuiesc cu textul „ dintr-o perioadă de 12 luni" ;

Prin Art. IX al acestei legi, a fost modificat articolul 348 5 din Codul fiscal: „la alineatul (1) şi alineatul (2) litera e), cuvintele „pe parcursul unui an calendaristic" se înlocuiesc cu cuvintele „dintr-o perioadă de 12 luni" .

La fel, prin Art. XX din legea menţionată au fost operate modificări și la articolul 184 1 din Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000, după cum urmează: „la alineatul (1), cuvintele „pe parcursul unui an calendaristic" se înlocuiesc cu cuvintele „dintr-o perioadă de 12 luni" .

Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova la 31 decembrie 2013 şi a întrat în vigoare la 1 ianuarie 2014.

Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele: Articolul 9 Principiile fundamentale privind proprietatea „(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale. (2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului. (3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei." Articolul 15 Universalitatea „Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea." Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 27 Dreptul la libera circulaţie „(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat. (2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară." Articolul 46 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. [...]" Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii." Articolul 58 Contribuţii financiare „(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. [...]" Articolul 132 Sistemul fiscal „(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective. [...]"

Prevederile relevante ale Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în M.O., ediţie specială, 2007) sunt următoarele: Articolul 335 Sistemul taxelor rutiere „(1) Taxele rutiere sunt taxe percepute pentru folosirea drumurilor şi/sau a zonelor de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor. (2) Sistemul taxelor rutiere include: [...] b) taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova, cu excepţia celor clasificate la poziţia tarifară 8703 şi a remorcilor ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716; [...] g) taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova, clasificate la poziţia tarifară 8703, şi de către remorcile ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716 (vinieta). [...]" Articolul 336 Noţiuni generale „În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni generale: [...] 14) Vinietă - taxă pentru folosirea drumurilor din Republica Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova, clasificate la poziţia tarifară 8703, şi de către remorcile ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716, a cărei plată se confirmă printr-un certificat valabil pe o anumită perioadă de timp." Articolul 348 1 Subiecţii impunerii „(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice şi persoanele juridice posesoare sau care au drept de folosinţă, confirmat prin actele corespunzătoare, asupra autovehiculelor clasificate la poziţia tarifară 8703 şi asupra remorcilor ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716, neînmatriculate în Republica Moldova şi aflate în evidenţa unor alte state, care intră pe teritoriul Republicii Moldova sau care îl tranzitează. (2) Nu sunt subiecţi ai impunerii: a) persoanele fizice şi persoanele juridice care îşi plasează autovehiculele în regim vamal de import; b) misiunile diplomatice, oficiile consulare şi personalul acestora." Articolul 348 2 Obiectul impunerii „ (1) Obiect al impunerii sunt autovehiculele clasificate la poziţia tarifară 8703 şi remorcile ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716, neînmatriculate în Republica Moldova şi aflate în evidenţa unor alte state, care intră pe teritoriul Republicii Moldova sau care îl tranzitează." Articolul 348 3 Cotele impunerii „(1) Cotele taxei se stabilesc conform anexei nr.21 la prezentul titlu, fiind exprimate în euro. (2) În cazul în care pe teritoriul Republicii Moldova se depistează autovehicule neînmatriculate în Republica Moldova care circulă fără achitarea vinietei sau se constată că perioada de valabilitate a vinietei a fost depăşită, organul de poliţie sau echipa mobilă a serviciului vamal întocmeşte un proces-verbal de constatare a lipsei dovezii achitării taxei în cauză sau privind depăşirea perioadei de valabilitate a taxei şi transmite o copie a acestuia organului vamal. (3) În cazul în care la ieşirea din ţară se depistează autovehicule neînmatriculate în Republica Moldova care au circulat fără achitarea vinietei sau se constată că perioada de valabilitate a vinietei a fost depăşită, organul vamal calculează taxa în cauză conform alin.(1) şi nu permite trecerea frontierei de stat fără prezentarea documentului de plată ce confirmă achitarea taxei şi a amenzilor." Articolul 348 5 Perioada şi termenele de valabilitate „(1) Subiecţii impunerii pot achita vinieta pentru o perioadă de valabilitate de 7 zile, 15 zile, 30 de zile, 90 de zile şi 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni. (2) Perioadele de valabilitate se determină astfel: a) 7 zile - ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 6 zile; b) 15 zile - ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 14 zile; c) 30 de zile - ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 29 de zile; d) 90 de zile - ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 89 de zile; e) 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni. [...] (6) În cazul schimbării deţinătorului autovehiculului sau al cedării dreptului de folosinţă asupra acestuia vinieta îşi menţine valabilitatea."

Prevederile relevante ale Codului vamal nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000 (republicat în M.O., ediţie specială, 2007) sunt următoarele: Articolul 184 1 Declararea prin acţiune a mijloacelor de transport introduse pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice „(1) Prin derogare de la prevederile art.20, persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără achitarea drepturilor de import, cu achitarea vinietei, în scopuri personale, mijloace de transport clasificate la poziţiile tarifare 8702, 8703, 8711 şi remorcile ataşate la acestea (poziţia tarifară 8716), indiferent de termenul lor de exploatare, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate pe un termen de până la 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni , cu respectarea următoarelor condiţii: a) mijloacele de transport să se afle la evidenţă permanentă în alte state; b) persoanele fizice rezidente să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă asupra mijloacelor de transport, fapt confirmat prin actele corespunzătoare; persoanele fizice nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport şi să locuiască temporar în Republica Moldova, aceste fapte fiind confirmate prin actele corespunzătoare; c) mijloacele de transport să fie scoase de pe teritoriul vamal până la expirarea termenului acordat, conform prevederilor prezentului articol; d) mijloacele de transport să nu fie folosite pentru prestarea serviciilor de transport al mărfurilor şi al pasagerilor; e) în cazul în care persoanelor fizice nerezidente li se acordă un alt regim de şedere pe teritoriul Republicii Moldova, documentele confirmative să fie prezentate organului vamal în vederea prelungirii termenului de aflare a mijlocului de transport declarat prin acţiune, informaţia respectivă fiind inclusă în Registrul de stat al transporturilor. [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice (M.O., 2002, nr. 185-189, art. 1416) sunt următoarele: Articolul 10 Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto „[...] (3) Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art.20 al Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate, pe un termen de până la 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, în regimul vamal de admitere temporară, cu achitarea vinietei. [...]"

Prevederile relevante ale Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000 (republicată în M.O., ediţie specială, 2005) sunt următoarele: Articolul 24 Cazurile de pluralitate de cetăţenii „(1) În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite: a) copiilor care au dobândit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia unui alt stat; b) cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, când această cetăţenie este dobândită automat prin căsătorie; c) copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobândit cetăţenia unui alt stat în urma înfierii; d) dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte; e) în cazul când renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută; f) în alte cazuri prevăzute de prezenta lege. (2) În interesele republicii şi în cazuri excepţionale, cetăţenii unor alte state pot deveni şi cetăţeni ai Republicii Moldova, prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, dacă nu cad sub incidenţa art.20 lit.a)-d). (3) Dobândirea de către cetăţeanul Republicii Moldova a cetăţeniei altui stat nu atrage pierderea cetăţeniei Republicii Moldova. (4) Cetăţeanul Republicii Moldova care posedă cetăţenia altui stat, în raporturile cu Republica Moldova, este recunoscut numai ca cetăţean al ei, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(1) lit.a)-e) şi alin.(2)." - Legislaţia internaţională

Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale ale Drepturilor Omului (adoptată la New York la 10 decembrie 1948 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele: Articolul 13 „1. Orice persoană are dreptul să circule liber şi să-şi aleagă reşedinţa în interiorul unui stat. 2. Orice persoană are dreptul sa părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi de a reveni in ţara sa." Articolul 17 „1. Orice persoană are dreptul la proprietate atât singură cît şi în asociere cu alţii. 2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."

Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare - Convenția Europeană ), amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie Articolul 1 Protecţia proprietăţii „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor." Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie Articolul 2 Libertatea de circulaţie „1. Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa. 2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa. 3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. 4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică."

Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (adoptat la New York la 16 decembrie 1966 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele: Articolul 12 „1. Orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa. 2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria sa ţară. 3. Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naţională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul Pact. 4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa ţară." Articolul 26 „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, termenul maxim admisibil de aflare pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport neînmatriculate în Republica Moldova - 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni , precum şi achitarea taxei (vinietei) pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii constituţionale interconexe, și anume: principiul egalităţii, dreptul la libera circulaţie şi dreptul la proprietate, precum și obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice.

Articolele 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. i) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează avocatul parlamentar cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Curtea observă că obiectul controlului constituționalității îl constituie prevederile referitoare la achitarea vinietei de către persoanele fizice posesoare sau care au drept de folosinţă, confirmat prin actele corespunzătoare, asupra autovehiculelor clasificate la poziţia tarifară 8703 şi asupra remorcilor ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716 , neînmatriculate în Republica Moldova şi aflate la evidenţa altor state, care intră pe teritoriul Republicii Moldova sau care îl tranzitează, precum şi referitoare la termenul de valabilitate al vinietei de până la 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni.

Curtea reține că prevederile contestate din Legea nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002, Codul fiscal şi Codul vamal, în redacția Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013, nu au mai făcut obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale. 28. Ţinând cont de pretenţiile şi argumentele enunţate de către autorul sesizării, Curtea va examina problemele abordate prin prisma normelor constituţionale invocate, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate de dreptul internaţional. La fel, Curtea va aplica raționamentele expuse în jurisprudenţa sa anterioară şi în jurisprudența Curţii Europene.

Astfel, analizând obiectul sesizării în raport cu normele constituţionale, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea Constituţională va opera, în special, cu prevederile articolului 27 combinat cu articolele 16 şi 54 din Constituţie, precum şi cu prevederile articolului 46 combinat cu articolul 54 din Constituţie.

Autorul sesizării pretinde că prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 27 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat. (2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară."

În opinia autorului sesizării, aceste prevederi încalcă, de asemenea, articolul 16 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

La fel, autorul sesizării pretinde încălcarea prevederilor articolului 54 alineatele (1), (2) şi (4) din Legea Supremă, potrivit cărora: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. [...] (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii." 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării susţine că sintagma „dintr-o perioadă de 12 luni" cuprinsă în articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, articolul 348 5 alin. (1) şi (2) lit. e) din Codul fiscal şi articolul 184 1 alin. (1) din Codul Vamal, cu modificările ulterioare, în redacţia Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, încalcă dispoziţiile articolelor 16, 27 şi 54 din Constituţie, precum și dispozițiile unor acte internaționale la care Republica Moldova este parte.

Potrivit autorului sesizării, modificările operate încalcă dreptul la libera circulație al cetățenilor, ce dețin dubla cetățenie şi folosesc mijloace de transport înregistrate peste hotarele ţării.

De asemenea, modificările contravin prevederilor articolului 54 din Constituţie, în ceea ce priveşte posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi.

În opinia autorului sesizării, faptul deținerii mai multor cetățenii nu poate constitui drept impediment pentru a beneficia de același tratament în statele, al căror cetățean este persoana.

Autorul menţionează că introducerea sintagmei „dintr-o perioadă de 12 luni" și aplicarea aceluiași tratament în privința persoanelor fizice rezidente, inclusiv a cetățenilor cu cetățenie dublă, și a persoanelor fizice nerezidente, ce folosesc mijloace de transport neînmatriculate în Republica Moldova, constituie o ingerință în exercitarea dreptului fundamental la libera circulație.

Autorul sesizării invocă jurisprudența Curții Europene în materia dreptului la libera circulație, potrivit căreia prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția Europeană au drept scop asigurarea dreptului în spațiu, garantat oricărei persoane, de a circula pe teritoriul pe care se află, precum și de a-l părăsi, implicând și dreptul de a merge într-o țară la alegerea sa în care ar putea fi autorizat să intre, iar deposedarea unui individ de document de călătorie, cum ar fi de exemplu un pașaport, reprezintă, fără nici o îndoială, o ingerință în exercițiul liberei circulații (cauza Peltonen vs Finlanda , din 20 februarie 1995 și cauza Baumann vs Franța , din 22 mai 2001).

De asemenea, autorul sesizării subliniază importanța și conținutul principiului egalității, consacrat la art. 16 din Constituție, și consideră că violarea acestuia are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat în cazuri egale fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau când există o disproporție între scopul urmărit și mijloacele folosite.

În acest context, autorul sesizării se referă la jurisprudența Curții Europene, conform căreia discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații similare, ci și din aplicarea aceluiași tratament unor persoane aflate în situații diferite, iar tratamentul diferențiat poate lua forma unor efecte disproporționat negative ale unei politici sau măsuri generale, care, deși este formulată în termeni neutri, practică discriminarea împotriva unui grup (cauza D.H. vs Republica Cehă , din 13 noiembrie 2007, cauza Opuz vs Turcia, din 9 iunie 2009, și cauza Zarb Adami vs Malta, din 20 iunie 2006). 2. Argumentele autorităţilor

Parlamentul, în opinia sa, menționează că stabilirea restricţiei în Codul vamal, este făcută în corespundere absolută cu prevederile art. 54 din Constituţie, care permite instituirea în legislaţia naţională a unor limitări în exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului în cazul în care aceste restrângeri corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale.

În opinia prezentată de Guvern se reține că normele legale supuse controlului de constituţionalitate stabilesc regimul juridic aplicabil autovehiculelor, neavând o ingerinţă asupra liberei circulaţii a cetăţenilor, iar scopul urmărit este unul legal - pentru a face distincție între mijloacele de transport auto introduse temporar pe teritoriul Republicii Moldova și cele înmatriculate.

Potrivit opiniei scrise a Președintelui Republicii Moldova, noile reglementări nu pot fi privite ca o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor persoanelor rezidente, inclusiv ale persoanelor care deţin dubla cetăţenie. Prevederile contestate corespund tuturor criteriilor de calitate, iar intervenţia legiuitorului se înscrie în limitele admisibile ale art. 54 din Constituţie. 3. Aprecierea Curții

Curtea reține că articolul 27 din Constituție garantează, cu titlu de principiu, dreptul cetățeanului Republicii Moldova la libera circulație în interiorul statului, precum și dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.

În virtutea prevederilor coroborate ale articolelor 19 şi 27 din Constituţie, tuturor cetăţenilor, cetăţenilor străini, apatrizilor, refugiaţilor şi beneficiarilor de protecţie umanitară le este garantat dreptul la libera circulaţie în interiorul statului şi de a ieşi din ţară.

Prin prisma instrumentelor internaționale, dreptul la libera circulaţie este protejat, de asemenea, de art.2 din Protocolul nr.4 la Convenţia Europeană, art.12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice și art.13 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În același timp, în Hotărârea nr. 7 din 5 aprilie 2011, Curtea a menționat următoarele: „ Dreptul persoanei la libera circulaţie , protejat de prevederile art.27 din Constituţia Republicii Moldova şi de instrumentele internaţionale, nu face parte din categoria drepturilor absolute, a căror restrîngere se exclude. Acest drept poate fi restrîns, exercitarea lui impunând respectarea condiţiilor prevăzute de lege . [...] orice limitare a dreptului persoanei la libera circulaţie [...] trebuie să corespundă anumitor exigenţe de ordin material şi procedural, care să garanteze proporţionalitatea acesteia cu scopul urmărit. Astfel, potrivit art.54 din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. De asemenea, art.2 alin.3 din Protocolul nr.4 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează că exercitarea dreptului la libera circulaţie nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora."

Astfel, cât privește interferența normelor supuse controlului constituționalității cu dreptul la libera circulație, consfințit de art. 27 din Constituție, Curtea atestă faptul că dispozițiile contestate nu reglementează, după obiectul lor, dreptul cetățenilor Republicii Moldova, al cetăţenilor străini și apatrizilor la intrarea și ieșirea de pe teritoriul Republicii Moldova, implicit dreptul la libera circulație pe teritoriul Republicii Moldova, ce implică intrarea, aflarea acestora pe teritoriul statului și deplasarea în interiorul limitelor de frontieră, precum și părăsirea teritoriului Republicii Modova.

Curtea reține că dispozițiile contestate vizează termenul maxim admisibil de valabilitate a vinietei, de 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, al regimului de admitere temporară a mijloacelor de transport pe teritoriul Republicii Moldova, aflate la evidența permanentă a altui stat, dar care sunt deținute cu drept de proprietate sau folosință de către persoanele fizice rezidente, cetățeni ai Republicii Moldova.

Prin raportarea obiectului sesizării la norma constituțională enunțată, Curtea menționează că aceasta din urmă nu garantează dreptul la libera circulație a mărfurilor și bunurilor.

Curtea reține că normele contestate reglementează politica vamală și fiscală, prin raportare la achitarea vinietei pentru mijloacele de transport aflate la evidență permanentă în alte state și introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

În această ordine de idei, Curtea menționează că și Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013, prin care au fost introduse normele contestate, vizează politica bugetar-fiscală.

Potrivit art. 336 din Codul fiscal, vinieta reprezintă taxa pentru folosirea drumurilor din Republica Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova, clasificate la poziţia tarifară 8703, şi de către remorcile ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716, a cărei plată se confirmă printr-un certificat valabil pe o anumită perioadă de timp.

Articolul 132 alin. (1) din Constituţie stipulează că impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

Potrivit sensului articolului 132 din Constituţie şi articolului 2 din Codul fiscal, sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, altor venituri ale bugetului public naţional, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

La fel, în conformitate cu prevederile articolului 8 alin. (1) al Legii nr. 847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, veniturile bugetare se constituie din impozite, taxe, granturi și alte încasări.

De asemenea, Curtea reține că cetăţenii, conform articolului 58 alin. (1) din Constituţie, au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Această obligaţie fundamentală are un caracter deosebit şi este determinată de natura publică a puterii de stat, stabilită de art. 1 şi art. 2 alin.(1) din Constituţie.

Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu legislaţia fiscală, reprezintă condiţia indispensabilă pentru existenţa statului, de aceea obligaţia de a plăti impozitele şi taxele, fixate în art. 58 alin. (1) din Constituţie, se extinde asupra tuturor contribuabililor (cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apartizilor, persoanelor juridice) ca o modalitate de revendicare necondiţionată de către stat a drepturilor sale.

În Hotărârea nr.11 din 25 martie 2014 Curtea a subliniat: „53. [...] impozitele şi taxele generează veniturile necesare instituţiilor statului, dar au şi un impact important asupra funcţionării economiei în ansamblu, în special asupra redistribuirii resurselor economice. 54. Astfel, pentru asigurarea procesului bugetar în partea de venituri şi cheltuieli statul urmează să asigure obţinerea sistematică şi continuă pe parcursul anului bugetar a impozitelor stabilite, precum şi să întreprindă măsuri prealabile de administrare şi control asupra perceperii lor."

Curtea menționează că limitarea dreptului de folosinţă asupra unor mijloace de transport înmatriculate și aflate la evidența unui stat străin, perceperea obligatorie a vinietei pentru folosirea drumurilor din Republica Moldova sunt reglementate de către unica autoritate legislativă a statului, care, în temeiul art. 66 lit. d) și art. 72 alin. (1) din Constituție, este abilitată cu dreptul și competența exclusivă de a decide regimul bunurilor introduse de către persoanele fizice pe teritoriul ţării.

Totodată, Curtea observă că, prin modificările operate, legiuitorul a racordat normele legislaţiei naţionale la cele ale Convenţiei privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990 şi ratificată de către Republica Moldova la 5 decembrie 2008.

Potrivit anexei C articolului 9 alin. (2) din Convenţia menționată, mjloacele de transport de uz privat pot rămâne pe teritoriul de admitere temporară pe o perioadă continuă sau întreruptă de şase luni pentru un interval de douăsprezece luni .

Din considerente de ordine publică, de securitate economică și fiscală, statul, în lumina suveranității și a independenței de care dispune, poate restricționa termenul de aflare pe teritoriul său a mijloacelor de transport aflate la evidența permanentă a altui stat, în vederea diminuării pe teritoriul său a numărului de mijloace de transport care se află la evidența altor state și sporirii acumulărilor la bugetul național, prin crearea condițiilor care să încurajeze persoanele fizice rezidente, cetățeni ai Republicii Moldova, să achite drepturile de import, costurile pentru înmatricularea mijloacelor de transport și includerea acestora în Registrul de Stat al Transportului și alte redevențe obligatorii conform legii, precum și în scopul realizării unei evidențe stricte a tuturor mijloacelor de transport care se află și circulă pe teritoriul Republicii Moldova, a persoanelor care dețin dreptul de proprietate asupra acestora sau alte drepturi reale înregistrate și regimul juridic al acestora.

Astfel, odată cu achitarea drepturilor de import, persoana fizică îşi poate folosi mijlocul de transport pe teritoriul Republicii Moldova fără nici o restrângere.

Responsabilitatea de a decide asupra cazurilor şi gradului în care pot fi restrânse drepturile garantate de Constituţie şi de a asigura proporţionalitatea restrângerii cu situaţia care a determinat-o revine legiuitorului, în limitele permise de normele constituționale.

Curtea concluzionează că, având în vedere competența exclusivă a Parlamentului de a decide asupra politicii interne și externe a statului, inclusiv în domeniul economic, fiscal și al ordinii publice, prin adoptarea de legi organice sau ordinare, modificările și completările operate prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 se înscriu în limitele competențelor autorității legislative.

Intervenţia legiuitorului nu depăşeşte limitele stabilite de articolul 54 din Constituţie, restricţiia fiind prevăzută de lege şi fiind necesară în interesele securităţii naţionale şi bunăstării economice a ţării.

În ceea ce privește argumentele autorului sesizării privind promovarea prin normele contestate a unui tratament diferențiat între persoanele fizice rezidente, care dețin și cetățenia altui stat, și persoanele nerezidente, fiind încălcat astfel principiul egalității, instituit de articolul 16 din Constituție, Curtea reține următoarele.

Articolul 16 din Constituție reprezintă un principiu general, în corelare cu care se aplică drepturile și libertățile garantate de normele constituționale, nefiind admisă diferențierea cetățenilor Republicii Moldova pe baza apartenenței rasiale, etnice, lingvistice, politice, religioase, sociale, de gen sau în bază de opinie, avere sau naționalitate.

De asemenea, articolul 19 alin. (1) din Constituție consacră principiul, conform căruia cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.

Curtea observă că normele contestate nu prevăd condiții diferite, în ceea ce privește termenul maxim de aflare a mijlocului de transport în regim de admitere temporară pe teritoriul Republicii Moldova, în funcţie de naționalitatea sau originea etnică a persoanei, sau în funcţie de celelalte criterii prevăzute de art. 16 din Constituție. Acestea instituie același volum de drepturi și obligații, în ceea ce privește introducerea pe teritoriul statului a mijloacelor de transport aflate la evidența permanentă a altui stat, atât pentru persoanele fizice rezidente, cât şi pentru persoanele fizice nerezidente.

Obiect al restricţiei legale nu-l constituie libera circulație a persoanelor fizice, ci mijloacele de transport înregistrate pe teritoriul altor state, care nu se pot afla pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 180 zile dintr-o perioadă de 12 luni.

Prin urmare, prevederile legale supuse controlului constituționalității stabilesc un tratament identic atât pentru persoanele fizice rezidente, cât și pentru persoanele fizice nerezidente, la introducerea de către acestea, pe teritoriul Republicii Moldova, a mijloacelor de transport aflate la evidență permanentă în alte state. II. Pretinsa încălcare a articolului 46 combinat cu articolul 54 din Constituţie

Autorul sesizării pretinde că prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 46 alineatul (1) din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

În opinia autorului sesizării, aceste prevederi încalcă, de asemenea, articolul 54 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. [...] (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii." 1. Argumentele autorului sesizării

În argumentarea încălcării dreptului persoanei la respectarea proprietății private, autorul sesizării se referă la substanța dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care include competența statului de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.

Autorul sesizării susţine că, deoarece termenul de aflare pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport înmatriculate în alt stat este de 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, la expirarea acestuia, mijlocul de transport urmează a fi scos de pe teritoriul statului, fiind permisă introducerea sa ulterioară doar după expirarea a 12 luni, astfel încălcându-se dreptul persoanei de folosinţă asupra bunului. 2. Argumentele autorităţilor

În opinia prezentată Guvernul menţionează că textul de lege criticat nu conţine elemente de natură să determine o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de Constituţie, iar restricţia legală nu atinge existenţa dreptului în sine. 3. Aprecierea Curții

Curtea reține că articolul 46 din Constituţie, articolul 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi articolul 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană consfințesc dreptul la proprietate privată şi garantează protecţia acesteia.

Potrivit normelor menţionate, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Curtea menționează că articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană cuprinde trei reguli privind protecția proprietății. În primul rând, acest articol consacră dreptul la protecţia proprietăţii private deja dobândite, şi nu reglementează dreptul de a deveni proprietar. În al doilea rând, el precizează în ce condiţii o persoană poate fi privată de proprietatea sa, și anume: i) dacă există o cauză de utilitate publică; ii) dacă sunt respectate condiţiile ce decurg din legea internă şi din principiile generale ale dreptului internaţional. În al treilea rând, el dispune că statele pot reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuţii sau a amenzilor.

Reglementarea folosinţei bunurilor cuprinde orice măsură legală a statului, prin care unei persoane nu i se permite să îşi utilizeze bunurile în maniera în care doreşte, suferind astfel unele limitări, fără ca acestea să fie, prin natură şi prin efecte, atât de importante, încât să poată fi calificate ca o privare de proprietate.

În consecinţă, dreptul de proprietate nu este absolut, el suportă anumite limitări, fiind susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Garantarea prin Constituţie nu transformă dreptul de proprietate într-un drept nelimitat. Instituirea anumitor limite este impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general.

În acest sens, Curtea, în Hotărârea nr.10 din 20 iunie 2006, a menționat următoarele: „[...] Evident, ca şi în cazul altor drepturi materiale, garantate de Convenţie, statul poate restrânge exerciţiul dreptului de proprietate. El poate lipsi persoana de proprietate "în interesul societăţii şi în condiţiile prevăzute de lege". Totodată, el poate "să asigure adoptarea unor asemenea legi, pe care le consideră necesare pentru efectuarea controlului privind folosinţa proprietăţii în conformitate cu interesul general" (Hotărârea CEDO din 21.02.1986 în cauza James şi alţii, seria A, vol.98, pag.14.) Curtea Europeană a remarcat de asemenea că noţiunea "interes general" este după necesitate amplă. Considerând firesc că în procesul promovării politicii sociale şi economice statelor le aparţine dreptul de a stabili propria marjă de apreciere a "interesului general", Curtea a subliniat că ea va respecta hotărârea puterii legislative în problema aprecierii "interesului general", cu excepţia cazului în care hotărârea respectivă este lipsită de temei raţional. [...]"

Prin normele contestate se impune cu precădere o limitare pe teritoriul Republicii Moldova a folosinței bunului, asupra căruia dreptul de proprietate sau de folosință a fost dobândit pe teritoriul altui stat.

În același timp, Curtea reține că legiuitorul, în temeiul art. 21 alin. (1) din Codul vamal, în scopul asigurării securităţii economice și apărării pieței interne, a considerat oportun și justificat să prevadă un termen echitabil de 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, care să corespundă scopului regimului vamal de admitere temporară.

Necesitatea folosirii și dispunerii îndelungate, pe un termen nelimitat, a mijlocului de transport introdus pe teritoriul Republicii Moldova depășește esența și conținutul instituției de admitere temporară reglementate de art. 67 din Codul vamal, care determină un anumit regim al mijloacelor de transport, având în vedere scopul operaţiei şi destinaţia mijloacelor de transport, precum și limitele instituționale ale vinietei, ca fiind o taxă cu caracter pecuniar, ce asigură compensarea cheltuielilor pentru folosirea drumurilor naționale.

Astfel, limitarea folosinței mijloacelor de transport aflate la evidență permanentă în alte state la un termen de 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, în condiţiile plasării bunului în regim de admitere temporară și cu achitarea obligatorie a vinietei în mărimea prevăzută, nu este, prin natura sa și efectele pe care le implică, o privare de proprietate.

În lumina celor enunțate, Curtea reține că reglementarea de către legislativ a termenului maxim admisibil de aflare pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport neînmatriculate în Republica Moldova - 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, nu este contrară normelor constituționale. În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se respinge sesizarea avocatului parlamentar, dna Aurelia Grigoriu, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi legale referitoare la termenul de admitere temporară pe teritoriul