ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2714/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți la data de 27.05.2021 și înregistrată sub nr. x/2021 reclamanta S.C. A. S.R.L. prin B. și C., asociați prin contract, în contradictoriu cu pârâții Agenția Natională pentru Resurse Minerale (ANRM) și S.C. D. S.R.L, temeiul dispozitiilor art. 7 alin. (3) din Legea 554/2004 a solicitat: a) anularea Răspunsului nr. x/28.05.2021 emis de ANRM la plângerea prealabilă formulată de S.C. A. S.R.L.. b) anularea licenței și permiselor de exploatare acordate pentru perimetrul de exploatare minieră Rădnuța emise de ANRM în favoarea S.C. D. S.R.L., ca urmare a anularii Deciziei nr. 13594/18.10.2013 emisa de către APM Arad, prin care s-a dispus transferarea Autorizației privind protecția mediului x/10.04.2013 de 1a S.C. A. S.R.L. 1a S.C. D. S.R.L. si pe cale de consecință a inexistentei unei autorizații de mediu emisa de Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Arad pentru S.C. D. S.R.L., și anume: - Licenței de concesiune a activității miniere de exploatare a granitului pentru construcție din perimetru Rădnuța, Judetul Arad, nr. x/2010 emisa de ANRM; - Permisului de exploatare nr. x/14.12.2013 emis de către Agenția Naționala pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. SR.L cu sediul in jud. Argeș pentru exploatarea granitului in perimetrul de exploatare Rădnuța situat in extravilanul loc. Lipova, jud. Arad, număr topo: x; - Permisului de exploatare nr. x/17.02.2016 emis de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. S.R.L.; - Permisului de exploatare nr. x/10.07.2017 emis de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. S.R.L.; - Permisului de exploatare nr. x/01.11.2018 emis de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale in favoarea S.C. D. S.R.L.; c) obligarea S.C. D. S.R.L. sa procedeze la predarea către ANRM a perimetrului cu activitate de exploatare temporara Rădnuța precum si sa execute si sa finalizeze lucrările de refacere a mediului in perimetrul afectat de activitățile miniere desfășurate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei capacității de folosință specială (reziduală) a reclamantei invocată de către pârâta S.C. D. ca nefondată. A respins excepția tardivității acțiunii invocată de către pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, ca nefondată. A respins excepția lipsei de interes a promovării acțiunii invocată de către pârâte și excepția lipsei de interes a invocării acestei excepții susținută de către reclamantă ca nefondate. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe capetele 1 și 2 de cerere din acțiune. A admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei pe capătul 3 din acțiune și respinge capătul 3 de cerere ca formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin B. și C. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Resurse Minerale, SC. D. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ. A anulat permisele de exploatare emise de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale pentru pârâta S.C. D.: nr. x/14.12.2013; x/17.02.2016; x/10.07.2017; x/01.11.2018 și anulează în parte răspunsul la plângerea prealabilă nr. x/18.05.2021 emis de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale în ceea ce privește actele administrative mai sus arătate. A respins capătul de cerere în anularea licenței de concesiune pentru exploatare, transferată pârâtei S.C. D., pentru perimetrul Rădnuta, jud. Arad. A obligat reclamanta la plata către pârâta S.C. D., a sumei de 850 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, corespunzător capetelor de cerere admise parțial și a capătului de cerere nr. x respins pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidatori judiciari B. și C. și pârâtele S.C. D. S.R.L. și Agenția Națională pentru Resurse Minerale. A) Prin cererea de recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului și casarea în parte soluției instanței de fond și în rejudecare să se dispună admiterea în tot a cererii de chemare în judecată. În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici: Apreciază ca fiind nelegala hotararea instantei de fond cu privire la respingerea capatului de cerere vizând anularea Licentei de exploatare nr. x/2010, motivat de faptul că, în expunerea considerentelor pentru care s-a pronuntat în sensul respingerii acestui capăt de cerere, instanța de fond pe de o parte nu a analizat dispozițiile legale invocate de subscrisa în cadrul acțiunii introductive dar și a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, astfel ca hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, iar pe de alta parte considerentele pentru care a dispus respingerea acestui capat de cerere sunt straine de natura cauzei. Recurenta susține că anularea licenței de exploatare se poate face numai pentru motivele strict prevăzute de lege și enumerate în cuprinsul art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, iar ANRM in calitate de emitent al licentei de exploatare are obligatia de a verifica dacă titularul acesteia mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi beneficiarul licenței de concesiune pentru exploatare. De asemenea, din cuprinsul textului de lege redat anterior, apare ca evident faptul că anularea unei licențe de exploatare este atributul autorității competente, în cauza dedusă prezentei judecăți autoritatea competentă fiind ANRM, și pe cale de consecință, aceasta are obligatia de a proceda la anularea licenței de exploatare în condițiile în care titularului licentei de exploatare i-a fost anulată autorizația privind protecția mediului, fără a se impune sesizarea de către terți. Astfel, deși pe parcursul întregii judecăți în fața instantei de fond, reclamanta a invocat in sustinerea cererii formulate doar incidenta in cauza a dispozitiilor art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, in mod nejustificat si cu încălcarea principiului disponibilitatii, instanta de fond a analizat acest capat de cerere vizand anularea licentei de exploatare prin raportare la motive total straine de natura cauzei și cu aplicarea gresită a legii (în realitate fără a aplica norma indicata de reclamanta), retinand in considerentele hotararii aspecte care nici nu au fost invocate de catre parti. Recurenta a apreciat că în mod nelegal si cu incalcarea flagranta a dispozitiilor legale invocate dar si cu nerespectarea principiului disponibilitatii partilor, instanta de fond a procedat la analiza capatului de cerere privind anularea licentei de exploatare, in conditiile in care dispozitiile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 prevad in mod expres faptul ca, in situatia in care se anuleaza autorizatia de mediu, autoritatea competenta dispune anularea licentei de exploatare. Ori, instanta de fond, cu incalcarea normelor de drept material invocate, a procedat la o analiza a unor motive straine de starea de fapt aratata prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei si a procedat la pronuntarea unei hotarari nelegale, care nu reflecta situatia de fapt existenta si care încalcă în mod flagrant dispozitiile legale incidente in cauza. Recurenta-reclamantă artată că începand cu anul 2013 si pana in prezent S.C. D., nu a detinut autorizatie de mediu, desfășurând însă activitatea de exploatare în baza celor 4 permise de exploatare ce fac obiectul cauzei deduse prezentei judecati, permise ce au fost emise cu incalcarea dispozitiilor legale. Recurenta-reclamantă afirmă că, textul de lege in temeiul caruia a formulat actiunea introductiva este de stricta interpretare si imperativa aplicare, in sensul ca autoritatea competenta (in speta ANRM) anuleaza licenta cand constata ca titularului i sa anulat autorizatia privind protectia mediului, art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 fiind o norma imperativa onerativa. Normele imperative imperative prevăd expres obligația pentru părți de a avea o anumită conduită, iar in situatia dedusă prezentei judecăți este evident faptul ca art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 prevede în mod expres pentru autoritatea competenta (ANRM) obligația de a anula licenta de exploatare nr. x/2010 având în vedere ca titularului S.C. D. S.R.L. i s-a anulat autorizatia de mediu. Instanța de fond a omis a analiza, respectiv sustinerile ANRM din cuprinsul intampinarii depuse la dosarul cauzei (pag. 4 ultimul paragraf), prin care justifica respingerea cererii formulată privind anularea licentei de exploatare de faptul că S.C. D. S.R.L. este beneficiara Autorizatiei de mediu nr. x/26.05.2020, supusă controlului instanțelor de judecată în dosarul nr. x/2020, autorizatie care însă a fost anulată în mod definitiv în dosarul nr. x/2020 astfel cum s-a arătat și in fata instantei de fond. Pe cale de consecinta, ceea ce se impunea a fi analizat de către instanta de fond în prezenta cauza, însă aceasta a omis sa verifice dispozițiile legale prevăzute de art. 34 lit. e) din Legea nr. 85/2003, respectiv a faptului ca S.C. D. S.R.L. a desfasurat timp de 9 ani activitati de exploatare fara a avea o autorizatie de mediu. In ceea ce priveste considerentele retinute de catre instanta de fond, recurenta susține că nu a contestat niciodată legalitatea transferului licenței de exploatare de la S.C. E. S.R.L. la S.C. D. S.R.L., prin intermediul acțiunii dedusă judecății în prezenta cauza, invocând exclusiv incidența în prezent a dispozițiilor art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, care prevad in mod expres faptul ca autoritatea competenta anuleaza licenta de exptoatare când constată ca titularului i s-a anulat autorizația privind protecția mediului. De altfel acest text de lege nu prevede o anumita perioadă de timp în care se poate dispune anularea, ceea ce conduce la ideea că oricând în perioada de valabilitate a licentei de exploatare, dacă titularului i s-a anulat autorizatia privind protectia mediului, autoritatea competent anuleaza licenta de exploatare. Ori in mod gresit a retinut instanta de fond faptul ca, anularea unui act administrativ, emis cu 9 ani în urmă nu poate fi dispusă pentru elementele ulterioare, cât timp textul de lege este de strictă interpretare și imperativă aplicare, întrucât daca am accepta rationarnentul instantei de fond, câtă vreme s-au îndeplinit anumite conditii la emiterea actului, acesta nu mai poate fi anulat niciodată chiar dacă nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, intrucat s-ar incalca principiul securitälii raporturilor juridice. În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. B) Prin cererea de recurs, pârâta D. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă. În susținerea cererii de recurs a recurenta-pârâtă a prezentat următoarele critici: Recurenta-pârât susține că a invocat exceptia lipsei capacității procesuale a reclamantei, instanta respingând aceasta excepție motivat de faptul ca "orice persoana poate să ceara anularea unui act administrativ". S-au invocat astfel dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Apreciază că solutia instantei de fond este gresită intrucat reclamanta este o persoana juridica ce si-a incheiat activitatea, fiind in faliment, la dosar existand hotararea judecatoreasca ce atesta acest lucru. Recurenta-pârâtă a susținut că la acest moment replamanta are, asa cum se arata in literatura de specialitate, o capacitate de fofosinta reziduala indispensabila procesului de desfiintare, dizolvare a societatii. Aceasta inseamna ca singurele operatiuni pe care le poate face lichidatorul judiciar sunt legate de a urmari plata datoriilor, executarea creantelor, indeplinirea formalitatilor de publicitate si a formalitatilor de radiere. Lichidatorul judiciar nu poate in niciun caz, in numele persoanei juridice să-și asume obligatii noi ori să dobandeasca drepturi care exced scopului aratat mai sus, respectiv activitatilor care tin strict doar de lichidarea patrimoniului societatii pana la dizolvarea acesteia. Asadar, motivarea instantei de fond in sensul ca in actiunea formulată prin lichidator judiciar, reclamanta are capacitate de folosinta și de exercitiu depline, este nelegală. Actiunea ce face obiectul prezentului dosar nu intră in sfera activitatilor pe care le poate inteprinde lichidatorul judiciar, reclamanta neavand capacitatea de a putea sta in proces in calitate de reclamant si in atare situatie solutia legala este admiterea exceptiei lipsei capacitatii procesuale a reclamantei si respingerea actiunii. In ce priveste exccptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, recurenta-pârâtă apreciază că instanta a pronuntat o hotărâre nelegala respingand aceasta exceptie. Susține că reclamanta nu are calitate procesuala intrucat nu poate face dovada existentei unei vatamari. La acest moment A. S.R.L. a încetat activitatea din data de 05.03.2013, dată la care a fost și radiat punctul de lucru din localitatea Lipova jud. Arad. Acest punct de lucru a fost radiat intrucat prin incheierea de certificare nr. 616 din 12.02.2013, emisa de BNP F., s-a constatat intervenirea pactului comisoriu de grad IV si s-a dispus radierea dreptului de proprietate din CF si reînscrierea dreptului de proprietate asupra Carierei Radnuta în favoarea S.C. E. S.R.L.. Reclamanta nu a detinut licenta de exploatare nr. x din 28.10.2010, deținatorul acesteia fiind E. S.R.L., iar prin Ordinul nr. 23/26.02.2013 s-a aprobat transferul drepturilor și obligatiilor prevăzute in Licenta de concesiune pentru exploatare catre D. S.R.L.. În aceste condiții D. S.R.L. este titular al drepturilor dobandite prin Licenta de exploatare, avand dreptul de a exploata zacamantul. Concluzionand recurenta-pârâtă arată că reclamanta nu are calitate procesuala in cauza, instanta de fond respingand in mod gresit aceasta exceptie. Cu privire la exceptia lipsei de interes instanta de fond a pronuntat o hotărâre nelegală. În sustinerea acestei exceptii, considerentele avute în vedere privitoare la lipsa capacității procesuale, sunt relevante. În cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 85/2006, singurele activități pe care le poate desfășura reclamanta în faliment sunt cele în legatură cu derularea operatiunilor de lichidare. În plus, conf. art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ. "interesul reclamantului trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut și actual." Aceste conditii trebuie indeplinite in mod cumulativ. În motivarea actiunii reclamanta a invocat un drept de proprietate asupra Carierei Radnuta pentru a justifica interesul formularii acțiunii. Din hotărârile judecătorești pe care le-a depus la dosar, rezultă că niciodată reclamanta A. nu a fost proprietara perimetrului Rădnuța, proprietara acestei cariere flind din totdeauna E. S.R.L.. Reclamanta nu poate invoca un drept de proprietate și nici un alt drept care să îi confere posibilitatea de a solicita anularea unor acte administrative emise în favoarea noastră, aceasta și pentru ca nu poate face dovada existenței unui prejudiciu pe care I-ar înregistra aceasta persoana aflata în dizolvare. Totodată societatea reclamantă este dizolvata potrivit art. 107 alin. (2) Legea nr. 85/2006 și ca atare si-a incetat personalitatea juridică potrivit art. 233 alin. (1) și (4) Legea nr. 31/1990. De la data deschiderii procedurii falimentului reclamant nu mai poate desfășura activități economice, nu mai poate primi licența sau permise de exploatare, astfel încât nu exista nicio vătămare înregistrată de aceasta societate dižolvata, prin actele administrative contestate. Reclamanta nu justifică un interes propriu, actual, care să răspundă exigențelor impuse acestui element obligatoriu al actiunii. În drept, recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. C. Prin cererea de recurs, pârâta Agenția pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea primelor două capete de cerere de chemare în judecată formulată de reclamantă. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă A.N.R.M. a prezentat următoarele critici: Solutia dată de Curtea de Apel Craiova privitor la solicitarea intimatei-reclamante de anulare a Răspunsului nr. x/28.05.2021 emis de ANRM la plângerea prealabilă formulat de această societate, precum si de anulare a permiselor de exploatare nr. x/10.07.2017; nr. x/01.11.2018 toate emise in favoarea societătii D. S.R.L. pentru perimetrut Rădnuta, jud. Arad, pentru faptul că admite aceste capete de cerere fara ca hotrârea pronuntata să cuprinda motivele pe care se bazează. În aceste conditii apreciază că au fost încalcate dispozitiile art. 425 din C. proc. civ. cu privire la continutul hotrârii. Practic instanta de control este pusă in dificultate în a analiza legalitatea sentinei atacate, neexistând posibilitatea verificării retinerii corecte a situatiei de fapt si aplicari corecte a cadrutur legal aferent acestela, motiv pentru care critica noastra adusa acestei sentinte in baza art. 488 alin. (1) pct. 6 este pe deplin indreptatita. Din lecturarea considerentelor sentinei atacate reiese că instanta de fond nu a analizat Răspunsul ANRM nr. 6901/28.05.2021 la plângerea prelabilă formulat de societate reclamant si totusi in dispozitiv se mentioneaza că il anuleaza in parte. Nu se mentioneaza niciun rationament logico-juridic cu privire la acest răspuns, referitor la un motiv de anulare, pe care sa-l fi retinut instanta. În ceea ce privește vătămarea interesului sau a unui drept al reclamantei, instanta de fond o analizeaza la momentul pronuntarii pe exceptiile lipsei capacitatii procesuale si lipsei calitatii procesuale active a acesteia. Dar aici critica considerentelor este referitoare la faptul că se comasează argumentele, pierzând practic esentialul. De altfel, instanta de fond face confuzie și între ANRM si ANPM, atunci când retine că autorizatia de mediu nr. x/10.04.2013 si Decizia nr. 13594/18.10.2013 ar fi emise de ANRM, când de fapt ele sunt emise de autoritatea din domeniul protectiei mediului. De asemena, instanța de fond, poate tot pe fondul confuziei dintre cele două autoritati, motiveaza respingerea exceptiei tardivitatii neexistând identitate intre parti, cauza si obiect. În aceeași confuzie este instanta de fond și când respinge excepția lipsei de interes a promovarii actinii, pentru că se rezuma să motiveze solutionarea acestei exceptii pe considerente din dosare in care ARM nu a fost parte, iar obiectul acestor dosare nu I-a constituit anularea acelorasi acte administrative ca cel de fat. Toate aceste conduc la ideea că instanta nu si-a motivat de fapt solutia sau se bazeaz pe motive străine de prezenta cauză. Permisele atacate au fost emise în anul 2013, 2016, 2017 si 2018 și au fost valabile doar câte un an, astfel că la data introducerii acțiunii de față, initial pe rolul Tribunalului Mehedinti, toate aceste permise nu mai aveau valabilitate, deci nu mai produceau efecte. Desi se retine de către Curtea de Apel că aceste permise de exploatare au fost eliberate în baza autorizatiei de mediu transferate prin Decizia nr. 13594/18.10.2013, faptul că aceasta a fost anulat definitiv prin Decizia Curtii de Apel Craiova nr. 1063/13.04.2021, după 3 ani de la încetarea valabilitatii ultimului permis atacat, nu justifica anularea acestora, ele iesind din circuitul civil. Practic aceasta sentință nu poate fi pus în aplicare în ceea ce priveste aceste permise, deoarece se anuleaza acte care nu mai există, fiind încetare de drept. Recurenta critică soluția de fond și pentru contradictorialitatea considerentelor, respectiv o dat respinge exceptia lipsei de interes pentru considerentele arätate mai sus, dar când este vorba de anularea licentei de exploatare retine". Având în vedere aceasta situatie, anularea unui act administrativ, emis cu 9 ani în urmă nu poate fi dispusa pentru elementele ulterioare, rezultate din evolutia litigiilor dintre parti. Principiul securitatii raporturilor juridice, care este un principiu statuat și de CEDO nu poate fi interpretat de o manieră imprevizibilă, în funcție de evoluția numeroaselor litigii dintre părți, fiind verificat legalitatea raportat la momentul emiterii lui. Instanta trebuia să aplice acelasi rationament si pentru permisele mai sus mentionate și mai mult trebuia să ia act că la momentul emiterii actelor contestate autorizația de mediu se bucura de prezumția de legalitate, ANRM neavând competență să verifice dacă această autorizatie emisă de alt autoritate este sau nu perfect valabilă. În concluzie, în ceea ce priveste anularea Răspunsului la plângerea prealabilă nu se identifică motivul de anulare a acesteia, iar in ceeea ce priveste invocarea unor motive străine de prezenta cauză, se impune casarea în parte a acestei hotărâri în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. O alta critică adus sentintei atacate, privit din prisma art. 488 alin. (1) pct. 8, se referă la aplicarea și interpretarea gresită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. (o), (p) si (s), si art. 7, art. 8 din Legea nr. 554/2004, raportat la primele capete de cerere. Asfel, nu s-a facut dovada care este dreptul reclamantei vătămat de către ANRM prin Adresa nr. x/28.05.2021 și prin cele 4 permise de exploatare eliberate în perimetrul Radnuta. Reclamanta este o societate în faliment, iar instanta de fond trebuia să rețină că, în baza art. 7 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, singurele activitati pe care aceasta societate le poate desfăsura, prin lichidatorii si judiciari, sunt cele necesare derularii operatiuniilor lichidarii. Observăm că in mod contrar, instanta a considerat ca prin promovarea acestei actini "reclamanta tinde la inlăturarea unei vatmari, la obtinerea unui activ si la realizarea unei creante, in sens larg". In primul rând, Cariera Rădnuta nu poate fi considerata un activ al societatii reclamante si nu poate face obiectul niciunei tranzactii sau a altor acte de dispozitie, find vorba de resurse minerale ale statului român, care sunt proprietate publică fiind reglementate și prin art. 1 din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificarile si completarile ei ulterioare: Resursele minerale situate pe teritoriul si in subsolul tarii si al platoului continental in zona economic a României din Marea Neagra, delimitate conform principiilor dreptului international si reglementarilor din conventile internationale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului român." Neexistând vreun drept al reclamantei asupra Carierei Rădnuta, nu exist nici posibilitatea de a pretine o anumita conduită, în considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;(art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004) si drept consecint, nici nu poate fi vorba de un prejudiciu sau o vătămare suportate de reclamanta, prin emiterea permiselor de exploatare a resurselor de granit din perimetrut Radnuta. De asemenea, instanta de fond nu face aplicarea corecta a prevederilor cuprinse in Legea minelor nr. 85/2003 cu privire la dobândirea dreptului de acces si de folosinta a terenurilor afectate de activittile miniere, in sensul că A. S.R.L nu poate să aibă pretentii în a desfășura activități de exploatare a grafitului în perimetrul Rădnuga, doar pe considerentul că ar fi proprietarul terenului unde se află această Carieră, pentru că dreptul de propiretate nu oferă un drept de preemțiune conf. art. 12 din Legea minelor. Aprecierea instanței că se retine că, atât reclamanta S.C. A., cît și pârâta S.C. D. sunt beneficiarii unor acte administrative valide pentru acest perimetru minier, urmează a fi înlăturată, fiind în contradictie atât cu prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2014 privind insolvența, societatea reclamantă neavând capacitate tehnică financiară pentru a desfășura activități miniere, cât și cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003. Societatea reclamantă nu deține nici atestat pentru desfășurarea activităților miniere, eliberat de ANRM conform legii.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a depus întâmpinare la cerera de recurs formualtă de S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat. Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererile de recurs formulate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și S.C. D. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului investit cu soluționarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 23 aprilie 2024. II. Soluția instanței de recurs II.1. Analizând sentința recurată în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., și apărările prezentate de intimatele-pârâte, și având în vedere dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce succed: Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susținut într-o primă critică că instanța de fond a admis în parte acțiunea și a respins în mod dgreșit capătul de cererea care vizează anularea Licenței de exploatare nr. x/2010, motivat de faptul că, în expunerea considerentelor pentru care s-a pronuntat în sensul respingerii acestui capăt de cerere, instanța de fond pe de o parte nu a analizat dispozițiile legale invocate de subscrisa în cadrul acțiunii introductive dar și a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, astfel ca hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, iar pe de alta parte considerentele pentru care a dispus respingerea acestui capat de cerere sunt straine de natura cauzei. Față de această critică, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte cu privire la criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apreciază că acestea sunt nefondate. Față de acest motiv de casare ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanța de recurs constată că recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond deși s-a raportat la prevderile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 nu a avut în vedere la soluționarea capătului de cerere privitor la anularea Licenței de exploatare nr. x/2010 faptul că nu erau îndeplinite toate condițiile menționate de lege pentru menținerea acestei licențe. Referitor la acest motiv de casare, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, în speță, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată privitoare la legalitatea Licenței de exploatare nr. x/2010. Cu privire al acestea, instanaț de fond a reținut că elementele de nulitate se stabilesc pentru momentul emiterii actului administrativ, iar licența a fost transferată pârâtei S.C. D. prin Ordinul nr. 23/26.02.2013, neatacat în cauza și ca urmare a reorganizării societății S.C. E.. Față de aceste constatări, instanța de fond a concluzionat în mod corect că dispozițiile art. 24 alin. (1) - (3) Legea nr. 85/2003 au fost aplicate în procedura de emitere si ulterior de concesiune/transmite a licenței astfel că acest act are un caracter legal. Așadar, Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., instanța de fond expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere fără a fi identificate motive străine de natura cauzei care să atragă casarea hotărârii. Înalta Curte apreciază că în ceea ce privește criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora instanța de fond nu a analizat legalitatea Licenței de exploatare nr. x/2010 din perspecitva condițiilor de legalitate prevăzute de art. 34 din Legea nr. 85/2003 le apreciază de asemenea ca fiind nefondate. Argumentele expuse în ceea ce privește legalitatea unui act administrativ prezentate în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul că motivele de nulitate se analizează strict la momentul emiterii actului administrativ se completează în mod just cu opinia instanței de fond portrivit căreia analiza de legalitate, în cauză a Licenței de exploatare nr. x/2010 nu se poate face la peste 9 ani de la data emiterii actului, prin raportare la elemente ce țin de relațiile litigioase dintre părți petrecute în tot acest timp și care fac obiectul unor alte litigii. În mod corect a reținut instanța de fond că instanța de nu poate să efectueze o analiză de legalitate față de licența de exploatare respectivă, pentru aspecte ulterioare momentului emiterii sale, în contextul în care la data emiterii actului și ulterior datei de concesiune/transmitere a a acestui act, au fost repsectate prevederile art. 34 respectiv art. 24 din Legea nr. 85/2003. Din perspectiva acestor argumente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurenta-reclamantă apare ca fiind nefondat și urmează să îl respingă ca atare. II.2. Analizând sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentele-pârâte S.C. D. S.R.L. și Agenția Națională pentru Resurse Minerale, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. privitoare la excepția lipsei de interes a cerereii de chemare în judecată, și apărările prezentate de intimata-reclamantă, și având în vedere dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâte sunt fondate, pentru considerentele ce succed: Înalta Curte, din perspectiva argumentelor prezentate în cuprinsul cererilor de recurs de către recurentele-pârâte, în susținerea criticii privitoare la greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii reclamantei, și având în vedere caracterul peremptoriu al acestei excepții, apreciază că este de prisos a se analiza motivele de recurs în integralitatea lor și urmează a analiza doar criticile și apărările expuse de pârți în legătură cu această excepție. Înalta Curte subliniază că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii reclamantei urmărește anularea licenței și permiselor de exploatare acordate pentru perimetrul de exploatare minieră Rădnuța emise de ANRM în favoarea S.C. D. S.R.L., ca urmare a anularii Deciziei nr. 13594/18.10.2013 emisa de către APM Arad, prin care s-a dispus transferarea Autorizației privind protecția mediului x/10.04.2013 de 1a S.C. A. S.R.L. 1a S.C. D. S.R.L. si pe cale de consecință a inexistentei unei autorizații de mediu emisa de Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Arad pentru S.C. D. S.R.L.. În promovarea cererii de chemare în judecată, reclamanta S.C. D. S.R.L. în susținerea interesului a precizat că este deținătoarea Autorizației de mediu nr. x/10.04.20213 emisă de APM Arad cu o valabilitate de 10 ani respectiv până la data de 10.04.2023 pentru perimetrul de exploatare a Carierei Rădnuța. În acest sens, reclamanta a invocat autoritatea de lucru judecat prin pronunțarea sentinței nr. 1196/02.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020. Tot in argumentarea interesului în promovarea acestei acțiuni, intimata-reclamantă a susținut că atât legea contenciosului cât și Constituția României îi conferă dreptul de a-și apăra drepturile ce i-au fost încălcate, dar și obligația de a apăra mediul înconjurător deoarece exploatarea minieră are un impact serios asupra acestuia, și în contextul în care avea o serie de obligații de refacere a mediului prin autorizația de mediu nr. x/10.04.2013. Față de aceste apărări, instanța de recurs constată că Autorizația de mediu nr. x/10.04.20213, emisă de APM Arad pe seama intimatei-reclamante, avea o valabilitate de 10 ani, astfel că la data de 10.04.2023 aceasta a expirat. În acest context interesul în promovarea acțiunii nu mai este unul actual. În ceea ce privește interesul promovării unei astfel de acțiuni din perspectiva protejării mediului înconjurător, Înalta Curte apreciază că o astfel de ipoteză este specifică exclusiv contenciosului administrativ obiectiv. Or, intimata-reclamantă este o societate comercială, care la momentul promovării cererii de chemare în judecată a prezentat un interes pur subiectiv de la care a pornit acest demers judiciar. Din perspectiva raționamentului juridic care dă posibilitatea promovării unei acțiuni judiciare cu scopul apărării unui interes legitim public, prezintă relevanță și Decizia nr. 8/2020 din 02/03/2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Compeltul pentru soluționarea recursului în interesul legii, decizie potrivit căreia în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociațiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele asociației, potrivit statutului. Chiar dacă decizia sus-aminitită privește organismele sociale interesate, iar în cazul de față intimata-reclamantă nu deține acest statut, ci aceasta este o societate comercială, cele concluzionate prin respectiva decizie prezintă relevanță în contextul în care interesul legitim public este subsidiar unui interes subiectiv. Așadar, cum în cauză intimata-reclamantă este o societate comercială al cărei interes în promovarea acțiunii a vizat exclusiv un interes economic/comercial propriu, care nu mai este de actualitate în condițiile în care Autorizația de mediu nr. x/10.04.20213 emisă de APM Arad a expirat la data de 10.04.2023, apărările privitoare la exercitarea acțiunii din perspectiva apărării unui interes legitim public sunt neîntemeiate. Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs interesul intimatei-reclamante în susținerea propriei acțiuni nu mai este actual, iar o eventuală soluție prin care se mențin cele reținute de către instanța de fond ar fi lipsită de eficacitate juridică. Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de recurentele-pârâtele S.C. D. S.R.L. și Agenția Națională pentru Resurse Minerale, toate împotriva sentinței nr. 323/2022 din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal., va casa sentința recurată și în rejudecare va respinge acțiune ca lipsită de interes. Având în vedere soluția de admitere a recursului declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. și cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 6800 RON reprezentând cheltuieli de judecată.