Decizia nr. 4576/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 03.09.2021,pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Pentru Resurse Minerale,a solicitat instanței anularea Notificării/Adresei nr. x/03.08.2021 emisă de către pârâtă, prin care s-a inițiat procedura de anulare a Licenței de concesionare pentru explorare nr. 22.925/2020 privind explorarea resurselor de sare gemă din perimetrul Valea Murăturii, județul Cluj, emisă în favoarea societății A. S.R.L. în calitate de titular, revocarea măsurii de anulare a Licenței menționate, precum și anularea actului de încetare a concesiunii și a tuturor actelor subsecvente acestuia. Totodată, în temeiul prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003, s-a solicitat suspendarea efectelor Notificării/Adresei nr. x/03.08.2021 emisă de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale și a procedurii de anulare a Licenței de concesionare pentru explorare nr. 22.925/2020 privind explorarea resurselor de sare gemă din perimetrul Valea Murăturii, județul Cluj, emisă în favoarea societății A. S.R.L., până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care instanța se va pronunța asupra legalității și temeiniciei emiterii notificării prin care s-a demarat procedura anulării Licenței. La data de 06.10.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus o cerere de precizare și completare a cererii de chemare în judecată prin care susține în continuare că Decizia nr. 21/01.09.2021 a președintelui A.N.R.M. privind încetarea concesiunii acordate a fost emisă cu încălcarea termenului legal de 30 de zile și precizează că își menținere motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. 1.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 19 ianuarie 2022, în dosarul nr. x/2021, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., și în consecință, a dispus suspendarea Deciziei nr. 21/01.09.2021 până la soluționarea definitivă a cauzei. Totodată, a respins cererea de suspendare a adresei nr. x din 03.08.2021. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, după cum rezultă din conținutul deciziei nr. 21/2021, pârâta a emis actul în considerarea dispozițiilor art. 34 lit. a) din Legea minelor nr. 85/2003. Textul legal arătat anterior prevede următoarele: "Autoritatea competentă anulează licența/permisul titularului sancționat contravențional, în termen de 30 de zile de la primirea notificării, când constată că: a) titularul nu își îndeplinește obligațiile asumate cu privire la autorizarea și termenul privind începerea activităților miniere;" Curtea a observat că față de reclamantă a fost emisă Licența nr. x/2020. Art. I pct. 4 din Legea nr. 275/2020 prevede modificarea art. 3 din legea nr. 85/2003, după cum urmează: "4. La articolul 3, după punctul 17 se introduce un nou punct, punctul 17^1, cu următorul cuprins,: "… b) licențele negociate și aprobate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale începând cu anul 2020 urmează procedura de aprobare conform prevederilor prezentei legi." Mai apoi, art. 22 alin. (1), din forma modificată, prevede: "art. 22 (1) Începerea activităților miniere prevăzute în licență se autorizează în scris de către autoritatea competentă, în termen de până la 360 de zile de la intrarea în vigoare a licenței, după prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor documente:"(pct. 9 art. I din legea nr. 275/2020). Anterior modificării termenul era de 150 de zile. În acest context, la nivelul aparenței, instanța de fond, văzând modificarea legislativă intervenită în privința Legii nr. 83/2003 prin Legea nr. 275/2020, din perspectiva prelungirii termenului legal de depunere a documentelor necesare, de la 150 de zile la 360 de zile, și pentru licențele emise în cursul anului 2020, așa cum este și cea a reclamantei, a apreciat că este prezent un caz justificat de suspendare a actului administrativ, existând aparența nelegalității actului din perspectiva intervalului de timp după care s-ar putea dispune anularea licenței pentru neîndeplinirea cerinței legale de depunere a documentelor necesare în vederea începerii activității miniere prevăzută în licență. În ceea ce privește condiția cumulativă a existenței unei pagube iminente, din perspectiva definiției legale, curtea reține că această condiție legală este îndeplinită în privința reclamantei, anularea licenței având, în privința reclamantei, un cert efect prejudiciator. 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 a promovat promovat recurs pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, în condițiile art. 483 C. proc. civ. Reinterând susținerile din apărările formulate în fața instanței de fond, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare respingerea cereii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, recurentul-pârât a punctat îndeosebi aspectele care vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ, susținând că instanța de fond a interpretat în mod greșit aspecte legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 15 din lege anr. 554/2004. Se arată că în ceea ce privește anularea și, de asemenea, suspendarea efectelor Notificării/Adresei nr. x/05.08.2021, aceasta a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003. Potrivit notificării menționate reclamanta a fost doar informată că A.N.R.M. va demara procedura de anulare a licenței de concesiune pentru explorare nr. 22925/24.07.2020 pentru perimetrul Valea Murăturii, jud. Cluj, motivul fiind "faptul că nu au fost înaintate în termenul de 150 de zile de la intrarea în vigoare a licenței, cumulativ, documentele prevăzute la art. 22 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările si completările ulterioare, termen prevăzut la art. 107 alin. (1) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003 aprobate prin H.G. nr. 1208/2003". Faptul că Notificarea nr. x/03.08.2021 nu face decât să informeze reclamanta reiese, în opinia intimatei, din însăși motivarea acestui capăt de cerere făcută de reclamantă. În acest sens, Notificarea nr. x/03.08.2021 nu este un act administrativ emis în regim de putere și nu respectă condițiile exprese prevăzute de Legea nr. 554/2004, ci reprezintă doar o informare prin care i se aduce la cunoștință reclamantei că se va demara procedura de anulare a Licenței de concesiune pentru exploatare sare gemă nr. 22925/24.07.2020 pentru nerespectarea dispozițiilor speciale ale legii minelor și normelor de aplicare a acesteia, astfel că pârâta invocă excepția inadmisibilității cererii formulate. Conchide recurenta-pârâtă in sensul că motivele invocate de reclamantă referitoare la suspendarea Deciziei nr. 21/01.09.2021 și a Adresei nr. x din 03.08.2021, nu sunt fondate raportat la prevederile legale aplicabile și la probatoriul administrat, nefiind întrunite cumulativ cerințele referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, necesare pentru a se dispune suspendarea actului atacat, astfel cum sunt acestea definite de dispozițiile art. 14 și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Totodată, instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material în ceea ce privește condiția ăpagubei iminente paguba iminentă. În drept a invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea deciziei de anulare nr. 21/2021 privind începerea concesiunii acordate în favoarea societății intimate, soluția pronunțată în acțiunea în anulare fiind de natură a confirma argumentele expuse în încheierea recurată. În susținerea cazului bine justificat, a precizat că au fost respectate termenele prevăzute de lege de către instituția recurentă, sens în care arată că, deși a fost invocată nerespectarea perioadei de 150 zile pentru depunerea documentației necesare, în anul 2021 a fost modificată Legea minelor fiind instituit un termen de 360 de zile pentru depunerea acesteia. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 2 iunie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile recurentului vizând nelegalitatea sentinței recurate, în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin susținerile formulate la fondul cauzei. Cu toate acestea, efectuând propria evaluare asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Legea română (prin conținutul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) corespunde Recomandării nr. R/89/8/13 09 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, precum și Recomandării nr. 16/2003 a aceleiași instituții, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să țina cont de drepturile și interesele persoanelor particulare. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua însă decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept invocate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl servească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin încheierea recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și ale iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică pârâtă. Astfel, raportat la înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a reținut modificarea legislativă intervenită în privința Legii nr. 83/2003 prin Legea nr. 275/2020, din perspectiva prelungirii termenului legal de depunere a documentelor necesare, de la 150 de zile la 360 de zile, și pentru licențele emise în cursul anului 2020, așa cum este și cea a reclamantei. Aspectele mai sus menționate, asociate cu faptul că organul fiscal nu a depus probe care să ofere primei instanțe suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității și fără a depăși cadrul în care este învestit judecătorul unei astfel de cereri. În ceea ce privește existența condiției referitoare la paguba iminentă, așa cum în mod corect a argumentat și judecătorul fondului, se reține că și aceasta este îndeplinită în cauză, având în vedere că reclamanta este împiedicată să își desfășoare activitatea anterior autorizată, în condițiile existenței unui viciu aparent de legalitate în emiterea actului de anulare. Or, este evident, pe de o parte, că împiedicarea desfășurării activității este de natură a produce acesteia un prejudiciu patrimonial. Pe de altă parte, anularea licenței inițiale poate determina, în privința pârâtei, decizia de oferire pentru concesionare a perimetrului Valea Murăturii cu consecințe, în mod evident, patrimoniale și în privința reclamantei. Nu în ultimul rând, prin sentința civilă nr. 70 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acțiunea în anulare a deciziei contestate. Pronunțarea unei hotărâri în fond, de anulare a actelor administrative, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative ce fac obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților. Chiar dacă sus-menționata sentință civilă nu este definitivă, această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea actului atacat. III. Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale la plata sumei de 3000 RON către intimata-reclamantă A. S.R.L, reprezentând cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar (ds recurs fila nr. x), cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,