Decizia nr. 6065/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2024, reclamantul A. (B.) a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 27982/II-52024 din 29.08.2024, prin care s-a dispus luarea sa în custodie publică pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 29.08.2024 până la data de 27.09.2024, solicitând: - admiterea plângerii, desființarea Ordonanței nr. 27982/II-52024 din 29.08.2024 prin care s-a dispus luarea în custodie publică, urmând a se dispune încetarea măsurii luării în custodie publică și acordarea tolerării; - în acord cu dispozițiile art. 101 alin. (8) din O.U.G.

nr. 194/2002, să se constate că străinului (petentului) îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) și art. 96 alin. (1) și să se dispună ca măsura luării în custodie publică să înceteze de drept; - să se constate faptul că nu mai există posibilitatea îndepărtării sub escortă în perioada pentru care a fost instituită măsura custodiei publice și să se dispună încetarea măsurii luării în custodie publică și acordarea tolerării. - să fie obligată pârâta Direcția pentru Imigrări a Municipiului București din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări să acorde reclamantului tolerarea rămânerii pe teritoriul României pe o perioadă de cate 6 luni, până la încetarea motivelor obiective prevăzute de art. 106 1 alin. (1) și alin. (2) lit. d) și e)-g) din O.U.G.

nr. .194/2002; - să fie obligată pârâta Direcția pentru Imigrări a Municipiului București din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări să acorde reclamantului tolerarea rămânerii pe teritoriul României pe o perioada de câte 6 luni, până la decesul soției. 2. Hotărârea supusă revizuirii Prin sentința civilă nr. 1465 din 20 septembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul A. (B.) în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General de Imigrări și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Anulează Ordonanța nr. 27982/II-5/2024/29.08.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Obligă pârâtul Inspectoratul General de Imigrări să revoce Decizia de returnare nr. x/15.12.2021. Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea tolerării. Respinge, în rest, ca rămasă fără obiect cererea (respectiv capătul de cerere privind încetarea măsurii de luare în custodie publică; capătul de cerere privind suspendarea executării obligației de returnare și capătul de cerere privind obligarea pârâtului Inspectoratul General de Imigrări la respectarea garanțiilor în așteptarea returnării)." 3. Cererea de revizuire La data de 16.10.2024 Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București și, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., a solicitat anularea în parte a hotărârii și rejudecarea acțiunii, în sensul respingerii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată a cererii de obligare a Inspectoratului General pentru Imigrări la revocarea deciziei de returnare nr. x/15.12.2021 emise pe numele cetățeanului străin A. de către Direcția pentru Imigrări a Municipiului București. În motivarea căii extraordinare de atac s-a invocat existența unor hotărâri definitive potrivnice, fiind încălcate efectele autorității de lucru judecat astfel cum acestea reies din interpretarea dispozițiilor art. 430 și art. 431 C. proc. civ. În ceea ce privește lucrul judecat anterior și efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, care nu presupune o identitate de acțiuni, ci o identitate a aspectului litigios, în a doua cauză se impune ca hotărârea să țină seama de ceea ce s-a statuat anterior.

Astfel, cel interesat va putea opune chestiunea asupra căreia s-a statuat definitiv anterior și care are legătură cu pricina în curs, admisibilitatea revizuirii depinzând de modul concret în care procedează instanța, deoarece numai dacă nu analizează chestiunea ridicată va putea fi exercitată revizuirea. În fapt, prin sentința nr. 1465 din data de 20 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București a obligat Inspectoratul General pentru Imigrări să revoce Decizia de returnare nr. x emisă la data de 15.12.2021 de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București. Prin intermediul acestei soluții, instanța de fond a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a hotărârii nr. 822 din data de 19 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022.

Astfel, chiar dacă prin intermediul sentinței civile nr. 822 din 19.04.2022, Curtea de Apel București a menținut decizia de returnare nr. x din 15.12.2021, instanța a fond a dispus obligarea I.G.I. la revocarea aceluiași act administrativ. Cu toate că la prima vedere pare a fi vorba despre situații distincte, respectiv contestația împotriva unui act administrativ în primul caz și obligarea la revocarea unui act administrativ în cel de-al doilea caz, în opinia revizuentului, demersul reclamantului a urmărit același scop în ambele situații, respectiv înlăturarea efectelor deciziei de returnare nr. x din 15.12.2021. În plus, instanța de fond a încălcat inclusiv efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în ceea ce privește pericolul pe care cetățeanul străin îl reprezintă la adresa securității naționale, fiind subliniate în acest sens statuările instanțelor care s-a pronunțat și în dosarele nr. x/2021, nr. y/2022 sau nr. x/2022.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

De asemenea, trebuie precizat că pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, de aceeași instanță sau de către instanțe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepției puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive partea interesată nu a invocat excepția puterii lucrului judecat situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri, în anumite condiții. Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Prima condiție are în vedere existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice. În opinia revizuentului hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de sentința nr. 1465 din data de 20 septembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, iar pe de altă parte, de sentința nr. 822 din data de 19 aprilie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, ambele ale Curții de Apel București. Astfel, s-a apreciat că soluția de obligare a pârâtului Inspectoratul General de Imigrări la revocarea Deciziei de returnare nr. x/15.12.2021 (dispusă prin sentința a cărei revizuire se solicită) este contrară sentinței pronunțate în dosarul nr. x/2022, din ale cărei considerente se desprinde concluzia de menținere ca legală a aceleiași decizii de returnare.

Următoarele condiții de admisibilitate impun ca hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Curtea de Apel București, iar cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat. În același timp, ultimele două condiții de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. impun hotărârilor pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Înalta Curte observă că în litigiul finalizat prin pronunțarea sentinței nr. 1465 din 20 septembrie 2024 instanța a reținut faptul că nu poate fi repusă în discuție legalitatea și temeinicia deciziei de returnare, întrucât sub acest aspect se impun cu autoritate de lucru judecat cele statuate prin sentința nr. 822 din data de 19 aprilie 2022. Aceeași instanță a subliniat diferențierea efectelor pe care le produc anularea și revocarea unui act administrativ, iar pe baza acesteia a concluzionat că prin revocarea actului administrativ acesta, deși valabil, nu va mai produce efectele specifice pentru viitor.

În aceste condiții, se apreciază că autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 822/2022 nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, întrucât a făcut obiect al analizei instanței care a pronunțat cea de-a doua hotărâre, iar modalitatea în care această a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri nu intră în puterea de cenzură a instanței învestită cu judecarea cererii de revizuire. Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor de admisibilitate anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva sentinței civile nr. 1465 din 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție . Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 decembrie 2024.