Decizia nr. 6079/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A.. S.R.L.

a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe președințiale, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon- Direcția Generală Monitorizare și Control- Inspectoratul Zonal Resurse Minerale Oradea, prin care să dispună, de urgență și fără citarea părților, permiterea provizorie a desfășurării activității de exploatare în perimetrul B.., în baza Licenței de exploatare nr. 13705/2010, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ ce va fi formulată împotriva refuzului autorității publice de a emite permisul de exploatare aferent anului 2025, cu consecința suportării redevenței aferente precum și a celorlalte costuri prevăzute de lege, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința 150/CA/2025-PI din 11 august 2025, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului De Carbon și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon- Direcția Generală Monitorizare și Control- Inspectoratul Zonal Resurse Minerale Oradea și, în consecință, a obligat pârâtele să permită reclamantei desfășurarea activității de exploatare în perimetrul B., în baza licenței de exploatare nr. 13705/2010, până la soluționarea definitivă a dosarului nr x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, cu consecința suportării redevenței aferente și a celorlalte costuri prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înalta Curte analizând cu prioritate excepția tardivității prezentului recurs, constată că aceasta este întemeiată. Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost pronunțată la data de 11 august 2025, iar recursul a fost înregistrat la data de 20 august 2025,prin email, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile de la pronunțarea deciziei, respectiv 18 august 2025. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." Recurenta nu a solicitat repunerea în termen, astfel cum dispun prevederile art. 186 alin. (3) C. proc.

civ. Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge, ca atare. Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă și va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității. Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon împotriva sentinței nr. 150/CA/2025-PI din 11 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.