ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001/2023

HOTĂRÂRE

27.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 28.05.2021, reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc l-a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în suma de 49.000 RON în baza dispozițiilor art. 1357 și următoarele din Noul C. civ., sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licență și respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc de tip slot machine, taxe datorate și neachitate, formată din 25.000 RON taxa anuală de licență, 24.000 RON taxă anuală autorizație de exploatare.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin. (1), art. 1357-1358, art. 1365 din Noul C. civ. și O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

Prin sentința civilă nr. 665 din 3 februarie 2021, Judecătoria Pitești a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul A. și a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

Prin decizia civilă nr. 4645/03.12.2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs recurentul-reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 11.10.2022, Curtea de Apel Pitești, secția I-a civilă, a declinat în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, competența soluționării recursului.

Pentru a pronunța această soluție, secția I civilă a reținut că litigiul este unul care se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activității sale profesionale, și întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la data de 7 martie 2022, a apreciat că în mod greșit a fost repartizată pe rolul respectivei secții, față de Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, dar și față de O.M.J. nr. 1103/2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019*, primind termene aleatoriu de judecată la data de 6.02.2023.

La termenul de judecată din data de 06.02.2023, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Pitești.

Prin decizia nr. 123/R-COM din 6 februarie 2023 a fost admisă excepția necompetenței materială procesuale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești. A fost declinată competența soluționării cauzei, în favoarea secției I civilă a Curții de Apel Pitești. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata recursului și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul Oficiul Național Pentru Jocuri de Noroc a solicitat obligarea pârâului A. la repararea unui prejudiciu care ar fi produs de acesta din urmă printr-o faptă ilicită, reclamantul invocând, în acest sens, ca temei al cereri sale, prevederile art. 1357 C. civ.

Astfel, persoana chemată în judecată este pârâul A., ca persoană fizică, prin urmare litigiul nu poate fi unul cu profesioniști, întrucât, pe de o parte, niciuna dintre părți nu are calitate de profesionist, în sensul art. 3 C. civ., iar pe de altă parte, rezultă doar dintr-o pretinsă faptă ilicită, invocată ca fiind săvârșită de către intimatul-pârât ca persoană fizică, iar nu ca persoană autorizată să exercite activități economice.

Reținând că litigiul nu decurge, în mod direct, din activitatea unui profesionist, și nici nu este un litigiu care să aparțină unei materii specializate care să intre în competența secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța a apreciat că nu poate reveni acestei secții competența de a soluționa recursul ci, dimpotrivă, într-o atare ipoteză revine secției I Civilă, de drept comun, competența de a soluționa recursul exercitat în prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Referitor la determinarea competenței materiale procesuale se reține că prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul determinării competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanța supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că "pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare".

Instanța este cea care trebuie să aprecieze asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând "elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate activitatea comercială sau economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepția Noului C. civ., profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în suma de 49.000 RON sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licență și respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc, taxe datorate și neachitate, formată din 25.000 RON taxa anuală de licență, 24.000 RON taxă anuală autorizație de exploatare, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1349 alin. (1), art. 1357-1358, art. 1365 din Noul C. civ. și O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

Prin urmare, litigiul poate fi circumscris noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ. în condițiile în care activitatea desfășurată de pârât este reglementată prin lege și presupune obținerea unei licențe, precum și plata taxelor legale.

Așadar, activitatea pentru care este chemat în judecată pârâtul este o activitate economică ce se supune reglementării prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, atât sub aspectul autorizării dar și sub aspect fiscal.

În consecință, chiar dacă persoana chemată în judecată este pârâul ca persoană fizică, litigiul este unul cu profesioniști având în vedere natura și obiectul cauzei, pârâtul fiind chemat în judecată pentru încălcarea regulilor de autorizare ca persoană autorizată să exercite activități economice, prin urmare litigiul aparține unei materii specializate.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența materială funcțională este reglementată prin dispoziții de ordine publică, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.