ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2496/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 08 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.606.069,23 RON reprezentând pierderile suferite de aceasta ca urmare a acțiunilor pârâtului, sume care constau în:

a) taxa de licență 61.460,38 RON;

b) taxa autorizare jocuri de noroc 169.129,27 RON;

c) garanții aparate de joc 83.435,80 RON;

d) taxă metrologie 8.809,58 RON;

e) chirii spații comerciale, chirii aparate de joc, abonamente internet 77.896,20 RON;

f) cheltuieli cu salariile și sumele corespunzătoare salariilor datorate bugetului 90.772 RON;

g) degradarea aparatelor de joc 352.310 RON;

h) pierdere profit 762.256 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1357 C. civ. pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

Cererea a fost întemeiată de reclamantă pe dispozițiile art. 1357 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

2.1. Prin încheierea din 16 mai 2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a reținut, în esență, că cererea de chemare în judecată este de competența instanței de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă este formulată pe cale separată de acțiunea în anulare a actelor administrative cu caracter individual, reținând că obiectul dosarului privește atragerea răspunderii autorității emitente a actului administrativ individual anulat.

Pe rolul secției a II-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului București, cauza a fost înregistrată la data de 12 iunie 2023, sub număr x/2022*.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5388 din 30 octombrie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea sentinței de declinare s-a arătat, în esență, că sediul reclamantei se află în circumscripția Tribunalului Iași, astfel încât acesta este competent teritorial să soluționeze cauza, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023.

2.3. Prin sentința civilă nr. 153 din 29 februarie 2024, Tribunalul Iași, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței material procesuale și excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit conflictual negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal spre soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Iași a reținut, în esență, că, față de temeiul juridic invocat de reclamantă, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantă revine instanței civile de drept comun, aceasta fiind secția civilă a tribunalului față de cuantumul pretențiilor și dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. cu referire la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, Tribunalul București, secția a VI-a civilă era instanța competentă să soluționeze cauza din perspectiva acestui tip de competență, raportat la sediul pârâtului și la dispozițiile art. 107 C. proc. civ.

Analizând conflictul negativ de competență cu care a fost sesizată, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1357 C. civ. pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

Astfel, reclamanta a arătat că prin faptele ilicite săvârșite de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc i-a fost îngrădit în mod nejustificat dreptul de a-și desfășura activitatea comercială, fiind lipsită de posibilitatea de a-și derula în mod legal activitatea, suferind pierderile menționate în petitul cererii constând în taxele pe care le-a plătit pentru autorizarea activității, garanțiile aparatelor de joc, chirii spații comerciale, chirii aparate de joc, abonamente internet, cheltuieli cu salariile, contravaloarea degradării aparatelor de joc și pierderea profitului.

Așadar, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să învestească instanța de judecată cu o acțiune în răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și următoarele C. civ., iar nu cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect antrenarea răspunderii administrativ-patrimoniale a unei autorități publice, acesta fiind de altfel și motivul pentru care acțiunea a fost adresată instanței de drept civil, iar nu instanței de contencios administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, cu respectarea principiului disponibilității, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ. cu referire la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., Tribunalului București, secția a VI-a civilă, respectiv instanța în a cărei circumscripție teritorială își are sediul pârâtul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2024.