ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2859/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.04.2024 pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare suspendarea executării deciziei de returnare până la soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 5342 din 02.04.2024.

Prin sentința nr. 2704 din data de 29 aprilie 2024 Tribunalul Bucuresti - sectia a II-a contencios administrativ si fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat către Curtea de Apel Bucuresti competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că acțiunea reclamantei vizează suspendarea unei decizii de returnare și a avut în vedere dispozițiile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, care stabilesc instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei de returnare, respectiv Curtea de Apel Bucuresti.

Prin sentința nr. 814 din data de 9 mai 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale material, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a declinat cauza privind cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare, în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de cererea de suspendare formulată ca urmare a promovării unei căi de atac, împreună cu o cerere de repunere în termenul de declarare a acesteia, împotriva sentinței civile nr. 5342 din 02.04.2024, pronunțată în cauza nr. x/2024 de Judecătoria Sector 4 București, în procedura azilului, fiind astfel aplicabile dispozițiile speciale ale art. 64-69 din Legea nr. 122/20067.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Demersul judiciar inițiat de reclamanta A. are ca obiect cererea de suspendare a deciziei de returnare, ca urmare a formulării unei căi de atac, împreună cu o cerere de repunere în termenul de cale de atac, împotriva sentinței civile nr. 5342 din 02.04.2024, pronunțată în cauza nr. x/2024 de Judecătoria Sector 4 București, în procedura azilului.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 69 din Legea nr. 122/2006, referitoare la "exercitarea căilor de atac în afara termenului legal", conform cărora:

"(1) În cazul depunerii plângerii, respectiv a recursului în afara termenului legal, solicitantul poate cere suspendarea executării deciziei de returnare. Cererea de suspendare se soluționează în termen de 7 zile de la înregistrarea acesteia de către instanța de judecată competentă, care se va pronunța în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o încheiere irevocabilă.

(2) Până la momentul soluționării cererii de suspendare a executării deciziei de returnare, străinul nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul statului român.

(3) În cazul în care instanța admite cererea de suspendare a executării deciziei de returnare, efectul suspensiv se acordă până în momentul pronunțării asupra cererii de repunere în termen.

(4) Străinul va beneficia de toate drepturile prevăzute la art. 17 și 18 din momentul admiterii cererii de repunere."

Dispozițiile anterior menționate reglementează astfel o etapă din procedura de contestare a deciziei de returnare emisă ca urmare a respingerii cererii de azil pe teritoriul României, procedură care are caracter special față de cea reglementată prin O.U.G. nr. 194/2002, urmărind să asigure soluționarea unitară a situației solicitantului de azil.

În cazul reclamantei, Înalta Curte reține că aceasta a contestat hotărârea nr. x/5.02.2024 prin care autoritatea pârâtă a respins solicitarea de obținere a protecției internaționale, Judecătoria Sectorului 4 București respingând plângerea ca neîntemeiată prin sentința nr. 5342/2.04.2024.

Prin urmare, dat fiind temeiul indicat în mod expres de către reclamantă - art. 69 din Legea nr. 122/2006, dar și faptul că nu s-a formulat, în paralel, cale de atac împotriva deciziei de returnare conform dispozițiilor O.U.G. nr. 194/2002, competența de soluționare a prezentei cereri de suspendare revine instanței competente să soluționeze calea de atac formulată împotriva sentinței anterior menționate.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.