ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4355/2022

Ședința publică din data de 30 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 21 din 13 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Imigrări și Director I.G.I., în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. 2682 din 20 mai 2022, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cornetu, invocată de instanță din oficiu, a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Imigrări și Directorul Inspectoratului General pentru Imigrări, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor, s constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat și înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a formulat plângere împotriva Adresei nr. x/13.08.2020 emise de Inspectoratul General pentru Imigrări, prin care i s-a comunicat că nu se încadrează în nicio situație prevăzută de art. 106 indice 1 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare, incidentă regimului tolerării străinilor pe teritoriul României.

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plângerea formulată în baza art. 106 indice 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002.

Potrivit art. 106 indice 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002:

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări acordă, din oficiu sau la cerere, tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, străinilor care nu au drept de ședere și care, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(3) Neacordarea tolerării de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 30 de zile, hotărârea instanței fiind definitivă.

Din coroborarea dispozițiilor legale citate anterior rezultă, fără putință de tăgadă, că instanța competentă material să soluționeze litigiul dedus judecății este Curtea de apel.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Inspectoratul General pentru Imigrări și Director I.G.I., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2022.