ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6398/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 ianuarie 2016, reclamanta Societatea Națională a Sării SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Resurse Minerale (A.N.R.M.), a formulat contestație împotriva soluției de respingere a contestației nr. 12069 din 18 decembrie 2015, cu privire la modul de respectare a prevederilor legale referitoare la organizarea și desfășurarea concursului public de ofertă, cu privire la faza de evaluare a ofertelor care a avut loc în data de 3 decembrie 2015, solicitând admiterea contestației și anularea concursului public de ofertă nr. 90/2015 privind concesionarea activităților miniere de explorare pentru sare gemă din perimetrul Valea Murăturii, jud. Cluj, cu consecința reluării procedurii de atribuire a licenței de explorare.

Prin Sentința civilă nr. 2402 din 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea și a fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienta A. SRL Cluj-Napoca.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Societatea Națională a Sării SA, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a invocat interpretarea și aplicarea greșită a reglementărilor legale privind organizarea și desfășurarea concursului public de oferte nr. 90/2015 privind concesionarea activităților miniere de explorare pentru sare gemă din perimetrul Valea Murăturii, jud. Cluj, respectiv Legea nr. 85/2003, H.G. nr. 1208/2003, Ordinul nr. 170/2015 emis de președintele A.N.R.M.

Deși a constatat că pârâta a respectat legislația în materie, instanța de fond recunoaște că a existat o încălcare a disp. art. 76 din H.G. nr. 1208/2003, prin calificarea reclamantei pentru evaluarea programului de mediu, cu toate că nu a existat temei legal în acest sens.

Recurenta susține că au existat două încălcări ale legislației, prima dintre ele fiind lipsa criteriilor de evaluare a ofertelor aprobate conform legii, sens în care a invocat disp. art. 15 alin. (8) și art. 19 alin. (6) din Legea nr. 85/2003, art. 69 din H.G. nr. 1208/2003 menționând că din documentele depuse de pârâtă nu rezultă că ar exista norme de stabilire a acestor criterii. Nu este publicat în Monitorul Oficial și nici pe site-ul A.N.R.M. un act normativ emis de această instituție în virtutea prevederilor legale sus menționate, deci el nu există.

Aceste criterii se comunică numai participanților la concursul public de ofertă (care deja au depus oferta), nu și persoanelor care sunt interesate să participe la concurs. Pentru ca o persoană juridică să ia decizia să participe la concursul organizat de A.N.R.M. este necesar să cunoască înainte criteriile de punctaj, pentru a putea prezenta o ofertă cât mai competitivă.

În consecință, procedura de selecție nu a fost una corectă, fiind încălcate principiile transparenței și egalității ofertelor, prevăzute de art. 33 din H.G. nr. 1208/2003.

Recurenta a criticat și reținerea instanței că nu a contestat H.G. nr. 1208/2003 precizând că în cuprinsul apărărilor formulate a invocat încălcarea unor prevederi ale acestui act normativ (art. 58, art. 69, art. 76).

Referitor la aprecierea instanței că reclamanta nu a făcut dovada că programul de explorare a fost depunctat în mod nelegal, recurenta arată că din cuprinsul raportului comisiei de soluționare a contestației reiese că aceasta nu are competența de a reanaliza și repuncta lucrările.

Cea de-a doua încălcare a legii are în vedere disp. art. 76 din H.G. nr. 1208/2003 prin faptul că oferta reclamantei a fost descalificată ca urmare a punctajului acordat la programul de explorare, dar s-a procedat și la evaluarea programului său de refacere a mediului. A.N.R.M. trebuia să facă aplicarea strictă a disp. art. 79 din H.G. nr. 1208/2003, iar argumentul primei instanțe că această încălcare nu este de natură a atrage anularea procedurii de selecție nu are nicio susținere legală.

Intimata pârâtă A.N.R.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precizând că prin Anexa nr. 4 la Ordinul președintelui A.N.R.M. nr. 214/2015 au fost instituite atât criteriile de evaluare a ofertelor, cât și punctajele corespunzătoare acestora.

A respectat reglementările legale privind organizarea și desfășurarea concursului public de oferte nr. 90/2015, iar recurenta face o confuzie întrucât ofertele depuse în domeniul concesiunilor miniere nu sunt lucrări de admitere. În plus, comisia de contestații nu reevaluează ofertele, ci verifică respectarea procedurii aplicabile concursului public de ofertă. A mai susținut că faptul că s-a procedat și la evaluarea programului de refacere a mediului nu acoperă viciul de care oferta reclamantei era ab initio afectată, fiind elaborată în așa fel încât a obținut numai un punctaj de 45 de puncte din totalul de 110 puncte maxim.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, cu apărările din întâmpinare și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin prezenta acțiune, reclamanta a contestat rezultatele concursului public de oferte Runda nr. 90/2015 privind concesionarea activităților miniere de exploatare a resurselor minerale de sară gemă din perimetrul Valea Murăturii, județul Cluj, solicitând anularea concursului, cu consecința reluării procedurii de atribuire a licenței de explorare.

La acest concurs public de oferte au fost depuse trei oferte: reclamanta Societatea Națională a Sării SA - punctaj obținut - 222 puncte; SC B. SRL - punctaj obținut - 229 puncte; SC A. SRL - punctaj obținut - 211 puncte. A fost declarată câștigătoare oferta depusă de SC A. SRL, celelalte două fiind descalificate potrivit art. 76 alin. (1) din H.G. nr. 1208/2003 în conformitate cu care evaluarea programului de explorare și punctarea acestuia cu mai puțin de jumătate din punctajul maxim stabilit în condițiile art. 69 alin. (1) atrage descalificarea ofertei, fără a se mai proceda la evaluarea proiectului de refacere a mediului, ambele oferte fiind punctate la programul de explorare cu mai puțin de jumătate din punctajul maxim stabilit. Societatea Națională a Sării SA a obținut 45 puncte din totalul de 110 puncte maxim stabilite la criteriul 1 - Evaluarea programului de explorare.

Contestația administrativă formulată de reclamantă a fost respinsă, sens în care a fost emisă Adresa nr. x din 30 decembrie 2016, fiind menținută hotărârea Comisiei de deschidere, evaluare și negociere.

Instanța de fond a respins acțiunea reținând că organizarea și desfășurarea concursului s-au realizat cu stricta respectare a legislației în materie, respectiv Legea minelor nr. 85/2003, H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, Ordinul nr. 170/2015 privind aprobarea Listei perimetrelor pentru concesionarea de activități de explorare prin concursul public de ofertă - Runda nr. 90/2015, Ordinul nr. 202/2013 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind aplicarea și urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deșeurilor extractive și în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum și modul de operare cu garanția financiară pentru refacerea mediului afectat de activitățile miniere, astfel că niciun motiv de nelegalitate nu se verifică.

Prima critică formulată de recurentă cu privire la legalitatea sentinței vizează lipsa criteriilor de evaluare a ofertelor aprobate conform legii, sens în care a invocat disp. art. 15 alin. (8) și art. 19 alin. (6) din Legea nr. 85/2003, art. 69 din H.G. nr. 1208/2003 menționând că din documentele depuse de pârâtă nu rezultă că ar exista norme de stabilire a acestor criterii.

Critica este nefondată în condițiile în care art. 67 din H.G. nr. 1208/2003 prevede că: (1) Evaluarea programului de explorare propus are în vedere următoarele elemente: a) volumele fizice de lucrări de explorare și eșalonarea acestora pe ani; b) determinările calitative pentru caracterizarea resursei minerale; c) durata acestuia. (2) Punctajul corespunzător programului de explorare propus include punctajele privind volumele fizice de lucrări de explorare și eșalonarea acestora pe ani, determinările calitative pentru caracterizarea resursei minerale și durata acestuia, iar Anexa nr. 4 la Ordinul A.N.R.M. nr. 214/2015 stabilește criteriile de evaluare a ofertelor și punctajele aferente acestora, după cum urmează:

1) evaluarea programului de explorare, cu un punctaj maxim de 110 puncte, din care 60 de puncte pentru volumele fizice de lucrări și eșalonarea acestora pe ani, 35 de puncte pentru determinările calitative pentru caracterizarea resursei minerale și 15 puncte pentru durata programului;

2) evaluarea proiectului de refacere a mediului, cu un punctaj maxim de 60 puncte, din care 30 de puncte pentru lucrările necesare pentru protecția și refacerea/reabilitarea mediului, 20 de puncte pentru fondurile alocate lucrărilor necesare pentru protecția și refacerea/reabilitarea mediului și 10 puncte pentru corelarea proiectului de refacere a mediului cu programul de explorare propus;

3) evaluarea capacității financiare, cu un punctaj maxim de 120 puncte, din care 40 de puncte pentru bonitatea financiară și 80 de puncte pentru disciplina fiscală;

4) evaluarea capacității tehnice, cu un punctaj maxim de 10 puncte, din care 5 puncte pentru dotarea tehnică a ofertantului și 5 puncte pentru experiența în executarea de activități miniere.

Contrar susținerii recurentei, există norme emise de A.N.R.M. prin care sunt stabilite criteriile de evaluare a ofertelor.

În mod corect a constatat prima instanță că, dată fiind posibilitatea de verificare și de comparare a celor două oferte, din perspectiva cerințelor pe care trebuia să le îndeplinească, nu va reține critica privind pretinsa încălcare a principiilor transparenței și egalității, consacrate de art. 33 din H.G. nr. 1208/2003.

Referitor la critica privind inexistența unei grile de punctaj aferente fiecărui criteriu de calificare, astfel că reclamanta nu cunoaște modalitatea în care membrii comisiei de evaluare au acordat punctajele, Curtea a constatat că reclamanta a înțeles să aplice în cadrul unui concurs public de oferte, derulat în baza unei anumite proceduri. Depunând deci oferta, reclamanta a cunoscut condițiile de organizare și desfășurare a concursului, inclusiv condițiile pe care trebuie să le îndeplinească și, respectiv, prevederile în raport cu care oferta sa urmează a fi analizată și evaluată.

Sub aspectul considerentului instanței de fond că reclamanta nu a contestat prevederile H.G. nr. 1208/2003, în cererea de recurs se menționează că în cuprinsul apărărilor formulate a invocat încălcarea unor prevederi ale H.G. nr. 1208/2003 (art. 58, art. 69, art. 76). Susținerea este irelevantă în cauză, întrucât prima instanță nu a reținut că reclamanta nu ar fi solicitat anularea concursului public de ofertă nr. 90/2015 privind concesionarea activităților miniere de explorare pentru sare gemă din perimetrul Valea Murăturii, jud. Cluj, prin prisma nerespectării unor prevederi ale acestei hotărâri de guvern, ci a reținut faptul că reclamanta nu a înțeles să conteste prevederile privind criteriile de evaluare, deci și modalitatea de punctare a ofertelor.

În ceea ce privește argumentul instanței conform căruia reclamanta nu a făcut dovada că programul de explorare a fost depunctat în mod nelegal, recurenta a precizat că rolul comisiilor de soluționare a contestațiilor este acela de a reanaliza și repuncta lucrările (în speță, proiectele depuse). Or, din cuprinsul raportului emis de comisia de soluționare a contestațiilor reiese că aceasta nu are competențe în acest sens, lucru cel puțin absurd având în vedere care ar trebui să fie competențele acestei comisii.

Instanța de fond a reținut că autoritatea pârâtă a evaluat cele două oferte litigioase, cea a reclamantei și de cea declarată câștigătoare, cu stricta respectare și aplicare a dispozițiilor legale, respectiv art. 58 din H.G. nr. 1208/2003 în conformitate cu care Comisia realizează evaluarea având în vedere capacitatea financiară și capacitatea tehnică a ofertanților, programul de explorare propus, proiectul de refacere a mediului, precum și rapoartele prospecțiunii, dacă ofertantul a avut calitatea de titular al unui permis de prospecțiune în perimetrul pe cuprinsul căruia urmează a fi concesionate activitățile de explorare.

Or, reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri sau cel puțin un punct de vedere de specialitate, avizat, cu caracter tehnic, asupra problemelor ridicate prin contestație, din care să rezulte, cel puțin ca un început de dovadă, caracterul nelegal al modalității de punctare abordate în cazul reclamantei, reținerile eronate ale comisiei de evaluare, deci pertinența criticilor formulate în legătură cu evaluarea programului de explorare. În lipsa unor astfel de dovezi, Curtea a dat prevalență actului emis de pârâtă care, ca act administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate și de veridicitate; soluția se impune cât timp nu se observă niciun motiv de nelegalitate, iar reclamanta nu a făcut dovada nici a netemeiniciei reținerilor expuse în raportul de analiză a ofertei.

Sub aspectul susținerilor din recurs care vizează acest argument, Înalta Curte reține că ceea ce critică recurenta este reglementarea legală, respectiv disp. art. 84 din H.G. nr. 1208/2003 potrivit cărora (1) Comisia de contestații analizează toate documentele emise de comisia de deschidere, evaluare și negociere și de evaluatori, după caz, și verifică respectarea normelor privind concursul public de ofertă pentru concesionarea de activități miniere (...). (3) Comisia de contestații nu reevaluează ofertele.

Față de această reglementare se constată caracterul nefondat al susținerii că rolul comisiilor de soluționare a contestațiilor este acela de a reanaliza și repuncta lucrările (în speță, proiectele depuse).

Legat de criteriile de evaluare a ofertelor, recurenta menționează că potrivit practicii A.N.R.M., statuate și prin Ordinul nr. 170/2015, criteriile de evaluare a ofertelor se comunică numai participanților la concursul public de ofertă (care deja au depus oferta), nu și persoanelor care sunt interesate să participe la concursul de oferte. Apreciază că această practică încalcă principiile privind transparența oricărui concurs/licitație.

Înalta Curte reține că recurenta nu a făcut dovada contestării prevederilor care reglementează o asemenea modalitate de comunicare a criteriilor de evaluare a ofertelor, pe care înțelege să le critice prin prezenta cerere de recurs.

Cea de-a doua critică de nelegalitate se referă la evaluarea programului de refacere a mediului depus de reclamantă, în condițiile în care oferta sa a fost descalificată ca urmare a punctajului acordat la programul de explorare.

Cu privire la această critică, se reține că potrivit art. 76 din H.G. nr. 1208/2003, evaluarea programului de explorare și punctarea acestuia cu mai puțin de jumătate din punctajul maxim stabilit în condițiile art. 69 alin. (1) atrage descalificarea ofertei, fără a se mai proceda la evaluarea proiectului de refacere a mediului.

Este adevărat că reclamanta a obținut un punctaj de 45 puncte din totalul de 110 puncte maxim stabilite la criteriul 1 - Evaluarea programului de explorare, astfel că oferta sa trebuia descalificată, fără a mai fi parcursă etapa a doua constând în evaluarea proiectului de refacere a mediului. Dar împrejurarea că pârâta a parcurs și a doua etapă în ceea ce privește oferta reclamantei nu este de natură să afecteze legalitatea concursului public de oferte, întrucât nu s-a făcut dovada vătămării suferite de reclamantă prin evaluarea proiectului său de refacere a mediului.

Susține recurenta că încălcarea unor norme legale conduce, implicit, la anularea actului întocmit cu neobservarea formelor legale, susținere ce nu poate fi reținută, în sensul că nu orice încălcare a unor prevederi legale atrage nulitatea actului administrativ, din moment ce art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 definește persoana vătămată care se poate adresa instanței de contencios administrativ ca fiind orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative (...).

Cum reclamanta nu a probat existența unei vătămări produse prin evaluarea programului de refacere a mediului pe care l-a prezentat, în condițiile în care oferta sa era deja descalificată din cauza obținerii la evaluarea programului de explorare a unui punctaj mai mic de jumătate din punctajul maxim stabilit în condițiile art. 69 alin. (1), este nefondată și cea de-a doua critică adusă legalității sentinței.

Astfel, este corectă aprecierea primei instanțe că evaluarea proiectului de refacere a mediului nu acoperă viciul de care oferta era ab initio afectată, fiind elaborată de o așa manieră încât a obținut numai un punctaj de 45 de puncte din totalul de 110 puncte maxim stabilite, aspect suficient prin sine însuși pentru descalificarea ofertei. În consecință, reținând că respectiva ofertă nu îndeplinea condițiile pentru a fi admisă, nu prezintă nicio relevanță punctajul total stabilit, de 222 puncte, superior celui obținut de ofertantul câștigător SC A. SRL, 211 puncte, din moment ce procesul de evaluare se derulează în două etape, iar oferta reclamantei nu îndeplinea condițiile pentru finalizarea primei etape și respectiv pentru a trece în etapa a doua de verificare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la cererea intimatei A. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată se reține că la dosar a fost depusă doar o factură privind suma de 4.600 RON, reprezentând servicii de asistență juridică nr. x din 26 aprilie 2018 (asistență și reprezentare în Dos. nr. 0/2.2016), fără a se face și dovada plății acestei sume, prin depunerea unei chitanțe sau a unui alt document care să ateste efectuarea plății respective, astfel că cererea urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Societatea Națională a Sării SA împotriva Sentinței civile nr. 2402 din 11 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei A. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - LM