Hotărâre nr. 11 din 30.10.2012

La originea cauzei se află sesizarea depusă de Curtea Supremă de Justiţie la 28 iunie 2012, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.g) din Constituţie, 25 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, ridicată în dosarul nr. 3-4413/11, aflat pe rol la Curtea de Apel.

Autorul sesizării a pretins, în special, că stabilirea întrunirii de către persoană pentru dobândirea cetăţeniei a condiţiilor prevăzute de legislaţie este un domeniu atribuit de Constituţie în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova şi astfel norma contestată este incompatibilă cu prevederile articolului 88 lit.(c) din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 11 iulie 2012 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor.

În şedinţa plenară publică a Curţii, autorul sesizării a fost reprezentat de Iulia Sîrcu, vicepreşedinte al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei, şi Mihaela Iacob, viceministru al Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. La şedinţă a mai participat Vladislav Poghircă în calitate de reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova.

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă (M.O. nr. 111-115/451, 2003) sunt următoarele: Articolul 12 1 Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate „[...] (2) Sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată este admisibilă numai în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat conform opiniei instanţei în pricina concretă pe care o examinează .[...]"

Prevederile relevante ale Legii cetăţeniei Republicii Moldova (M.O., nr. 98-101/709, 2000, republicată: M.O. ed. specială din 09.12.2005, pag.18) sunt următoarele: Articolul 17 Condiţiile naturalizării „(1) Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda la cerere persoanei care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care: a) deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază legal şi obişnuit aici cel puţin în ultimii 10 ani sau este căsătorită cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi domiciliază legal şi obişnuit aici în ultimii 3 ani, sau domiciliază legal şi obişnuit nu mai puţin de 3 ani la părinţi sau copii (inclusiv înfietori şi înfiaţi) cetăţeni ai Republicii Moldova; sau b) domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vîrstei de 18 ani; sau c) este apatrid sau recunoscută ca fiind refugiată, conform prevederilor legii naţionale, şi domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 8 ani; precum şi d) cunoaşte şi respectă prevederile Constituţiei; şi e) cunoaşte limba de stat în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială; şi f) are surse legale de existenţă; şi g) pierde sau renunţă la cetăţenia unui alt stat, dacă o are, cu excepţia cazurilor cînd pierderea sau renunţarea nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută. (2) Cunoaşterea prevederilor Constituţiei şi a limbii de stat de către solicitantul cetăţeniei Republicii Moldova este verificată în modul stabilit de Guvern." Articolul 28 Atribuţiile Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi ale organelor lui Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi organele lui: a) primesc de la persoanele cu domiciliul legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi, cereri privind dobîndirea cetăţeniei prin naturalizare şi privind redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, verifică documentele prezentate în vederea corespunderii acestora cerinţelor prezentei legi. În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat şi, împreună cu avizele Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu cererea solicitantului, îl expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare; b) examinează cereri privind dobîndirea cetăţeniei prin recunoaştere, conform prevederilor art.12 alin.(2), şi iau decizia de recunoaştere a cetăţeniei sau de refuz. În cazul persoanelor care deţin cetăţenia altui stat, decizia se ia în conformitate cu avizul argumentat al Serviciului de Informaţii şi Securitate;[...]" Articolul 29 Atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi ale instituţiilor lui „Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, reprezentanţele diplomatice şi instituţiile consulare ale Republicii Moldova: a) primesc de la persoane cu domiciliu legal şi obişnuit în străinătate, în condiţiile prezentei legi, cereri privind cetăţenia, adună date despre solicitant, întocmesc un aviz argumentat şi, împreună cu avizul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, cu avizul Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu cererea solicitantului, îl expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare; [...]" Capitolul VII

Prevederile relevante ale Convenţiei europene cu privire la cetăţenie (încheiată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 621-XIV din 14 octombrie 1999, "Tratate internaţionale", 2001, volumul 26, pag.190) sunt următoarele: Articolul 5 Nediscriminarea „1) Normele unui stat cu privire la cetăţenie nu pot conţine diferenţieri sau include practici echivalente cu discriminarea bazate pe sex, religie, rasă, culoare sau origine naţională ori etnică.[...]" Capitolul III Reguli cu privire la cetăţenie Articolul 6 Dobîndirea cetăţeniei „[...] 3) Fiecare Stat Parte prevede în legislaţia sa internă posibilitatea dobîndirii cetăţeniei de către persoanele care locuiesc cu titlu legal pe teritoriul său. La determinarea condiţiilor de dobîndire a cetăţeniei statul parte nu poate prevedea ca condiţie de trai permanent un termen ce depăşeşte zece ani, pînă la momentul depunerii cererii. [...]" Capitolul IV Proceduri legate de cetăţenie Articolul 10 Examinarea cererilor „Fiecare Stat Parte asigură examinarea în termene rezonabile a cererilor cu privire la dobîndirea, păstrarea, pierderea, redobîndirea sau legalizarea cetăţeniei sale." Articolul 11 Deciziile „Fiecare Stat Parte asigură ca deciziile cu privire la dobîndirea, păstrarea, pierderea, redobîndirea sau legalizarea cetăţeniei sale să conţină motivaţii în formă scrisă." Articolul 12 Dreptul de recurs „Fiecare Stat Parte asigură ca deciziile cu privire la dobîndirea, păstrarea, pierderea, redobîndirea sau legalizarea cetăţeniei sale să poată face obiectul unui recurs administrativ sau judiciar, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale interne." ÎN DREPT

Curtea reţine că prerogativa de a rezolva cazurile excepţionale de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată. În acest context, Curtea reţine că, prin Hotărârea nr. 15 din 6 mai 1997 cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova (M.O. nr.33, 1997), a statuat că: „[...] Excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal . [...]"

În acelaşi sens, legiuitorul a specificat în articolul 12 1 din Codul de procedură civilă că excepţia de neconstituționalitate este admisibilă doar în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat, conform opiniei instanţei, în pricina concretă pe care o examinează.

În acelaşi timp, urmând practica sa anterioară (a se vedea hotărârile nr.9 din 20 mai 2008 (M.O. nr.99-101/7, 2008), nr.26 din 23 noiembrie 2010 (M.O. nr.235-240/27, 2010) şi nr.30 din 23 decembrie 2010 (M.O. nr.1-4/2, 2011), nr.15 din 13 septembrie 2011 (M.O. nr. 166-169/22, 2011) nr.24 din 15 noiembrie 2011 (M.O. nr. 206-215/33, 2011), Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate din lege, raportate la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul sesizării, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în dreptul internaţional şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pe data de 27.07.2011 ASLI Mohammed Hadi Mihiddin a depus la Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru" (în continuare - Î.S. CRIS „Registru") o cerere pentru dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova. Prin scrisoarea cu nr.02/3-A239 din 25.08.2011 el a fost informat că cetăţenia Republicii Moldova se acordă, la cerere, persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi care este apatrid sau recunoscută ca refugiat, conform prevederilor legii naţionale, şi domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin 8 ani. I s-a mai comunicat că, deşi el a solicitat să fie considerat refugiat la 11.11.2002, abia la 25.03.2009 a intrat în posesia buletinului de identitate eliberat beneficiarilor de protecţie umanitară, explicându-i-se că această categorie de persoane nu este specificată în art.17 din Legea cetăţeniei şi că, în conformitate cu lit.(a) art.28 din Legea cetăţeniei, cererea sa poate fi expediată Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare numai în cazul respectării condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi că cererea sa va putea fi primită spre examinare când el va întruni integral condiţiile de naturalizare.

Prin cererea prealabilă privind revocarea actului administrativ din 21.09.2011, petiţionarul a solicitat Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (în continuare - MTIC) să considere ilegal răspunsul Î.S. CRIS „Registru" şi să transmită cererea sa privind dobândirea cetăţeniei Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.

MTIC, prin scrisoarea cu nr.01/A-296/11 din 04.10.2011, a confirmat răspunsul Î.S. CRIS „Registru" din 25.08.2011.

La 31 octombrie 2011 ASLI Mohammed Hadi Mihiddin a acţionat în justiţie MTIC şi Î.S. CRIS „Registru", cerând Curţii de Apel Chişinău să recunoască ilegal actul nr.02/3-A239 din 25.08.2011 şi să oblige Î.S. CRIS „Registru" să transmită cererea sa de dobândire a cetăţeniei Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova spre examinare în fond.

În motivarea acţiunii, reclamantul a afirmat că domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 8 ani, începând cu 11.11.2002, când a solicitat azil în Republica Moldova, menţionând că norma art.17 din Legea cetăţeniei nu stabileşte momentul când începe să curgă termenul de 8 ani. Ca argument suplimentar, reclamantul a relevat că în 2011 Preşedintele a acordat cetăţenia Republicii Moldova la trei beneficiari de protecţie umanitară.

La demersul avocatului reclamantului, prin încheierea din 21 februarie 2012, instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului I al Legii nr.112 din 09.06.2011 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova şi remiterea cauzei Curţii Supreme de Justiţie pentru a sesiza Curtea Constituţională. Atât din demersul reprezentantului reclamantului, cât şi din încheierea Curţii de Apel rezultă că s-a solicitat controlul constituţionalităţii mai multor prevederi cuprinse la lit.a), b) şi d) ale art.28 din Legea cetăţeniei, raportate la o cauză concretă.

Prin Hotărârea din 28 mai 2012, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a aprobat sesizarea în vederea exercitării controlului constituţionalităţii doar a unor prevederi ale art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei nr.1024-XIV din 2 iunie 2000 în redacţia Legii nr.112 din 9 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova şi a decis ca aceasta să fie expediată spre soluţionare Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. Curtea atestă în acest caz o restrângere a obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căreia se va pronunţa în adresa ataşată la hotărâre, din partea Curţii Supreme de Justiţie, care în acest mod a ignorat concluziile Curţii Constituţionale referitoare la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, expuse în Hotărârea nr.15 din 06.05.1997.

Curtea Supremă de Justiţie a conchis că normele de drept ce urmează a fi aplicate la soluţionarea litigiului vin în contradicţie cu dispoziţiile articolului 88 lit.c) din Constituţie, conform cărora Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic.

Curtea relevă că ASLI Mohammed Hadi Mihiddin, în acţiunea intentată împotriva MTIC, a cerut, în special, ca autorităţile publice competente să fie obligate să efectueze procedurile legate de acordarea cetăţeniei astfel, încât răspunsul la cererea depusă de solicitant să parvină de la Preşedintele Republicii Moldova, şi nu de la minister sau altă autoritate. Curtea observă că, în urma pretenţiilor petiţionarului, autorităţile publice (MTIC) şi instanţele de judecată au fost nevoite să supună problema de drept examinării extrinsece, axându-se pe latura formală a litigiului, şi nu pe cea materială. Or, latura intrinsecă a problemei de drept, sau fondul litigiului de contencios administrativ, constă în corespunderea sau necorespunderea reclamantului condiţiilor naturalizării, prevăzute de art.17 din Legea cetăţeniei, în speţă, dacă reclamantul poate fi considerat apatrid sau refugiat şi dacă el domiciliază legal şi obişnuit în ultimii 8 ani pe teritoriul Republicii Moldova.

În baza celor expuse, Curtea relevă că în prezenta cauză se va pronunţa doar asupra faptului dacă procedurile de examinare a cererii de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova corespund art.88 lit.c) din Constituţie.

Curtea Constituţională reţine că din sesizare rezultă pretinsa necorespundere a prevederilor art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei cu art.16 alin.(2) din Constituţie, deoarece, în opinia Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte depunerea cererii de dobândire a cetăţeniei, acestea discriminează şi dezavantajează solicitanţii domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova în raport cu cei domiciliaţi în afara Republicii Moldova, cărora li se aplică prevederile art.29 lit a) din lege.

Curtea reţine că principiul egalităţii persoanelor în faţa autorităţilor publice, consacrat de alin.(2) art.16 din Constituţie, conform multiplei jurisprudenţe a Curţii, nu înseamnă uniformitate, el presupune tratament egal în situaţii egale, pentru situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Solicitanţii cetăţeniei Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate au un statut diferit faţă de solicitanţii cu domiciliul în interiorul ţării. În acest context, Curtea relevă că, întrucât prevederile art.29 lit.(a) din Legea cetăţeniei sunt inaplicabile litigiului de bază aflat pe rol în instanţa de drept comun, prevederile alin.(2) art.16 din Constituţie sunt irelevante pentru prezenta cauză.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în calitatea sa de autor al sesizării, consideră că norma cuprinsă la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, după conţinut, contravine prevederilor lit.c) art.88 din Constituţia Republicii Moldova. Plenul observă că soluţionarea problemelor cetăţeniei Republicii Moldova şi acordării azilului politic, prin Constituţie, este atribuită în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova. Verificarea documentelor şi stabilirea faptului dacă persoana întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţie, în opinia sa, ţine de domeniul soluţionării cererii de dobândire a cetăţeniei. B. Argumentele autorităţilor

În punctul său de vedere, Preşedintele Parlamentului a susţinut constituţionalitatea normei legale contestate, menţionând că MTIC realizează o activitate necesară de coordonare şi organizare a procesului de acordare a cetăţeniei. Activitatea sa se reduce la operaţii de analiză şi constatare, realizate cu scopul de a cunoaşte realităţile spre a lichida eventualele carenţe în vederea asigurării conformităţii depline cu cerinţele stipulate în art.33, art.36 din Legea cetăţeniei. În opinia sa, acestea constituie acţiuni premergătoare începerii procesului de soluţionare a problemei cetăţeniei, care prin ele însele nu produc efecte juridice, însă contribuie la legalitatea decretului Preşedintelui, unicul act ce produce efecte juridice. În şedinţa publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a susţinut această opinie, adăugând că prin decretul de promulgare a Legii nr.112 din 9 iunie 2011, prin care au fost modificate prevederile art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei, contestate în sesizare, Preşedintele Republicii Moldova a aprobat aceste prevederi şi astfel a consimţit pentru cedarea unor sarcini pe care le presupune atribuţia statuată în art.88 lit.c) din Constituţie.

În susţinerea constituţionalităţii normei contestate, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova a subliniat că verificarea documentelor sub aspectul conformităţii cu cerinţele stipulate de Legea cetăţeniei nu echivalează cu soluţionarea în fond a cererii de acordare a cetăţeniei. Mai mult ca atât, în caz de refuz, solicitantul are dreptul de a readresa cererea, cu condiţia că va respecta cerinţele înaintate de lege, depunând documentele, extrasele, copiile care lipseau iniţial.

Suplimentar, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova a mai comunicat Curţii Constituţionale că actul de identitate care atestă domiciliul străinului pe teritoriul ţării este permisul de şedere legală, eliberat de MTIC în baza deciziei Biroului de Migraţie şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne, data deciziei fiind data din care începe a curge pentru străin termenul de domiciliere legală şi obişnuită pe teritoriul Republicii Moldova. Conform informaţiei prezentate de această instituţie, după introducerea modificărilor contestate - 8 iulie 2011, Preşedintele a aprobat toate cele 687 cereri de renunţare la cetăţenie şi 16 cereri de redobândire a cetăţeniei, a respins 2 cereri de dobândire a cetăţeniei din 11 depuse.

În punctele de vedere prezentate, Guvernul, Ministerul Justiţiei şi MTIC nu sunt de acord cu opinia autorului sesizării că MTIC şi MAEIE ar trebui doar să recepţioneze documentele referitoare la dobândirea cetăţeniei. Verificarea cererii şi a actelor necesare este o acţiune preparatorie, ce precede emiterea decretului în problema cetăţeniei. Autorităţile menţionează că doar decretul Preşedintelui ţării produce efecte juridice, nu însă şi acţiunile MTIC. Constituţionalitatea normei contestate, în opinia autorităţilor, este confirmată şi de faptul că refuzul neîntemeiat privind expedierea documentelor pentru examinare şi soluţionare Preşedintelui Republicii Moldovei poate fi atacat în contenciosul administrativ. C. Aprecierea Curţii

Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate presupune un control concret, în cadrul căruia Curtea Constituţională va examina constituţionalitatea normei ce urmează a fi aplicată în litigiul de bază aflat pe rol în instanţa de drept comun, avându-se în vedere circumstanţele cauzei. În acest sens, Curtea reiterează poziţia sa expusă în Hotărârea nr.15 din 06.05.1997 privind interpretarea lit.(g) alin.(1) art.135 din Constituţie, în care a decis că acest control se aplică asupra actelor „ce au incidenţă asupra examinării unui litigiu de către o instanţă ordinară", iar în calitate de element important al excepţiei de neconstituţionalitate s-a invocat: „[...] existenţa raportului triunghiular între partea aflată în proces, ale cărei drepturi sau interese au fost eventual lezate printr-o normă neconstituţională, instanţa de judecată, în faţa căreia se invocă neconstituţionalitatea, şi Curtea Constituţională, chemată să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate;"

Avînd în vedere cele enunţate în §§ 23, 33 şi necesitatea controlului solicitat de instanţele de drept comun prin sesizarea depusă, Curtea va aborda problema de drept privind procedura de dobândire a cetăţeniei Republicii Moldova numai în aspectul său extrinsec, şi anume dacă lit.(c) art.88 din Constituţie conferă dreptul de a refuza primirea cererii privind acordarea cetăţeniei exclusiv Preşedintelui ţării sau acest drept îl au şi autorităţile ce recepţionează actele de la solicitanţi, în special în cazul în care persoana nu întruneşte toate condiţiile impuse de lege pentru dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare.

Curtea reţine că statutul de cetăţean permite persoanei de a fi titularul tuturor drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale consfinţite de Constituţie şi legislaţia în vigoare. Prevederile lit.(c) art.88 din Constituţie abilitează Preşedintele Republicii Moldova cu una din principalele atribuţii în exercitarea puterii de stat, care vizează statutul juridic al persoanei, - acordarea cetăţeniei. Astfel, conform normei constituţionale, Preşedintele „soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic".

Curtea reţine că din analiza textuală strictă a acestei norme constituţionale rezultă că atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova privind soluţionarea problemelor cetăţeniei conţine nu doar elemente materiale, dar şi procesuale, pe care Preşedintele trebuie să le respecte.

Această concluzie decurge din analiza expunerii articolului 88 din Constituţie, care stipulează atribuţiile şefului statului. Astfel, cu referire la alte atribuţii, constituanta legislativă a utilizat termenii „conferă" (decoraţii), „acordă" (azil politic, grade militare, ranguri diplomatice ş.a.) şi numai în acest caz a utilizat termenul „soluţionează", care comportă o altă conotaţie.

Curtea reţine că termenul „soluţionează", în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, are o semnificaţie mai largă, incluzând întreg ansamblul de proceduri prevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei.

În baza acestei analize cazuale exegetice, Curtea deduce că atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova statuată la lit.c) art.88 din Constituţie presupune examinarea tuturor problemelor legate de cetăţenie, începând cu depunerea cererii şi terminând cu emiterea soluţiei, care poate fi atât pozitivă, cât şi negativă. Curtea reţine că Preşedintele Republicii Moldova, conform prevederilor lit.c) art.88 din Constituţie, este unica autoritate, care poate emite soluţii definitive pentru fiecare etapă a procedurii legate de dobândirea cetăţeniei.

În consecinţă, Curtea reţine că o altă interpretare a normei constituţionale prin lege, în speţă, referitoare la procedura reglementată la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, ar echivala cu limitarea atribuţiei Preşedintelui statuate la lit.c) art.88 din Constituţie.

Curtea reţine că regula enunţată decurge nu numai din prevederile constituţionale, ci şi de necesitatea rezonabilă ca problemele în cauză să fie soluţionate de o instituţie competentă şi specializată. Conform reglementărilor actuale, unica structură specializată în acest domeniu este Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, care, conform Decretului nr. 694-II din 28.07.98, „este constituită în scopul asigurării exercitării de către Preşedintele Republicii Moldova a atribuţiilor constituţionale în problemele cetăţeniei".

În acest sens, Curtea reţine că potrivit reglementărilor legale în vigoare, numai Comisia, formată, în conformitate cu art.31 din Legea cetăţeniei, „pentru examinarea prealabilă a problemelor cetăţeniei", este în drept să verifice actele solicitantului prevăzute de lege şi să prezinte propunerile respective Preşedintelui, căruia îi aparţine dreptul decizional. Orice mecanism administrativ, care în fapt ar putea împiedica Preşedintele Republicii Moldova să soluţioneze cererile de acordare a cetăţeniei, în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, ar însemna de fapt o limitare inadmisibilă a atribuţiilor sale.

Mai mult ca atât, după cum rezultă din materialele cauzei, soluţionarea problemelor cetăţeniei a fost dată în competenţa unui agent economic - Î.S. CRIS „Registru", care în realitate este învestită cu putere decizională, deşi cererea privind acordarea cetăţeniei este adresată Preşedintelui ţării, şi nu conducătorului acesteia.

Curtea reţine că, potrivit principiului unităţii materiei constituţionale, normele Constituţiei urmează a fi aplicate şi interpretate cazual în coroborare cu alte norme constituţionale ce reglementează instituţii şi principii similare, ţinând cont de aspectele funcţionale ale instituţiei reglementate de normele constituţionale invocate.

Avînd în vedere cele expuse, Curtea remarcă, cu referire la aplicarea prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie, că prevederile alin.(1) art.17 din Constituţie abilitează Parlamentul cu dreptul de a reglementa prin lege organică procedura dobândirii cetăţeniei în limitele prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie.

În temeiul acestor dispoziţii constituţionale şi concluziilor Curţii expuse în §§ 41, 42 ale prezentei hotărîri, MTIC putea fi abilitat prin lege organică cu funcţii pur tehnice. Din aceleaşi considerente, legea nu putea învesti această instituţie cu drepturi decizionale, cum ar fi dreptul de a reţine cererea privind acordarea cetăţeniei fără a o transmite spre soluţionare instituţiei prezidenţiale.

În baza celor expuse, Curtea conchide că prevederea „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat", cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, nu corespunde prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie.

Analizând prevederea contestată, Curtea reţine că aceasta nu corespunde nici principiilor clarităţii şi previzibilităţii. Astfel, în Hotărîrea nr.26 din 23.11.2010 Curtea a menţionat: „Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate - accesibilitate, previzibilitate şi claritate - norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie, care statuează obligaţia statului de a garanta fiecărui om dreptul de a-şi cunoaşte drepturile."

Curtea observă că, raportată la textul art.33 din Legea cetăţeniei, care obligă solicitantul să depună cerere pe numele Preşedintelui, prevederea art.28 lit.a) este incertă în ceea ce priveşte comportamentul petiţionarului în faţa autorităţilor publice. În consecinţă, Curtea deduce că norma citată nu corespunde nici prevederilor art.23 din Constituţie.

În acest context, Curtea menţionează că divergenţele apărute în cadrul procedurii litigioase de acordare a cetăţeniei se datorează unor lacune şi inexactităţi în actele normative în domeniu, adoptate de Parlament şi Guvern, semnalate la §§ 20, 43 şi 49 ale prezentei hotărâri, în consecinţă, Curtea va formula o adresă.

Curtea respinge argumentele autorităţilor publice referitoare la existenţa în dreptul comparat al statelor a unor proceduri similare de dobândire a cetăţeniei. În urma studiului efectuat, Curtea observă că procedura dobândirii cetăţeniei diferă de la stat la stat, fiind diferite şi autorităţile publice ce au competenţa de a soluţiona problemele cetăţeniei.

Generalizând, Curtea Constituţională subliniază că prevederea „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat", cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, nu corespunde prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie, precum şi art.23 din Constituţie. Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se acceptă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea Supremă de Justiţie şi se declară drept neconstituţională sintagma „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat", cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, HCC nr.11 din 30 octombrie 2012 Dosarul nr.16g/2012