ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2464/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a formulat contestație împotriva actelor administrative reprezentate de: Licența de concesiune pentru exploatare nr. x/2005, Licența de concesiune pentru exploatare nr. x/2005 astfel cum a fost modificată și resemnată în anul 2011, precum și împotriva Ordinului nr. 133/2021, inclusiv împotriva Permiselor de exploatare: x solicitând instanței, în primul rând să constate că nu îi sunt opozabile actele administrative cu privire la care solicită instanței să le cenzureze.

În subsidiar, a solicitat:

- să se constatate a fi intervenit caducitatea Licenței de concesionare pentru exploatare nr. x/2005 solicitată de B. S.R.L. "emisă/semnată în condițiile art. 17, art. 18 și art. 20 din Legea nr. 85/2003";

- în subsidiar, să se constatate că Licența emisă/semnată între părți în anul 2005 cu nr. x nu a produs niciun efect juridic ca urmare a neaprobării sale prin hotărâre de guvern, în subsidiar să se constatate că efectele juridice ale actului față de părți au încetat prin ajungerea la termen, nefiind semnat un act adițional de prelungire până la modificarea și resemnarea actului în anul 2011, respectiv 2021. Solicită a se constata ineficacitatea licenței de concesionare pentru exploatare cu nr. x/2005 "emisă în condițiile art. 17, art. 18 și art. 20 din Legea nr. 85/2003", motivat de faptul că însăși această licență apare ca modificată și resemnată în anul 2011;

- în subsidiar, să se constatate a fi intervenit caducitatea Licenței de concesionare pentru exploatare nr. x/2005 astfel cum a fost modificată și resemnată de părți în 2011, în subsidiar să se constatate că Licența emisă/semnată între părți în anul 2005 cu nr. x modificată și resemnată în anul 2011 nu a produs niciun efect juridic ca urmare a neaprobării sale prin hotărâre de guvern, în subsidiar să se constatate că efectele juridice ale actului față de părți au încetat prin ajungerea la termen, nefiind semnat un act adițional de prelungire până la modificarea și resemnarea actului în anul 2021;

- a solicitat să se constatate ineficacitatea licenței de concesionare pentru exploatare cu nr. x/2005 pretins modificată și resemnată în anul 2011, "emisă în condițiile art. 17, art. 18 și art. 20 din Legea nr. 85/2003", motivat de faptul că însăși această licență apare ca fiind modificată și aprobată, în anul 2021;

- să se constatate nulitatea/anulabilitatea (funcție de natura interesului) Licenței de exploatare nr. 6103/2005, a Licenței de exploatare nr. x/2005 modificată și resemnată în anul 2011 în ceea ce privește B. S.R.L.;

- să se constatate nulitatea absolută sau nulitatea relativă și, într-un ultim subsidiar, ineficacitatea Ordinului nr. 133 din 6 iulie 2021, publicat în M. Of din 695 din 14 iulie 2021, în partea privitoare la Art. 2 (împreună cu toate actele ce îl însoțesc, anterioare și posterioare), citează:

"Se aprobă licența de concesionare pentru exploatare nr. x/2005, privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni - Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, încheiată între Agenția Națională de Resurse Minerale în calitate de concedent și B. S.R.L., cu sediul în comuna Forăști, județul Suceava, în calitate de concesionar"

Înțelege să conteste și să solicite constatarea nulității absolute/anularea inclusiv cu referire la permisele de exploatare x în considerația faptului că sunt acte emise pentru exploatarea resurselor minerale în perimetrul de exploatare Onicei-Dragușeni;

- anularea răspunsului autorității la plângerea prealabilă, cu nr. x/30.08.2021, respectiv nr. x/2021;

- în subsidiar, obligarea autorității pârâte să emită Ordinul de încetare a Ordinului nr. 133/2021, mai exact a consecințelor juridice exprimate prin "Se aprobă licența de concesionare pentru exploatare nr. x/2005, privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni - Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, încheiată între Agenția Națională de Resurse Minerale în calitate de concedent și B. S.R.L., cu sediul în comuna Forăști, județul Suceava, în calitate de concesionar".

La data de 10 noiembrie 2021, reclamanta a depus o completare a contestației, arătând că cererea introductivă de instanță vizează și Licența de explorare nr. 5507/2004, împreună cu actul/actele sale adiționale (nepublicate in M. Of, neaprobate prin H.G.), precum și Ordinului de aprobare a Licenței de explorare nr. 176 din 2004, Licența de exploatare nr. 6103/2005 modificată și resemnată de reprezentanții legali ai părților în data de 16 februarie 2011 și apoi modificată și resemnată în data de 22 iunie 2021, precum și a actele Anexă A-H, inclusiv împotriva actelor preparatorii în legătură cu actele contestate, precum și Ordinul nr. 133/2021.

A solicitat, în primul rând, să se constate că actele sus evocate nu îi sunt opozabile, motivele de fapt și drept fiind expuse în cererea introductivă de instanță.

A solicitat constatarea nulității, respectiv anularea actelor sus citate, împreună cu toate actele ce le însoțesc (anterioare și posterioare) emiterii lor, ca și acte preparatorii sau acte derivând din semnarea Licențelor cu pricina, respectiv a Ordinelor atacate.

A solicitat constatarea nulității absolute, iar în subsidiar anularea Licenței de explorare nr. 5507/2004, precum și a actului/actelor adiționale, inclusiv a Ordinului de aprobare a Licenței de explorare nr. 176 din 2004, pentru nelegalitate și netemeinicie, terenul asupra căruia s-a instituit dreptul de explorare fiind deja exploatat, așa cum rezultă din documentația anexa Licenței de exploatare. Solicitarea privind constatarea nulității absolute, în subsidiar a nulității relative vizează toate actele accesorii ce însoțesc ca acte preparatorii sau derivând din Licența de explorare. În ceea ce privește actul adițional, există un motiv suplimentar de nulitate/anulare reprezentat de neaprobarea sa prin H.G. și nepublicarea în M. Of. .

În eventualitatea respingerii cererii, a solicitat să se constatate că efectele Licenței de explorare, modificată prin act adițional au încetat prin expirarea termenului fără ca o licență de concesionare pentru exploatare să fie semnată și intrată în vigoare în termenul prevăzut de normă.

A solicitat a se constata a fi intervenit caducitatea solicitării de a se emite licența de concesionare pentru exploatare nr. x/2005 în condițiile art. 17, art. 18 și art. 20 din Legea nr. 85/2003, solicitata de B. S.R.L., motivat de faptul că însăși această licență apare ca modificată și resemnată în anul 2011 și apoi modificată și resemnată în anul 2021 astfel cum rezultă din documentația prezentată de B. și înaintată de ANRM către instanță.

De asemenea, a solicitat a se constata nulitatea, în subsidiar anularea celor trei licențe, împreună cu toate înscrisurile emise în legătură, anterior și posterior, cu acestea, ca nelegale și netemeinice, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 17, art. 18 și următoarele din Legea nr. 85/2003, licențele fiind nule/anulabile pentru nerespectarea procedurii de licitație publică. Menține și pentru Licența resemnată în anul 2021 aceleași solicitări privind caducitatea, ineficacitatea, inclusiv nulitatea absolută, respectiv nulitatea relativă.

A solicitat a se constata nulitatea absolută, iar în subsidiar, nulitatea relativă a Ordinului nr. 133/2021, în subsidiar desființarea Ordinul nr. 133/2021, din perspectiva modificării și resemnării Licenței nr. x/2005 în anul 2011, ulterior în anul 2021, Ordinul nr. 133/2021 aprobând Licența nr. x/2005 și nu Licența modificată (2011, respectiv 22.06.2021).

A mai solicitat să se constate nulitatea absolută sau nulitatea relativă și, într-un ultim subsidiar, ineficacitatea Ordinului nr. 133 din 6 iulie 2021, publicat în M. Of din 695 din 14 iulie 2021, în partea privitoare la Art. 2 (împreună cu toate actele ce îl însoțesc, anterioare și posterioare). Citează:

"Se aprobă licența de concesionare pentru exploatare nr. x/2005, privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni - Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, încheiată între Agenția Națională de Resurse Minerale în calitate de concedent și B. S.R.L., cu sediul în comuna Forăști, județul Suceava, în calitate de concesionar", pe considerentele ce vor fi expuse, precum și pentru faptul că Licența nr. x/2005 a fost modificată și resemnată în anul 2011, ulterior în anul 2021 iar Ordinul nu aprobă licența remodificată și resemnată, ci licența primă. Prin modificare și resemnare suntem în fața unor acte juridice noi, cele inițiale încetându-și efectele față de părți, ca urmare a neaprobării prin H.G. și nepublicare în M. Oficial, respectiv prin expirarea termenului de valabilitate.

În același context, a solicitat anularea răspunsului autorității la plângerea prealabilă cu nr. x din 4.11.2021.

Actele contestate:

- Licența de explorare nr. 5507/2004, împreună cu Actul adițional nr. x Nepublicat in M. Of., neaprobate prin H.G.. precum și actele preparatorii ce o însoțesc.

- Ordinul de aprobare a Licenței de explorare nr. 176 din 2004,

- Licența de concesiune pentru exploatare nr. x/2005, inclusiv actele preparatorii.

- Licența de concesiune pentru exploatare nr. 6103/2005 astfel cum a fost modificată și resemnată în anul 2011, inclusiv actele preparatorii,

- Licența de exploatare nr. 6103/2005 modificată și resemnată de reprezentanții legali ai părților 111 data de 16.02.2011 și apoi modificată și resemnată în data de 22.06.2021, precum și a actele Anexă A-H. inclusiv actele preparatorii (ex. Studii de fezabilitate, Plan de dezvoltare a exploatării resurselor. Plan inițial de încetare a activității. Studiul de evaluare a impactului social, Plan de refacere a mediului. Studiul de impact asupra mediului, Documentație geologică privind reactualizarea resurselor).

- Actele preparatorii reprezentate de adresa din 24.01.2021 a ANRM Compartimentul de Inspecție Teritorială Câmpulung. Nota de Constatare a Compartimentului de Inspecție Teritorială Câmpulung Moldovenesc nr. 267/06.05.2021, Adresa ANRM nr. 7561 din 9 iuni2 2021, adresa ANRM nr. x/26.03.2021 și nr. 7561 din 9 iunie 2021

- Ordinul nr. 133/2021, publicat în M. Of din 695 din 14 iulie 2021, în partea privitoare la An. 2 cităm:

"Se aprobă licența de concesionare pentru exploatare nr. x/2005, privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni - Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, încheiată între Agenția Națională de Resurse Minerale în calitate de concedent și B. S.R.L., cu sediul în comuna Forăști, județul Suceava, în calitate de concesionar;

- Permisele de exploatare: x, inclusiv actele preparatorii;

- Răspunsul autorității la plângerea prealabilă, cu nr. x/30.08.2021, cu nr. x/2021, respectiv cu nr. x din 4.11.2021.

Prin sentința civilă nr. 67 din 23 mai 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale active a S.C. A. S.A.;

- a respins excepția inadmisibilității sub aspectul neformulării unei plângeri prealabile în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește anularea permiselor de exploatare emise în perioada 2010 - 2020;

- a respins excepția inadmisibilității sub aspectul necompetenței instanței de judecată de a dispune anularea contractului de licență explorare/exploatare;

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii referitoare la Nota de constatare nr. x/06.05.2021, răspunsurilor la plângerile prealabile și la documentațiile tehnice aferente licențelor de explorare/exploatare;

- a respins excepția inadmisibilității/prematurității acțiunii pentru introducerea cererii de chemare în judecată înainte de primirea răspunsului autorității la cele trei plângeri prealabile;

- a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea ANRM de emitere a unui ordin de încetare a Ordinului nr. 133/2021;

- a constatat că a rămas fără efect excepția inadmisibilității acțiunii în privința capetelor de cerere referitoare la constatarea inopozabilității, caducității, ineficacității și nulității absolute/relative a actelor contestate sau a constatării că acestea nu au produs niciun efect;

- a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adreselor ANRM nr. x/10.02.2011, nr. x din 16.10.2021, nr. 10/24.01.2021, nr. 3714/26.03.2021, nr. 3457/19.04.2021, nr. 7561/09.06.2021;

- a respins cererea reclamantei S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta ANRM și intervenienta S.C. B. de anulare a adreselor ANRM nr. x/10.02.2011, nr. x din 16.10.2021, nr. 10/24.01.2021, nr. 3714/26.03.2021, nr. 3457/19.04.2021, nr. 7561/09.06.2021 ca inadmisibilă;

- a admis excepția tardivității cererii în anulare a Licenței de explorare nr. x/2004 și a Ordinului ANRM nr. 176/2004 de aprobare;

- a respins cererea reclamantei S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta ANRM și intervenienta S.C. B. de anulare a Licenței de explorare nr. 5507/2004 și a Ordinului ANRM nr. 176/2004 ca tardivă;

- a respins excepția tardivității a cererii de anulare a Licenței de exploatare nr. x/2005 și a Ordinului Președintelui ANRM nr. 133/2021 de aprobare;

- a respins excepția lipsei de interes a cererii de anulare a Licenței de exploatare nr. x/2005 și a Ordinului Președintelui ANRM nr. 133/2021 de aprobare;

- a admis excepția lipsei de interes cu privire la permisele de exploatare nr. x;

- a respins cererea reclamantei S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta ANRM și intervenienta S.C. B. de anulare a permiselor de exploatare nr. x ca fiind lipsită de interes;

- a respins excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea permiselor de exploatare nr. 22498/2020 și nr. 22499/2020;

- a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale și intervenienta S.C. B.;

- a admis cererea reclamantei S.C. A. S.A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Legea nr. 275 din 27.11.2020 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003 care dispune introducerea la art. 3 pct. 17 a unui nou punct, punctul 17

1

cu următorul conținut:

"licență în curs de aprobare în vederea intrării în vigoare - licența încheiată conform legii pentru care autoritatea competentă a inițiat procedurile legale privind aprobarea intrării în vigoare.

Prin încheierea din 14 martie 2022 s-a respins cererea de admitere în principiu a cererii de introducere în cauză a celor două entități, AN Apele Române și Administrația Bazinală de Apă Siret.

Prin încheierea din 09 mai 2022 s-a respins cerea de suplimentare a probatoriului cu expertiza solicitată de reclamantă, având în vedere că excede cadrului procesual și nu este utilă cauzei.

Împotriva sentinței civile nr. 67 din 23 mai 2022, a încheierii din 14 martie 2022 și a încheierii din 09 mai 2022 ale Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

3.1. Contestarea încheierii din 14 martie 2022

Solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește soluția data asupra cererii de intervenție întemeiată de pe prevederile art. 68 din Codul de proced. civilă.

Raționamentul instanței este contradictoriu (art. 488 alin. (1) pct. 6) în partea sa finală, în raport cu considerentele exprimate.

Deși S.C. A. S.A. deține în folosință în temeiul contractului suprafața de teren de 120.000 mp,. este împiedicată să se bucure pe deplin de beneficiile imobilului ca urmare a existenței unui drept de exploatare conferit anterior intervenientei S.C. B. S.A..

Contrar susținerilor intervenientei, contractul de închiriere nu asigură locatarului doar simpla folosință a terenului ci și vocația de a utiliza resursele rezultate în urma operațiunii de decolmatare a albiei râului Moldova, respectiv a nisipului și pietrișului.

În consecință, S.C. A. S.A. are interesul de a obține în justiție anularea acestor acte pentru a avea posibilitatea obținerii-permiselor de exploatare, fără de care nu poate desfășura această activitate și care până la acest moment a fost îngăduită doar societății B. S.A., în temeiul Licenței de exoloatarc nr. 6103/2005.

De asemenea, raționamentul este contradictoriu pentru faptul că se reține lipsa calități procesuale active motivat de caracterul de terță persoană a AN APELE ROMÂNE și ABA ȘIRET, față de actele contestate, însă și recurenta este tot un terț față de actele contestate, iar instanța a reținut calitatea noastră procesual-activă și interesul în contestarea actelor supuse cenzurii instanței.

Contestă dezlegarea dată de Curtea de Apel Iași soluției de respingere a cererii motivată de inexistența unei identități între dreptul de folosință și dreptul de administrare, coroborat cu aserțiunea ultimă:

"pentru care nu se impune menținerea acestora în cauză pentru opozabilitate".

Obiectul contractului de închiriere încheiat cu ABA nu vizează o simplă folosință, ci însăși închirierea de teren în vederea exploatării de resursă minerală care resursă nu poate fi exploatată din pricina licenței emisă pentru B.. Este evident că AN APELE ROMANE, în calitate de locator, trebuie să garanteze liniștita și utila exploatare a bunului

3.2. Contestarea încheierii din data de 09 mai 2022

Prin încheierea citată a fost respinsă proba cu expertiză solicitată, cu motivația că excede cadrului procesual.

Or, verificarea condițiilor de legalitate ce presupun inclusiv existența resursei minerale, consideră că ține de fondul cauzei, proba fiind utilă, pertinentă și concludentă. Solicită a se avea în vedere considerentele instanței pentru respingerea excepției de nelegalitate în care se reține că recurenta nu a depus nicio probă și nu a făcut dovada privind modificarea morfologică a terenului, respectiv lipsa de identitate dintre perimetru, sens în care face trimitere la o seride de documente depuse de ANRM, care conțin e mențiuni ce certifică nulitatea actelor contestate.

3.3. Cu referire la soluția data de instanța de fond față de cererea de anulare a adreselor ANRM nr. 460710.02.2011, nr. x din 16.10.2021, nr. 10/24.01.2021, nr. 3714/26.03.2021, nr. 3457/19.04.2021, nr. 7561/09.06.2021, respectiv că aceste acte nu reprezintă acte administrative conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci simple informări, opinează că hotărârea este nelegală prin aceea că actele cu pricina reprezintă poziția autorității prin raportare la actul contestat.

În ceea ce privește soluția data cererii de anulare a Licenței de explorare nr. 5507/2004, coroborată cu Ordinul ANRM nr. 176/2004, respectiv tardivitatea sa, considerându-se că au expirat cele 30 zile/l an prevăzute de Legea nr. 29/1990, respctiv 6 luni/l an prevăzute de Legea nr. 554/2004, soluția este nelegală prin prisma faptului că la momentul celor 30 zile/l an, respectiv 6 luni/l an recurenta nu avea calitatea de persoană vătămată, calitate esențială pentru promovarea acțiunii în instanță.

De vreme ce Ordinul ANRM și Licența sunt invocate în continuare de B.. ca temei al dreptului de exploatare resursă prin atribuire directă, apreciază că este în termenul dat de legiuitor pentru contestare.

Similar, dreptul de a contesta s-a născut odată cu aprobarea Licenței de exploatare pentru același perimetru. Cum dreptul litigios s-a născut sub imperiul Legii nr. 554/2004, în ultima sa modificare, ce condiționează curgerea termenului de contestare de data luării la cunoștință a conținutului actului (în cadrul cauzei 504/45/2021), este evident că doar de la data luării efective la cunoștință a ordinului/licenței, coroborat cu îndeplinirea condiției interesului (art. 2 alin. (1) a, ș, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004) s-a născut și dreptul la contestare.

Față de lipsa de interes reținută de Curtea de Apel Iași față de permisele de exploatare nr. 1283 8/2010, 14094/2011, 15325/2012, 16424/2013, 17596/2014, 18549/2015, 18496/2015, 19164/2016, 20293/2017, 19985/2017, 21175/2018, 21532/2018, 22234/2019, aceasta nu poate fi primită, din moment ce legalitatea Ordinului nr. 133/2021 se verifică în raport de toate acte anterioare emiterii sale.

Cum legea spune că pentru un perimetru se poate emite un singur permis de exploatare între data emiterii licenței de explorare și data emiterii licenței de exploatare, este evident că cele 15 permise nu pot coexista cu Licența de exploatare, tocmai pentru că resursa minerală previzionată prin Licența de exploatare a fost exploatată prin intermediul permiselor.

Însăși ANRM prin adresa din 16.10.2020, subliniază că după încetarea licenței de explorare, titularului licenței încetate i se poate acorda o singură dată un permis de exploatare. Or, în cauză, au fost emise cele 20 de permise de exploatare societății B. care, prin efectele lor, au determinat exploatarea efectivă a resursei, modificarea morfologică a terenului și, implicit, pierderea dreptului la obținerea Licenței de exploatare.

Cu referire la fondul cauzei, contestă soluția Curții de Apel Iași prin prisma faptului că instanța a avut în vedere doar prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, fără a avea în vedere și art. 21 alin. (4) unde se precizează expres că: "(4) Modificarea/completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular."

Interpretând greșit norma de drept, instanța prezumă o continuare implicită a duratei contractuale la fiecare 5 ani, până în anul 2025.

Raționamentul nu poate fi primit pentru că Legea nr. 85/2003 instituie dreptul părților a încheia contractul până la termenul maxim de 20 de ani de concesiune (art. 20 alin. (2), fară însă a exista o obligație în acest sens. Lipsa denunțării nu este echivalentul tacitei relocațiuni, așa cum reține instanța, pentru că un contract administrativ încetează prin ajungerea la termen. Altfel instituția ajungerii la termen devine lipsită de efecte juridice.

Tocmai pentru că modificarea și completarea licențelor în vigoare se realizează prin acte adiționale, așa cum condiționează norma (care se interpretează în mod unitar și nu prin fiecare articol) sus rubricată.

Trebuie să avem în vedere și prevederile dreptului comun în materie, respectiv art. 306 din Codul administrativ care dispune: "(3) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică poate fi prelungit prin acordul de voință al părților, încheiat în formă scrisă, cu condiția ca durata însumată să nu depășească 49 de ani."

De asemenea, orice act adițional se impunea a fi semnat în termenul de valabilitate al licenței ca și contract, ceea ce nu s-a întâmplat. Aceasta în situația în care ne-ar putea fi opuse pretinsele actualizări de contracte din 2011 și 2021.

Face trimitere și la Normele de aplicare a Legii nr. 85/2003, în care se reține:

"Articolul 32(1) Titularul licenței de exploatare poate solicita prelungirea duratei de valabilitate a acesteia, în limita perimetrului acordat, prin prezentarea Ia A.N.R.M. a documentațiilor prevăzute la art. 20 alin. (1) din Legea minelor." și condiționat de "(3) Titularul licenței de explorare poate solicita prelungirea duratei de valabilitate a acesteia, în limita perimetrului acordat, prin prezentarea la A.N.R.M. a raportului corespunzător perioadei inițiale de valabilitate a licenței, însoțit de programul de explorare suplimentar pentru perioada solicitată, în condițiile executării integrale a programului de explorare convenit prin licența și cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea minelor.

(4) Solicitarea prelungirilor licențelor de exploatare/explorare se face cu minimum 90 de zile înaintea expirării duratei licenței, sub sancțiunea încetării concesiunii/dării în administrare, conform art. 31 lit. a) din Legea minelor."

Așadar, suntem în fața a trei contracte (contrar opiniei instanței), încheiate în anul 2005, 2011 și 2021, care, chiar de poartă același număr de înregistrare, în realitate reprezintă 3 acte administrative distincte, fapt rezultând din adresa-refuz nr. 3933 din martie 2022 a ANRM la solicitarea recurentei de emitere a Permisului de exploatare pentru terenul deținut de la ABA, în care se face vorbire de despre Licența nr. x/2021.

Din acest motiv și încălcarea normei cu privire la atribuirea prin licitație publică vs. încredințare directă a concesiunii, este lesne a fi constatată, contrar opiniei instanței de fond.

Instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate derivând din faptul că după semnarea Actului adițional nr. x la Licența de explorare nr. 5507/2004, nu s-a mai depus un Raport final de exploatare acceptat de autoritate, deși prevederile art. 18 alin. (2) lit. a) arată cu claritate, prin coroborare cu prevederile art. 17, "(1) La solicitarea titularului licenței de explorare, acesta are dreptul să obțină direct licența de exploatare pentru oricare dintre resursele minerale descoperite, în condițiile art. 18 alin. (2) lit. a) și ale art. 20. alin. 2 Titularul licenței de explorare are dreptul să continue, până la data intrării în vigoare a licenței de exploatare acordate în condițiile art. 18 alin. (2) lit. a) și ale art. 20, executarea activităților miniere de exploatare experimentală, de conservare și întreținere a lucrărilor miniere executate în perimetrul de explorare instituit.", deși în anul 2016 s-a efectuat o explorare prin operațiuni de exploatare.

De asemenea, raționamentul instanței potrivit căreia neaprobarea licenței în termenul de 90 de zile putea fi contestată doar de B. în calitate de unică persoană vătămată, nu poate fi primit raportat la reglementarea cuprinsă în Legea nr. 85/2003.

Recurenta a contestat neaprobarea licenței până în termenul de 90 de zile. Cum B. S.R.L. nu a înțeles a formula vreo acțiune în contencios administrativ pentru a îi fi emis Ordinul de aprobare Licență de exploatare, dreptul său s-a stins prin decădere/prescripție.

Instanța reține că nu există la dosar probe din care să rezulte că morfologia terenului s-a schimbat. Or, cum însăși instanța arată în raționamentul său că documentația tehnică face parte din actul administrativ și poate fi supusă controlului de legalitate, depune anexă extras din documentația întocmită de terțul intervenient din care rezultă fără dubiu că morfologia terenului s-a schimbat.

Mai mult, instanța ajunge la o atare concluzie, respectiv că nu există probe, după ce prin încheierea din martie 2022, contestată în prezenta procedură, a apreciat că expertiza pentru verificarea condițiilor tehnice (amplasament, cantitate resurse) ce trebuie complinite pentru emiterea Licenței de exploatare, nu este utilă cauzei.

Nici teza instanței întemeiată pe art. 20 din Legea nr. 85/2003 nu poate fi primită, teza prin care se reține că emiterea licenței nu este condiționată de existența vreunui drept a concesionarului dreptului de exploatare asupra terenului și că potrivit art. 8 alin. (3) din Lege, orice neînțelegeri între titularii care desfășoară activități miniere și proprietarii terenurilor se soluționează de instanțele competente potrivit legii.

ANRM putea acorda licențe doar persoanelor care au concesionat domeniul public al statului, or B. nu încheiase niciun contract de concesiune cu ABAS și nu avea niciun drept de folosință pentru terenul pentru care s-a acordat licența, ceea ce determina caracterul vădit ilegal al licenței de exploatare acordat de către ANRM în anul 2021 prin Ordin către această societate.

Reține instanța și că B. S.R.L. a exploatat justificat, în baza promisiunii de licență de exploatare, pentru că, potrivit vechii legi clarificată prin modificarea din decembrie 2021, societatea avea dreptul să exploateze prin permise de exploatare emise tocmai în considerația licenței.

Raționamentul este infirmat de însăși ANRM care în adresa cu nr. 3714 din 26 martie 2021 face vorbire despre lipsa efectelor licenței de exploatare în curs de aprobare. Se arată că până la aprobarea prin H.G./Ordin B. nu are niciun drept de exploatare iar drepturile și obligațiile se cuvin să fie exprimate în mod clar în lege și nu prin deducție.

Concomitent, nicio reglementare nu arată că se pot emite "n" permise de exploatare, ci doar unul singur, pentru că scopul exploatării în regim de atribuire directă este acela de a beneficia de resursa găsită prin explorare. De vreme ce s-au eliberat zeci de permise, dovezile (raportările la ANAF, plus Rapoartele tehnice ale însăși B.) sunt fără echivoc în sensul că s-a exploatat o cantitate de aproximativ 1.200.000 m.p. prin permisele de exploatare vs. cei 800.000 m.c previzionați prin licența de explorare în vederea dării spre exploatare.

Chiar în forma actuală, Lista permiselor de exploatare privește, potrivit legii, strict perimetrele de exploatare pentru care se propune atribuirea prin licitație publică. "(2) Lista perimetrelor de exploatare în condițiile art. 18 alin. (2) iit. b) se stabilește de către autoritatea competentă prin ordin care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Or, pe pagina de internet a ANRM, se menționează clar la data de 10.03.2021 societățile care aveau pe raza județelor Suceava și Neamț permise de explorare/exploatare, între acestea nefiind și B. S.R.L., tocmai pentru că nu avea o licență aprobată prin H.G., deci nu avea un drept de concesiune activ.

Iar potrivit adresei ANRM nr. x din 16.10.2020, după încetarea licenței de explorare, titularului licenței încetate i se poate acorda o singură dată un permis de exploatare vs. cele 20 de permise de exploatare aprobate societății B. care, prin efectele lor, au determinat exploatarea efectivă a resursei, modificarea morfologică a terenului și, implicit, pierderea dreptului la obținerea Licenței de exploatare.

Instanța confundă aplicabilitatea lit. f) cu lit. c) a art. 3 din Ordinul nr. 94/2009. Afirmă că ne-am găsi în teza lit. f), întrucât odată licența fiind în curs de aprobare, nu se poate emite permis de exploatare. Dar nu suntem în situația de drept comun a rocilor utilizabile în construcții și a acumulărilor de turbă, ci în situația reglementată distinct de legiuitor la lit. c), respectiv nisipuri și pietriș, exploatate de AN APELE ROMANE prin terți, in virtutea dreptului de administrare si exploatare pe care l-am precizat în preambul. viuni).

Pentru nisip și pietriș, strict cazul A. S.A., extrase din cursurile apelor, condiția este ca aceste perimetre de exploatare să nu fie obiect al vreunei concesiuni/dări în administrare (aprobate în opoziție cu lit. f) în curs de aprobare), pentru că aprobarea în acest caz se realizează numai prin parcurgerea etapei prevăzută de art. 2 lit. b) din Norma de aprobare a activității ANRM.

Că AN Apele Române nu își dăduse acordul asupra perimetrului spre a fi concesionat B. și că această din urmă societate nu avea niciun drept asupra terenului conform art. 6 din Legea nr. 85/2003, rezultă din poziția procesuală a AN Apele Române, dar și din poziția procesuală a celorlalte instituții care nau eliberat avizele specifice pentru exploatare, tocmai pentru că pentru terenul în cauză nu exista niciun drept al vreunui alt contribuabil.

ABAS transmite către B. și spre știința recurentei adresa nr. x din data de 19.11.2020, prin care aduce la cunoștință următoarele:

"In ceea ce privește suprapunerea perimetrului supus închirierii cu o licență "în curs" în favoarea altei entități, vă comunicăm următoarele (...): Licența de exploatare emisă de către ANRM nu vă dă dreptul de folosință a terenului care reprezintă albie minoră, deoarece ANRM nu poate să dispună de administrarea unui bun imobil care este dat prin lege în administrarea unei alte instituții publice, respectiv AN Apele Române.

(..).Pentru acordarea în depline condiții de legalitate a licenței, ANRM trebuia să vă solicite actul care vă dă dreptul de folosință a terenului pentru care v-a acordat concesiunea minieră, pentru a vă desfășura activitatea de exploatare agregate minerale.

(...)Pentru a produce efecte, licența trebuie să fie în vigoare. Ori, atâta timp cât nu a fost publicată în Monitorul Oficial nicio hotărâre de guvern prin care se aprobă licența despre care faceți vorbire, aceasta nu a intrat în vigoare, deci nu produce efecte juridice, mai mult, nu este opozabilă niciunui terț, implicit nici instituției și nici participanților la licitația din 03.11.2020."

Cartea Funciară a înscris contractul de închiriere încheiat cu ABA conform încheierilor de carte funciară nr. x/21.12.2020 a OCPI Neamț- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Neamț, nr. 887/14.01.2021 si nr. 889/14.01.2021 a OCPI Suceava - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Fălticeni.

Trebuie notat și că la data de 03.02.2021, recurenta a obținut certificatul de urbanism nr. 47 emis de către Consiliul Județean Neamț.

La data de 08.02.2022, A.N. APELE ROMÂNE-ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ ȘIRET emite avizul de gospodărire a apelor nr. 24, valabil până la data de 27.11.2022 prin care se arată că volumul de agregate estimat a se exploata anual este în cuantum de 200.800 mc.

La data de 21.02.2022, Agenția pentru Protecția Mediului Neamț emite Acordul de mediu nr. 2.

La data de 08.02.2022, Agenția Națională pentru Arii Protejate emite avizul favorabil nr. 2 pentru realizarea scopului contractului de închiriere.

La data de 04.03.2022, Ministerul Culturii- Direcția Județeană pentru Cultură Neamț, emite avizul favorabil nr. 9 pentru realizarea lucrărilor prevăzute în scopul contractului de închiriere.

Ultimul permis care era necesar pentru ca recurenta să demareze exploatarea terenului închiriat de la A.N. APELE ROMÂNE - ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ ȘIRET era cel emis de Agenția Națională pentru Resurse Miniere, care la data de 15.03.2022 ne-a comunicat prin adresa nr. x că perimetrul solicitat pentru verificare se suprapune în totalitate cu perimetrul Oniceni-Drăgușeni aferent licenței de exploatare nr. 6103/2021 în vigoare, substanța nisip și pietriș, beneficiar B. Oniceni.

Definitorie pentru admiterea recursului este și poziția procesuală a ANRM, care, prin adresa sus rubricată, 3933, nu mai face referire la licența B. din 2005, ci de licența nr. x/2021. Adică un act nou, care nu mai poate determina dreptul de preempțiune, cu atât mai mult cu cât din toată documentația a rezultat că acea cantitate inițial prevăzută de 800.000 m.c. a fost exploatată chiar în surplus - peste 1.200.000 m.c.

Nelegală este și soluția dată de instanță asura emiterii Ordinului de încetare licență.

Încetarea licenței este reglementată de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 și o consideră aplicabilă întrucât nelegalitatea actelor administrative este evidentă.

4.1. Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata-intervenientă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

4.3. Administrația Națională "Apele Române" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Starea de fapt, astfel cum a fost ea reținută de către instanța de fond, evidențiază următoarele:

SC B. are calitatea de concesionar în cadrul Licenței de concesiune pentru exploatare nr. x/2005 privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni-Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, aprobată prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr. 133/06.07.2021, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 695 din 14 iulie 2021.

Prin Ordinul amintit:

"Se aprobă Licența de concesionare pentru exploatare nr. x/2005 privind exploatarea resurselor de nisip și pietriș din perimetrul Oniceni- Drăgușeni, județele Suceava și Neamț, încheiată între Agenția Națională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent și B. S.R.L. în calitate de concesionar".

Licența acoperă un perimetru în suprafață de 1,09 km2 (1.090.000 mp) amplasat pe raza teritorială a județelor Suceava și Neamț, în principiu pe cursul râului Moldova, paralel cu drumul european E85.

Licența a fost emisă potrivit prevederilor Legii nr. 85/2003 și are ca obiect, potrivit art. 3.1.1 "concesionarea de către Agenție în favoarea Titularului a dreptului și obligației de a executa activități miniere de exploatare/dezvoltare a resurselor/rezervelor de nisip și pietriș din zăcământul Oniceni-Drăgușeni", ea fiind emisă sub rigorile legii speciale a minelor în condițiile în care B. a beneficiat anterior de o licență de explorare emisă în 2004, licență în baza căreia a identificat și cuantificat mineralele existente în perimetrul ce face obiectul licenței de exploatare.

Încă din 2005, Licența nr. 6103 a fost publicată pe site-ul ANRM, iîmpreună cu Nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern ce urma a fi emisă.

De asemenea, din 2005 până în prezent, S.C. B. a desfășurat activitate de exploatare minieră în cadrul Suprafeței de 1,09 km pătrați, obiect al licenței în curs de aprobare, valorificând resursa minerală și asigurând decolmatarea și igienizarea albiei râului Moldova.

În același sens, a plătit redevențele și taxele aferente concesiunii de exploatare 6103/2005, taxele și impozitele aferente minereului extras, a amplasat balastiere, excavează și prelucrează balast, pietriș si nisip, în condițiile în care în același perimetru se află și zona administrativă aferentă (sediul) necesară desfășurării activității de exploatare a resurselor miniere.

Din suprafața de teren de 1.09 km pătrați obiect al licenței de exploatare a cărei beneficiară este, o parte este în proprietatea privată a societății B., o parte este domeniul privat al statului/UAT. iar o parte se află in domeniul public.

În anul 2020, A.N. Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret a organizat o licitație publică privind închirierea unor perimetre pentru decolmatare, reprofilare și regularizare scurgere, în suprafață totală de 0,12 km pătrați, suprafață ce se suprapune integral peste suprafața cu privire la care S.C. B. deține licență de exploatare.

Pe parcursul derulării procedurii de achiziție publică, atât A.N.R.M. cât și S.C. B. au adus la cunoștință A.N. "Apele Române" și societății reclamante A. S.A. că există o licență în curs de aprobare publicată pe site-ul ANRM al cărei titular este B. și că organizarea licitației aduce prejudicii intereselor legale ale societății pârâte, în condițiile în care la acel moment proiectul de modificare a Legii nr. 85/2003 se afla în dezbatere parlamentară și adoptarea lui era iminentă, iar modificările vizau simplificarea procedurii de aprobare și de publicare a licențelor.

În documentația de achiziție publică, inclusiv în Contractul de închiriere, este indicat faptul că societatea A./câștigătorul licitației îsi asumă riscul neobținerii autorizațiilor/avizelor necesare exploatării efective.

La data de 27.11.2020 se încheie Contractul de închiriere nr. x/27.11.2020 între A.N. "Apele Române" și A. S.A., care are ca obiect asigurarea folosinței terenului de 120.000 mp în vederea înlăturării și exploatării materialului aluvionar (pietriș și nisip).

La data de 17.12.2020, prin Legea nr. 275/2020 a fost modificată Legea nr. 85/2003 arătându-se noua manieră de aprobare și publicare a licențelor în curs. De asemenea, art. I pct. 4 din această lege arată expres că ea se aplică tuturor licențelor în curs emise începând cu anul 1999.

Astfel, art. I pct. 4 dispune introducerea la art. 3 pct. 17 a unui nou punct, punctul 17

1

cu următorul conținut:

"licență în curs de aprobare în vederea intrării în vigoare - licența încheiată conform legii pentru care autoritatea competentă a inițiat procedurile legale privind aprobarea intrării în vigoare, după cum urmează:

a) pentru perioada 1999 - 2019:

(i) prin emiterea ordinului președintelui autorității competente de aprobare a licenței, în cazurile prevăzute la art. 21 alin. (11) și art. 21 alin. (12) lit. a); această prevedere rămâne în vigoare până la 31 decembrie 2023;

(ii) este inițiată, conform legii, de către autoritatea competentă procedura la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, în cazurile prevăzute la art. 21 alin. (12) lit. b);

b) licențele negociate și aprobate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale începând cu anul 2020 urmează procedura de aprobare conform prevederilor prezentei legi."

Urmare a suprapunerii celor două suprafețe de teren, S.C. A. S.A. a inițiat acest demers judiciar prin care a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună anularea tuturor actelor care au conferit S.C. B. dreptul de exploatare a resurselor minerale începând cu anul 2004, respectiv a Licenței de explorare nr. 5507/2004 și a Ordinului Președintelui ANRM nr. 176/2004 de aprobare a Licenței de explorare nr. 5507/2004, a Ordinului nr. 133/2021 și a Licenței de concesiune pentru exploatare nr. 6103/2005, a permiselor de exploatare eliberate în perioada 2010 - 2020 (nr. 12838/2010, 14094/2011, 15325/2012, 16424/2013, 17596/2014, 18549/2015, 18496/2015, 19164/2016, 20293/2017, 19985/2017, 21175/2018, 21532/2018, 22234/2019, 22498/2020, 22499/2020 - filele x vol. X) dar și adreselor ANRM nr. x/10.02.2011, nr. x din 16.10.2021, nr. 10/24.01.2021, nr. 3714/26.03.2021, nr. 3457/19.04.2021, nr. 7561/09.06.2021 și Notei de constatare nr. x/06.05.2021 .

Analizând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Cu prioritate, Înalta Curte reține că, asupra apărărilor privind nelegalitatea Ordinul nr. 94/2009 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind eliberarea permiselor de exploatare, emis de ANRM, recurenta reclamantă nu a insistat, la termenul de judecată din 16.11.2023 arătând că renunță la susținerea excepției de nelegalitate, astfel cum a fost ea invocată.

Recurenta invocă incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ., viciile motivării unei hotărâri putând fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care aceasta cuprinde considerente contradictorii precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar în căile de atac.

Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost una sistematică, de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, grupând susținerile părților funcție de finalitatea urmărită, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea, reușind însă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

Înalta Curte arată că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părților certitudinea unei analize reale a cererii iar eventuala insuficiență a motivării, astfel cum este ea clamată de către recurentă, precum și omisiunea analizării unei realități faptice esențiale, în opinia acesteia, nu pot fi asimilate unei nemotivări astfel cum aceasta susține.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 22 C. proc. civ. nu fac referire la obligația motivării fiecărui argument îmbrățișat sau respins de către instanță ci la obligația acesteia de a se pronunța asupra tot ceea ce s-a cerut, prin raportare la principiul disponibilității adică la capetele de cerere cu care a fost învestită prin acțiunea în anulare formulate de parte.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. nu este determinată de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției.

Nu în ultimul rând, faptul că reclamanta nu fost în acord cu raționamentul judecătorului fondului ori neînsușirea de către instanță a argumentelor prezentate de către parte sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul exigențelor art. 425 C. proc. civ.

Situația nu este diferită nici în ceea ce privește susținerea potrivit căreia motivarea instanței de fond conține considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii reclamantei fiind nefondată și această critică de nelegalitate.

6.1. În privința încheierii din 14.03.2022, prin care se respinge, în principiu, cererea de introducere în cauză a AN Apele Române și ABA Siret, recurenta arată că raționamentul instanței de fond este contradictoriu pentru că se reține lipsa calității procesuale active motivat de caracterul de terță persoană a acestor entități față de actele contestate însă și reclamanta este terț față de aceste acte iar judecătorul fondului i-a recunoscut calitatea și interesul de a acționa în instanță.

Raportat la obiectul cauzei respectiv anularea dreptului de exploatare deținut de B. în perimetrul Onicești-Drăgușeni, drept obținut pe bază de licență respectiv prin permise de exploatare, instanța a reținut lipsa calității procesuale pasive a celor două entități a căror introducere în cauză a fost solicitată de către reclamantă.

Este real faptul că atât recurenta cât și cele două instituții au calitate de terți față de actele contestate însă instanța de fond argumentează în mod just, ajungând la concluzia că nu sunt îndeplinite cerințele art. 68 C. proc. civ.

Potrivit textului de lege arătat, oricare dintre părțile procesului poate solicita introducerea în cauză a unei persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi cu reclamantul, între dreptul pretins de reclamant și cel de care se poate prevala terțul trebuind așadar să existe o identitate, această condiție nefiind însă îndeplinită în cauză.

Reclamanta invocă un drept de folosință și exploatare dobândit în temeiul unui contract de închiriere, ANAR și ABA Șiret neputând pretinde să realizeze exploatare de resurse minerale din terenurile pe care le au în administrare.

Așa cum sesizează intimata S.C. B., AN Apele Române și ABA Șiret nu reclamă protecția jurisdicțională a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim propriu, vătămat prin actele administrative emise de o altă autoritate și a căror anulare se solicită de către recurenta A. S.A., motiv pentru care nu se justifică chemarea lor în judecată.

Faptul că Administrația Națională "Apele Române" are în subordine o instituție cu personalitate juridică care este administratorul bunului imobil proprietate a Statului Român, închiriat reclamantei A. S.A. prin intermediul unei proceduri de licitație publică, nu justifică, în sine, introducerea acestora în cauză.

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române", cu modificările și completările ulterioare, și H.G. nr. 1176/2005 privind aprobarea Statutului de organizare și funcționare a Administrației Naționale "Apele Române", cu modificările și completările ulterioare, cele două entități nu au atribuții cu privire la emiterea/modificarea/anularea licențelor de concesiune pentru exploatare reglementate de Legea minelor nr. 85/2003.

Împrejurarea că, ulterior încheierii Contractului de închiriere cu obiect teren albie minoră curs de apă aflat în domeniul public al Statului Român și administrarea Administrației Bazinale de Apă Șiret", locatarul - reclamant A. S.A. nu a primit actul de reglementare solicitat de la pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) nu justifică introducerea administratorului bunului închiriat în cauză, obținerea acordurilor/avizelor/autorizațiilor/permiselor necesare desfășurării activității de îndepărtare a materialului aluvionar fiind în sarcina exclusivă a locatarului, aspect menționat în mod expres atât în Caietul de sarcini prin care suprafața în cauză a fost scoasă la închiriere prin licitație publică (nr. 15976 din 01.09.2020), cât și în contractul de închiriere (nr. x/7319 din 27.11.2020).

6.2. Referitor la criticile de nelegalitate a încheierii din 9.02.2022, prin care a fost respinsă proba cu expertiza hidrotehnică, recurenta susține teza unei motivări contradictorii, instanța reproșându-i că