ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5558/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.12.2021 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: anularea în parte a Deciziei nr. 9/14.09.2021, emise de Curtea de Conturi; anularea în parte a încheierii nr. 27/15.11.2021, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei; suspendarea aplicării măsurilor dispuse prin decizie până la soluționarea definitivă a cauzei. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2431 din 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2431 din 16 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (fostă Agenția Națională pentru Resurse Minerale), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii în parte a acțiunii, respectiv cu privire la Măsurile II.16, II.17, II.21 și II.23.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 mai 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 27 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de tardivitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 01.03.2024, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 19.03.2024, astfel cum reiese din dovada de transmitere prin email, de la dosarul de recurs. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate – 1 martie 2024, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 17 martie 2024, ce cădea într-o zi de duminică, situație în raport cu care, conform 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul se prelungea în prima zi lucrătoare, respectiv în data de 18 martie 2024. În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-pârâtă la data de 18 martie 2024. De asemenea, se reține că recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de repunere în termen, în condițiile art. 186 C. proc. civ., și nici nu a făcut dovada faptului că întârzierea s-ar fi datorat unor motive temeinic justificate, astfel cum acest text de lege prevede. Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon împotriva sentinței nr. 2431 din 16 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.