ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5063/2025

Ședința publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la data de 24 mai 2024 Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, așa cum a fost ulterior modificată, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Resurse Minerale, a solicitat:

Prin sentința civilă nr. 502 din 21 noiembrie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtă, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Resurse Minerale, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 502 din 21 noiembrie 2024, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii de la fond, iar în rejudecare, să fie admisă cererea de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta modificată.

În esență, în motivare, a arătat că instanța de fond, care a reținut că în cauză se contestă un act administrativ cu caracter individual, respectiv a Adresa nr. x din 15.05.2024, pentru care se impunea formularea plângerii prealabile, a pronunțat o soluție eronată, cu ignorarea cererii completatoare/modificatoare a acțiunii prin care a solicitat si Anularea adresei nr. x/15.04.2024 de comunicare a refuzului de a dispune autorizarea inceperii activitatilor miniere in perimetrul Lipanesti-Sipot, UAT Lipanesti, Boldesti-Scaieni, jud. Prahova, aferent Licenței de concesiune pentru exploatare nr. 2402/10.05..2001, substanta nisip si pietris.

Prin Adresa nr. x/15.04.2024 intimata-parata ANRM s-a comunicat refuzul de a dispune autorizarea începerii activităților miniere.

Fata de acest raspuns, prin cererea inregistrata sub nr. x/30.40.2024, a solicitat ca intimata-parata A.N.R.M. sa constate implinirea termenelor de 360 de zile prevazut de art. 22 din Legea minelor si respectiv, a celui de 150 de zile prevazut de art. 107 din H.G. nr. 1208/2003, la datele de 20 aprilie 2025 si, respectiv la 11 septembrie 2024, cu consecinta autorizarii inceperii lucrarilor potrivit acestor termene.

La randul sau, intimata-parata ANRM prin Adresa nr. x din 15.05.2024 a comunicat respingerea solicitarii de constatare a implinirii termenelor de 360 de zile prevazut de art. 22 din Legea minelor si respectiv, a celui de 150 de zile prevazut de art. 107 din H.G. nr. 1208/2003, la datele de 20 aprilie 2025 si, respectiv la 11 septembrie 2024, precum si de autorizare a inceperii lucrarilor potrivit acestor termene.

Prin ignorarea petitului cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor aflate la dosar, mentionate mai sus, instanta de fond a retinut, in mod nelegal, faptul ca nu s-a parcurs procedura plangerii prelabile.

Practic, prin cererea inregistrata sub nr. x/30.04.2024, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost parcursă procedura plangerii prealabile in ceea ce priveste refuzul comunicat de intimata-parata ANRM prin Adresa nr. x/15.04.2024.

Din cuprinsul intregii sentinte recurate rezulta ca instanta de fond nu retine faptul ca s-ar fi formulat si s-ar fi depus si o cerere completatoare/modificatoare a acțiunii, respectiv faptul ca a solicitat si Anularea adresei nr. x/15.04.2024.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., in mod nelegal a fost admisă exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pentru lipsa plangerii prealabile, cu incalcarea dreptului la aparare stipulat de art. 13 C. proc. civ..și a dreptului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 C. proc. civ. și de art. 6 CEDO.

A precizat că cererea de amânare a cauzei adresată primei instanțe a fost respinsă cu incalcarea dreptului său la aparare stipulat de art. 13 C. proc. civ. și cu ignorarea disp. art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod a arătat că ca prin sentinta atacata instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității acesteia, respectiv nu s-a pronunțat asupra a tot ceea ce s-a cerut.

În ceea de privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a menționat că sentinta recurata nu face vorbire despre formularea de catre recurentă a cererii de anulare și a adresei nr. x/15.04.2024, iar in motivarea admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa plangerii prealabile nu se face vreo referire la formularea unei asemenea cereri, ceea ce conduce la concluzia că aceste aspecte nu au fost analizate deloc de catre instanta de fond, iar rationamentul judiciar lipseste cu desăvârșire.

A susținut că este incident în cauză și motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 6 C. proc. civ., deoarece cererea dedusă judecății nu a fost cu adevărat înțeleasă de judecătorul învestit cu soluționarea cauzei, astfel că soluția este nemotivată.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului, cu consecința modificării soluției de la fond în sensul admiterii acțiunii.

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (fostă Agenția Națională de Resurse Minerale) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față, aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantra A. S.R.L. este fondat și va fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea în contencios administrativ adresată Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (fostă Agenția Națională de Resurse Minerale), solicitând inițial anularea Adresei nr. x din 15.05.2024 emisă de autoritatea pârâtă.

Ulterior, reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, a precizat că acțiunea introductivă se impune a fi modificată în sensul completării și cu petitul de anulare a Adresei nr. x/15.04.2024 emisa de aceeași pârâtă prin care s-a comunicat refuzul de a dispune autorizarea începerii activitatilor miniere in perimetrul Lipanesti-Sipot, UAT Lipanesti, Boldesti-Scaieni, jud. Prahova, aferent Licenței de concesiune pentru exploatare nr. 2402/10.05.2001, substanta nisip si pietris.

Prima instanță, analizând petitul inițial al cererii de chemare în judecată, a considerat că acțiunea este inadmisibilă din perspectiva neparcurgerii etapei procedurii prealabile obligatorii, anterior învestirii completului de judecată cu cererea de anulare.

Împotriva acestei soluții, a formulat cerere de recurs reclamanta, întemeiată pe motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ.

Învestită cu exercitarea controlului de legalitate a sentinței civile atacate, Înalta Curte reține că este fondat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității").

Motivul de casare în discuție are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

Recurentul invocă încălcarea celor două principii anterior nominalizate în condițiile în care instanța de fond a respins în mod nelegal acțiunea judiciară cu care a fost investită, ca inadmisibilă.

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs analizat este fondat și se impune a fi admis cu consecința desființării soluției emise de prima instanță.

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Se observă că norma anterior arătată instituie regula acțiunilor în contenciosul administrativ: titularul acțiunii poate fi orice persoană, care se consideră vătămată atât într-un drept subiectiv, cât și într-un interes legitim personal sau, după caz, într-un interes public.

Definiția noțiunii de persoană vătămată este reglementată normativ în art. (2) alin. (1) lit. a) din aceeași lege, fiind vorba despre orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un asta administrativ sau prin nesoluționarea în termenul letala unei cereri.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) teza a II-a din legea în discuție, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Dispoziția normativă mai sus menționată precizează faptul că poate forma obiectul acțiunii judiciare pe calea contenciosului administrativ și actul administrativ atipic, adică tăcerea administrației publice, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

De precizat este faptul că prevederile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea contenciosului administrativ definesc refuzul nejustificat ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane."

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect verificarea legalității unui act administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat al autorității intimate de soluționare a cererii de autorizare a începerii activităților miniere, refuz materializat explicit prin adresa nr. x/15.04.2024 emisă de pârâtă .

Înalta Curte apreciază că instanța de prima jurisdicție a încălcat normele de procedură enunțate anterior în condițiile în care a respins acțiunea recurentului ca inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, cu motivarea că nu este învestită cu analizarea legalității unor acte administrative tipice sau asimilate vătămătoare pentru recurent, ci cu o acțiune de anulare a unui act administrativ cu caracter individual, pentru care nu a fost parcursă procedura prealabilă obligatorie.

Este de menționat că regula exercitării procedurii prealabile obligatorii(sub forma recursului grațios sau ierarhic, printr-o cerere de revocare, în tot sau în parte, a actului adresată autorității emitente/organului ierarhic superior) este instituită expres de art. 7 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004 numai pentru actele administrative unilaterale tipice.

Or, așa cum s-a arătat anterior, recurentul a dedus controlului de legalitate al instanței specializate un act administrativ atipic, respectiv un refuz de soluționare a cererii sale, și a solicitat instanței să analizeze caracterul justificat/nejustificat al acestuia, în baza art. 8 alin. (1) teza a II-a și art. 18 alin. (1) și (3) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, motiv pentru care nu era obligatorie parcurgerea etapei procedurii prealabile.

În aceste condiții și față de soluția pronunțată în cauză, Înalta Curte reține că recurentul nu a beneficiat de un proces echitabil în condițiile în care acțiunea sa nu a fost soluționată pe fond, prima instanță reținând inadmisibilitatea demersului său judiciar.

Așadar, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și constată că vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la aceleiași instanță, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor de nelegalitate subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de către instanța de trimitere cu ocazia judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 502 din 21 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.