Decizia nr. 780/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, la data de 14.01.2021, reclamanții menționați în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare: - anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea nr. 39 din 10 decembrie 2020, cu consecința admiterii contestației formulate împotriva Deciziei Președintelui Curții de Apel Oradea nr. 116/BRU din 02.10.2020; - obligarea reprezentantului legal al pârâtei Curtea de Apel Oradea la modificarea Deciziei nr. 116/BRU din 02.10.2020 în consens cu dispozițiile unor hotărâri judecătorești prin care reclamanților le-a fost recunoscut dreptul la stabilirea unor salarii mai mari decât cele prevăzute prin Decizia nr. 116, precum și a unor hotărâri judecătorești și acte administrative prin care unor colegi de la alte instanțe, personal auxiliar de specialitate și conex, le-au fost recunoscute drepturi salariale mai mari decât cele contestate în prezentul litigiu; în concret, solicită ca Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 să reglementeze drepturile salariale ale reclamanților începând cu dala de 09.04.2015 - data de la care, prin sentința Curții de Apel București nr. 421/02.11.2020, le-a fost recunoscut dreptul la stabilirea drepturilor salariale pe baza VRS majorată cu procentele din O.G. nr. 23/2008; totodată, solicită ca drepturile salariale din decizia nr. 116 să fie calculate cu valoarea de referință sectorială: • 440,16 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015; • 484,18 RON, pentru perioada 01.12,2015-31.07.2016; • 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016 și în viitor; - obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor salariale, în condițiile menționate în cuprinsul petitului nr. 2 al acțiunii, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legată aferentă de la data exigibilității până la data plății efective.

Judecata în primă instanță - Sentința pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierile din 13 septembrie 2021, 27 septembrie 2021 și 11 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea sentinței la data de 25 octombrie 2021. Prin sentința nr. 1498 din 25 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a dispus: Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, invocate prin întâmpinare de pârâtul Tribunalul Satu Mare, ca neîntemeiate. Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Oradea. Anulează în parte Hotărârea nr. 39/10.12.2020, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea și Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020, emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, în ceea ce privește valoarea de referință sectorială avută în vedere la calculul drepturilor salariale ale reclamanților. Obligă pârâta Curtea de Apel Oradea să emită pentru reclamanți actul administrativ de încadrare salarială începând cu data de 13.02.2017 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 RON, conform sentinței civile nr. 643/14.09.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2020. Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva acestei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., cât și pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare, cu mențiunea că acesta din urmă a recurat și încheierile din 13 septembrie 2021, 27 septembrie 2021 și 11 octombrie 2021, pronunțate de aceeași instanță. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 mai 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

Motivele de recurs: 4.1. Invocând drept motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea in parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii formulate. În esență, s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a tot ce s-a cerut rămânând nerezolvate pretențiile aferente următoarelor perioade: 09.04.2024-30.11.2015-VRS 440.16 RON; 01.12.2024-31.07.2016-VRS 484,18 RON; 01.08.2016-01.01.2018-VRS 605,225 RON. Recurenții menționează că, la data de 02.10.2020, dată la care la nivelul familiei ocupaționale justiție era recunoscută VRS 605,225 Ici, prin actul administrativ care a stat la baza litigiului, Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020, pârâta Curtea de Apel Oradea a decis că, începând cu 05.12.2016, drepturile personalului auxiliar de specialitate și conex se stabilesc prin raportare la VRS 484,18 RON. La 02.10.2020, pentru respectarea principiului legalității și în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 83/2014 și a O.U.G. nr. 57/2015, față de recunoașterea la nivelul familiei ocupaționale justiția a VRS 440,16, începând cu 09.04.2015, a VRS 484,18 RON, începând cu 01.12.2015 și a valorii de referință sectorială 605,225 RON, începând cu 01.08.2016, VRS recunoscută pentru prima dată în 2020, pârâta Curtea de Apel Oradea era obligată să emită un act administrativ de recunoaștere a respectivelor valori de referință sectorială. Pârâta a negat sau a amânat nejustificat recunoașterea în favoarea recurenților a valorilor de referință sectorială, producând astfel prejudicii în patrimoniul nostru. Mai susțin recurenții că aceștia au făcut dovada existenței actelor administrative și hotărâri judecătorești prin care colegilor, aflați în situații similare le-a fost recunoscut dreptul la stabilirea salariilor prin raportare la valoarea de referință superioară astfel cum a fost detaliată anterior. 4.2 În motivarea recursului său, pârâta Curtea de Apel Oradea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere prin care Curtea de Apel Oradea a fost obligată la recalcularea salariilor reclamanților prin raportare la un VRS de 605 RON. În motivele de recurs expuse, recurenta-pârâtă a susținut că sentina recurată este nelegală în raport de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 119/BRU/05.122019, emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, s-a stabilit că personalul auxiliar de specialitate și conex din circumscripția Curții de Apel Oradea beneficiază începând cu data de 05.12.2016 de un salariu de bază brut lunar, stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON. Prin Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, dată în executarea Deciziei nr. 119/BRU/05.12.2019, au fost aprobate drepturile salariale individuale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea. calculate în baza unui VRS de 484,14 RON pentru perioada ulterioară datei de 05.12.2016. Contestația reclamanților a fost soluționată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea prin Hotărârea nr. 39 din 10.12.2020, în sensul respingerii ca neîntemeiate, pe de o parte raportat la dispozițiile arta 2 din Decizia nr. 119/BRU/05.12.2019, în care s-a menționat în mod expres că: "personalul auxiliar de specialitate și conex din circumscripția Curții de Apel Oradea care a obținut până la data emiterii prezentei decizii sau va obține în viitor hotărâri judecătorești prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referință sectoriale de 440,16 RON respectiv 484,18 RON, va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii. Pe de altă parte, Colegiul de Conducere a avut în vedere la soluționarea contestației că Decizia nr. 1 19/BRU/05.12.2019, prin s-a recunoscut îndreptățirea reclamanților de a beneficia de drepturi salariale prin raportare la un VRS de 440,16 RON respectiv 484,18 RON precum și perioadele pentru care acestea vor fi recalculate nu a fost contestată de personalul auxiliar și conex al Tribunalului Satu Mare, iar Decizia nr. 116/BRU/02.lO.2020 a fost emisă în executarea primului act administrativ, prin aceasta determinându-se cuantumul concret al salariului de bază cuvenit fiecărei persoane în urma aplicării unui VRS de 484,18 RON. Așadar, în condițiile în care în conținutul Deciziei nr. 119/BRU/05.12.2019 se menționează în mod expres că personalul auxiliar de specialitate și conex din circumscripția Curții de Apel Oradea care a obținut până la data emiterii deciziei sau va obține în viitor hotărâri judecătorești prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referință sectoriale de 440,16 RON respectiv 484,18 RON, va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii, nu se poate reține că prin actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 a produs reclamanților vreo vătămare, aceștia având posibilitatea să solicite plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioadele ce excedează celei menționate în cuprinsul acestei decizii, în baza hotărârilor judecătorești obținute în anul 2020. Susține recurenta că Decizia nr. 119/BRU din 5 decembrie 2019 a fost emisă cu precădere pentru reglementarea situației personalului care nu a promovat în instanță acțiuni prin care să solicite calcularea salariilor de bază prin raportare la un VRS de 484,18 RON. Pentru personalul care între timp a obținut hotărâri judecătorești privind punerea în plată a unui nou VRS, este evident că temeiul acordării diferențelor salariale la care este îndreptățit îl va reprezenta hotărârea judecătorească și nu un act administrativ al ordonatorului de credite. Se arată în continuare că, prin întâmpinarea depusă în acest dosar la instanța de fond, a arătat că reclamanții se află în situația menționată la art. 2 din Decizia nr. 119/BRU/05.12.2019 si vor beneficia de drepturile astfel recunoscute după rămânerea definitivă a hotărârii începând cu data indicată în dispozitiv întrucât sunt îndreptățiți să beneficieze de recalcularea drepturilor salariale în raport de un VRS majorat față de cel avut în plată, respectiv de 440,16 RON începând cu data de 09.04.2015 și de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015, în baza unei hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie. Cu toate acestea, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate că actele administrative reprezentate de Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 și Hotărârea nr. 39 din 10.12.2020 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea sunt nelegale în ceea ce privește valoarea de referință sectorială avută în vedere la calculul drepturilor salariale ale reclamanților raportat la efectele executorii ale sentinței civile nr. 643/14.09.2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020. Cu privire la această chestiune, arată că instanța fondului a reținut că, prin Decizia nr. 1161BRU/02.10.2020, emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, în calitatea sa de ordonator de credite, au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Abel Oradea pentru perioada 05.12.2016 — 30.11.2019, însă prin sentința civilă nr. 643/14.09.2020, reclamanților li s-a recunoscut dreptul la încadrarea salarială începând cu data de 13.02.2017, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605 225 RON. Apreciază ca fiind greșită soluția instanței de fond de constatare a nelegalității actelor administrative mai sus menționate în ceea ce privește valoarea de referință sectorială avută în vedere la calculul drepturilor salariale ale reclamanților, întrucât prin Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020, emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, au fost aprobate drepturile salariale individuale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, calculate în baza unui VRS de 484,14 RON pentru perioada ulterioară datei de 05.12.2016, stabilit prin Decizia nr. 119/BRU/05.12.2019, nefiind în la momentul emiterii Deciziei nr. 116/BRU/02.lO.2020 recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților în raport de un VRS de 605,225 RON. Prin urmare, obiectul contestației formulate pe cale administrativă de către reclamanți, înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. x/28.10.2020, îl putea face exclusiv Decizia nr. 116/02.10.2020 prin care au fost aprobate drepturile salariale individuale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, calculate în baza unui VRS de 484,14 RON și nicidecum contestarea stabilirii drepturilor salariale în raport de un alt VRS, respectiv 605,225 RON. În raport de aspectele mai sus învederate, opinează recurenta că soluția pronunțată de instanța de fond prin care a fost anulată în parte Hotărârea nr. 39/10.12.2020 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea și Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020, emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, în ceea ce privește valoarea de referință sectorială avută în vedere la calculul drepturilor salariale ale reclamanților și obligată Curtea de Apel Oradea să emită pentru reclamanți actul administrativ de încadrare salarială începând cu 13.02.2017 cu luarea în considerare a unui VRS de 605,225 RON, conform sentinței civile nr. 643/14.09.2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020, ca fiind nelegală, întrucât actele administrative atacate au avut în vedere recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților în raport de o valoare de referință sectorială de 484,15 RON și nu de 605,225 RON, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți. 4.3 În motivarea recursului său, pârâtul Tribunalul Satu Mare, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate în primă instanță și respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca prescrisă, în principal. De asemenea, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât aceasta nu are competență în stabilirea salariilor personalului auxiliar și conex, și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate până la data de 14.01.2018, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 14.01.2021. În ceea de privește plata acestor drepturi, recurentul-pârât a învederat prevederile art. 44 alin. (1) din Legea ar 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, conform cărora: "Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite," Totodată, tribunalele și curțile de apel sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite. În acest sens, Ministerul Justiției pune la dispoziția instanțelor judecătorești fondurile necesare în vederea desfășurării activității, fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie a instituțiilor aflate sub autoritatea sa în calitate de ordonator principal de credite, precum și a instituțiilor subordonate; repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite si controlează modul de folosire a acestora: coordonează și îndrumă activitatea economică, de investiții și administrativă a instanțelor judecătorești, a personalului propriu și a unităților din subordinea ministerului. A mai invocat recurentul -pârât prevederile art. 131 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare, conform cărora; "Activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat" iar potrivit alin. (2) "Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite." Fața de cadrul legislativ in vigoare, a apreciat ca nelegală solicitarea de obligare a Tribunalului Satu Mare la plata unor drepturi bănești, în lipsa obligării ordonatorului principal de credite la alocarea acestor fonduri. Totodată, conform organizării actuale a sistemului judiciar, ordonatorul terțiar de credite, Tribunalul Satu Mare are atribuții legale numai în privința achitării drepturilor salariale cuvenite reclamanților, drepturi salariale pentru care Tribunalul nu are competenta in ceea ce privește stabilirea lor. Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate și cele rezultate prin luarea in calcul a unei valori de referință sectorială de 605,225, arată că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu există vreun text de lege care să reglementeze această valoare indicată de reclamanți. De asemenea, din cuprinsul hotărârilor pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție și de Curtea Constituțională în aceasta materie, rezultă ca egalizarea trebuie să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică. Or, în speța de față, reclamanții nu au făcut dovada că își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu consilierii de probațiune cu privire la care s-a pronunțat sentința invocată în probațiune.

Apărările formulate în cauză Recurenții -reclamanți au formulat apărări în cadrul întâmpinării și notelor scrise depuse la dosar. Recurenții-pârâți au depus, prin e-mail, note scrise, care nu au fost comunicate, prin care au invocat excepția lipsei de interes în anularea Hotărârii nr. 39/10.12.2020 a Colegiului Curții de Apel Oradea și a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât Tribunalul Satu Mare. 5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 05. 07. 2022 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 27. 09. 2023, în ședință publică, cu citarea părților, acordându-se ulterior termen de judecată la 06. 03. 2024, 09. 10 2024, 29. 01. 2025 și 13. 02.2025 când, Înalta Curte luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs 6.1. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată și încheierile privind amânarea pronunțării sentinței, prin raportare la criticile formulate și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Președintelui este fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate: Înalta Curte reține că reclamanții au calitatea de personal auxiliar și conex în cadrul Tribunalului Satu Mare, care face parte din circumscripția Curții de Apel Oradea. Prin Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, au fost aprobate drepturile salariale individuale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, astfel: "Art. 1 (1) în perioada 05.12.2016 - 31.12.2017, drepturile salariale ale personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, prevăzut în Anexele nr. 1-3 la prezenta decizie, se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, conform celor prevăzute în dreptul fiecăruia, în anexe. (2) în perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii - cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, prevăzut în Anexele nr. 1-3 la prezenta decizie, se stabilesc având în vedere cele menționate la alin. (1). (3) în perioada 01.01.2019 - 30.11.2019, în aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 114/2018, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, prevăzuți în Anexele nr. 1 - 3 la prezenta Decizie, se stabilesc având în vedere cele menționate la alin. (1) și alin. (2). Art. 2 Plata diferențelor bănești rezultate din aplicarea prezentei decizii se realizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiției, Curții de Apel Oradea, Tribunalului Bihor și Tribunalului Satu-Mare, în acord cu prevederile legale care reglementează finanțele publice.". La data de 29 octombrie 2020, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Satu-Mare,(reclamanții din prezentul dosar), a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 116/BRU din 2 octombrie 2020, solicitând modificarea deciziei, atât sub aspectul perioadei, cât și sub aspectul cuantumului sumelor cuvenite acestora, în raport de sentința civilă nr. 1471/29.07.2020, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2018, precum și de sentința civilă nr. 643/14.09.2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în Dosar nr. x/2020. Contestatorii au arătat că raportat la dispozițiile art. 448 C. proc. civ. cele două hotărâri judecătorești sunt executorii de drept, astfel încât au apreciat că Decizia nr. 116/02.10.2020 a Președintelui Curții de Apel Oradea este nelegală, fiind emisă cu încălcarea hotărârilor judecătorești invocate, motiv pentru care au solicitat modificarea Deciziei nr. 116/BRU/02.10.2020, prin luarea în considerarea a celor două hotărâri judecătorești. Prin Hotărârea nr. 39 din 10.12.2020 Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată contestația formulată de personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Satu Mare, împotriva Deciziei nr. 116/BRU din 2 octombrie 2020, emisă de către Președintele Curții de Apel Oradea. La soluționarea contestației Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea a avut în vedere dispozițiile art. 2 din Decizia nr. 119/BRU/05.12.2019 a Președintelui Curții de Apel Oradea, în care s-a menționat în mod expres că: "personalul auxiliar de specialitate și conex din circumscripția Curții de Apel Oradea care a obținut până la data emiterii prezentei decizii sau va obține în viitor hotărâri judecătorești prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referință sectoriale de 440,16 RON respectiv 484,18 RON, va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii". Decizia nr. 119/BRU din 5 decembrie 2019 a fost emisă cu precădere pentru reglementarea situației personalului care nu a promovat în instanță acțiuni prin care să solicite calcularea salariilor de bază prin raportare la un VRS de 484,18 RON. În cauza de față, analizând conținutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se constată că reclamanții sunt nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale dispus prin Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 emisă de Președintele Curții de Apel Oradea, arătând că împotriva acesteia au formulat contestație pe cale administrativă, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 39/10.12.2020 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea. Este de observat că această decizie a fost emisă urmare a transmiterii Ordinului Ministrului Justiției nr. 4988/C/29 noiembrie 2019, prin care s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curiilor de apel, precum și ale asistenților judiciari, începând cu data de 01.12.2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON și a recomandării Ministerului Justiției, potrivit adresei nr. x/04.12.2019, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. x/05.12.2019, prin care a fost transmis acest ordin, de a se avea în vedere stabilirea salariilor de bază, pentru personalul ale căror salarii de bază se stabilesc în funcție de valoarea de referință sectorială, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 484, 18lei. Așa cum s-a menționat anterior, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale pentru perioade mai extinse prin raportare la cele trei valori de referință sectoriale, în baza sentinței civile nr. 421/02.11.2020 a Curții de Apel București și sentinței civile nr. 643/14.09.2020 a Tribunalului Sălaj. Astfel, prin sentința civilă nr. 421/02.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018 a fost recunoscută îndreptățirea reclamanților de a beneficia de drepturi salariale cu luarea în considerare a unui VRS de 440,16 în perioada 09.04.2015 -30.11.2015 și de 484,1 8 RON începând cu data de 0l .12.2015. Această sentință civilă a fost pronunțată de Curtea de Apel București în materia contenciosului administrativ și fiscal, aceasta fiind supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare, în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel încât solicitarea reclamanților de recalculare a drepturilor salariale în acord cu dispozitivul acesteia este prematură, câtă vreme sentința nu a rămas definitivă. De asemenea, prin sentința civilă nr. 643/14.09.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2020 a fost recunoscută îndreptățirea reclamanților de a beneficia de drepturi salariale cu luarea în considerare a unui VRS de 605,225 RON începând cu data de 13.02.2017 și în continuare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare, dar și reclamanții, dosarul aflându-se pe rolul Curții de Apel Cluj, neavând termen de judecată fixat pentru soluționarea apelului. Drept urmare, valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată la nivelul familiei ocupaționale "Justiție" este în prezent de 484,18 RON și nu de 605,22 RON, de același VRS de 484,18 RON beneficiind și consilierii de probațiune în raport de ale căror drepturi salariale reclamanții se consideră discriminați. Având în vedere că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de recalcularea drepturilor salariale în raport de un VRS majorat față de cel avut în plată, respectiv de 440,16 RON începând cu data de 09.04.2015 și de 484,18 RON începând cu data de 01. 12.2015, în baza unei hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, este evident că aceștia se află în situația menționată la art. 2 din Decizia nr. li9/BRU/05.12.2019 a Președintelui Curții de Apel Oradea și vor beneficia de drepturile astfel recunoscute după rămânerea definitivă a hotărârii începând cu data indicată în dispozitiv și după alocarea fondurilor necesare plății diferențelor rezultate, astfel încât solicitările reclamanților din cuprinsul cererii de chemare în judecată se impun a fi respinse ca neîntemeiate. Ca atare, nu poate fi reținut raționamentul instanței de fond prin care se susține că Hotărârea nr. 39 prin care s-a respins, sub acest aspect, contestația împotriva Deciziei nr. 116/BRU/2.10.2020 este nelegală, efectele executorii ale hotărârii menționate producându-se încă de la momentul pronunțării - 14.09.2020. Colegiul de Conducere a avut în vedere la soluționarea contestației că Decizia Așadar, în condițiile în care în conținutul Deciziei nr. 119/BRU/05.12.2019 se menționează în mod expres că, personalul auxiliar de specialitate și conex din circumscripția Curții de Apel Oradea care a obținut până la data emiterii deciziei sau va obține în viitor hotărâri judecătorești prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referință sectoriale de 440,16 RON respectiv 484,18 RON, va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii, nu se poate reține că prin actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 li s-a produs reclamanților vreo vătămare, aceștia având posibilitatea să solicite plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioadele ce excedează celei menționate în cuprinsul acestei decizii, în baza hotărârilor judecătorești obținute în anul 2020. În concluzie, Decizia nr. 119/BRU din 5 decembrie 2019 a fost emisă cu precădere pentru reglementarea situației personalului care nu a promovat în instanță acțiuni prin care să solicite calcularea salariilor de bază prin raportare la un VRS de 484,18 RON. Pentru personalul care între timp a obținut hotărâri judecătorești privind punerea în plată a unui nou VRS, este evident că temeiul acordării diferențelor salariale la care este îndreptățit/îndreptățită îl va reprezenta hotărârea judecătorească și nu actul administrativ al ordonatorului de credite. Suplimentar, Înalta Curte observă că, stabilirea drepturilor salariale cuvenite recurenților-reclamanți, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, s-a realizat prin emiterea unor acte administrative de către Președintele Curții de Apel Oradea, așa cum reiese din actele depuse la dosar de partea pârâtă pentru termenul de judecată din data de 9 octombrie 2024, acte care au fost comunicate recurenților- reclamanți. Astfel, prin Decizia nr. 62/BRU/20.04.2021 s-a recunoscut îndreptățirea personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea de a beneficia de un salariu de bază brut lunar, stabilit prin raportare la un VRS de 605,225 RON, începând cu data de 20.04.2018, fără a se depăși nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022. Decizia nr. 119/BRU/05.12.2019, prin s-a recunoscut îndreptățirea reclamanților de a beneficia de drepturi salariale prin raportare la un VRS de 440,16 RON respectiv 484,18 RON precum și perioadele pentru care acestea vor fi recalculate nu a fost contestată de personalul auxiliar și conex al Tribunalului Satu Mare, iar Decizia nr. 116/BRU/02.10.2020 a fost emisă în executarea primului act administrativ,- prin aceasta determinându-se cuantumul concret al salariului de bază cuvenit fiecărei persoane în urma aplicării unui VRS de 484,18 RON. Decizia nr. 65/BRU/28.04.2021, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, prin raportare la un V RS de 605,225 RON, începând cu data de 1 aprilie 2021, cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Decizia nr. 46/BRU/26.04.2023, prin care s-a dispus ca drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea să fie calculate prin raportare la V RS 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2()17, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele la această decizie; Decizia nr. 56/BRU/04.05.2023, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Satu Mare și instanțelor din circumscripție, prin raportare la VRS' de 605,225 RON, fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din legea nr. 153 2017, începând cu data de 1 aprilie 2023. Decizia nr. 120/BRU/27.09.2023, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Oradea, prin raportare la VRS de 605,225 RON, fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din legea nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2018. În concluzie, prin mai multe acte administrative ale ordonatorului secundar de credite, au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților, prin raportare la VRS 605,225 RON, începând cu data de 01.01.2018. Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune reformarea sentinței recurate, în sensul admiterii recursului formulat de intimata-pârâtă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței civile nr. 1498 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, casată în parte sentința atacată și, în rejudecare, respinsă acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată. 6.2. Recursul declarat de recurenții-reclamanți este nefondat Cu titlu prealabil, Înalta Curte are în vedere faptul că drept temei al recursului declarat au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Criticile concrete formulate pot fi însă subsumate numai motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8, întrucât cele dintâi teze de nelegalitate au fost invocate pur formal, nefiind argumentate de vreo critică susceptibilă de cenzură în recurs, din perspectiva pretinselor vicii ale motivării deciziei atacate (lipsa motivării, motivarea inexactă ori motivarea insuficientă). În același timp însă, este de avut în vedere că punerea în operă a principiului contradictorialității nu trebuie să însemne întotdeauna și în mod necesar că instanța este obligată să pună în mod expres și direct în discuția părților orice chestiune de fapt sau de drept invocată în proces de cealaltă parte. Astfel, recurentii au reiterat nelegalitatea Hotărârii nr. 39 din data de 10 decembrie 2020, având în vedere susținerile acestora din contestația administrativă formulată la data de 29.10.2020 împotriva Deciziei nr. 116/BRU/2.10.2020, cu referire la stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 9.04.2015. Așa cum corect a reținut instanța fondului, decizia nr. 116/BRU/2.10.2020 a vizat exclusiv stabilirea drepturilor salariale într-o perioadă expres determinată la art. 1 alin. (1), (2) și 3, astfel că efectele unei eventuale nelegalități a acestei decizii se răsfrâng exclusiv asupra perioadei pentru care aceasta a fost emisă. Este locul a aminti aici că, în măsura în care sentințele invocate de reclamanți le acordă acestora drepturi salariale și pentru o altă perioadă, pentru care Decizia nr. 116/BRU/2.10.2020 nu produce efecte, aceștia pot proceda la punerea în executare a hotărârilor judecătorești, în condițiile legii, în temeiul art. 24-25 din Legea nr. 554/2004. Or, în această situație, instanța nu poate dispune obligarea pârâților să emită acte pentru punerea în executare a unor hotărâri judecătorești (deci prin extinderea perioadei pentru care a fost emisă Decizia nr. 116). Drept urmare, contrar susținerilor recurenților, sentința civilă nr. 1471/29.07.2020 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2018, fiind definitivă, este aptă a fi pusă în executare potrivit căilor prevăzute de lege, din moment ce o nouă analiză a fondului dreptului nu mai poate fi făcută față de prevederile art. 431 C. proc. civ. Pârâta Curtea de apel a înțeles să emită Decizia nr. 116 exclusiv pentru perioadele menționate în cuprinsul actului (începând cu 5.12.2016) și, în măsura în care reclamanții au obținut hotărâri judecătorești ale căror efecte se produc pe o perioadă anterioară, le pot pune în executare, potrivit dispozițiilor legale incidente. Însă, din perspectiva obiectului prezentei cauze trasat prin art. 7 din Cap. VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017, astfel că nu poate fi obliga pârâta să emită Decizia nr. 116 pentru o perioadă începând cu 1.12.2015. Prin urmare, sub acest aspect al nelegalității Hotărârii nr. 39 emise de pârâta, judecătorul fondului, din perspectiva perioadei pentru care s-a emis Decizia nr. 116/BRU/2.10.2020, în mod corect a respins acest capăt de cerere. Pentru toate considerente expuse, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți. 6.3. Recursul declarat de intimatul-pârât Tribunalul Satu-Mare împotriva sentinței civile nr. 1498 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a încheierilor din 13 septembrie 2021, 27 septembrie 2021 și 11 octombrie 2021, pronunțate de aceeași instanță este nefondat. Preliminar analizării argumentelor recurentului-pârât, în ceea ce privește excepția lipsei de obiect invocată prin întâmpinare și notele scrise depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că aceasta nu vizează recursul, ci reprezintă o apărare de fond și o precizare a situației existente la momentul soluționării recursului, astfel că va fi respinsă ca atare. În continuare, analizând criticile de nelegalitate axate pe teza respingerii greșite a excepțiilor invocate la fondul cauzei, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate până la data de 14.01.2018, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 14.01.2021 și excepția lipsei calității procesual pasive, acestea nu pot fi reținute. Se observă că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au formulat și un capăt de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale, iar Tribunalul Satu-Mare a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite responsabil de plata acestor drepturi salariale, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia nu poate fi reținută. Instanța de fond, luând în considerare solicitarea reclamanților privind plata drepturilor salariale de către pârâtul Tribunalul Satu Mare, a constatat că se reiterează solicitarea reclamanților ce a fost admisă deja prin sentința civilă nr. 643/14.09.2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2020, sentință care, fiind executorie, este aptă pentru a fi pusă în executare în condițiile legii. În ansamblul argumentelor care au fundamentat concluzia respingerii acestei excepții, au fost dispozițiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., care impun instanței obligația de a nu reanaliza temeinicia cererii de plată a diferențelor de drepturi salariale, care face deja obiectul unei alte judecăți în dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, astfel că în mod corect a respins excepția prescripției invocată de pârât exclusiv cu privire la acest capăt de cerere. În acest sens sunt avute în vedere dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. care prevăd că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată precum și că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Celelalte nemulțumiri expuse în memoriul de recurs, aduc în discuție exclusiv împrejurări de fapt stabilite pe baza aprecierii mijloacelor de probă, aspecte care prezintă, după cum s-a arătat în cele ce preced, valențele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului. Concluzionând asupra criticilor de nelegalitate, în baza argumentelor expuse punctual, Înalta Curte reține că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel că menține soluția instanței cu privire la excepția lipsei calității procesual-pasive și excepția prescripției invocate prin întâmpinare de Tribunalul Satu Mare. În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la motivele cuprinse în cererea de recurs, se va respinge deci, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Tribunalul Satu-Mare împotriva sentinței civile nr. 1498 din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a încheierilor din 13 septembrie 2021, 27 septembrie 2021 și 11 octombrie 2021, pronunțate de aceeași instanță.