ÎCCJ, decizie (scj.ro #206207)

Conflict negativ de competență. Acțiune în despăgubiri formulată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva persoanei fizice ce desfășoară activități suspuse reglementării prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009. Competența materială procesuală de soluționare a cauzei

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Acțiune în despăgubiri

Licență de organizare și exploatare a jocurilor de noroc

Recurs

Excepția necompetenței materiale procesuale

Litigiu cu profesioniști

C. proc. civ., art. 133 pct. 2 teza I

Legea nr. 71/2011, art. 226 alin. (1)

C. civ., art. 3 alin. (2)-(3), art. 1349 alin. (1), art. 1357-1358, art. 1365

O.U.G. nr. 77/2009

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ.

În cazul în care activitatea pentru care este chemat în judecată pârâtul este o activitate economică ce se supune reglementării prevăzute de O.U.G. nr.77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, atât sub aspectul autorizării, dar și sub aspect fiscal, chiar dacă persoana chemată în judecată este pârâtul ca persoană fizică, litigiul este unul cu profesioniști având în vedere natura și obiectul cauzei, pârâtul fiind chemat în judecată pentru încălcarea regulilor de autorizare ca persoană autorizată să exercite activități economice și, prin urmare competența materială procesuală revine secției specializate.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001 din 27 aprilie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 28.05.2021, reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc l-a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în sumă de 49.000 lei, în baza dispozițiilor art. 1.357 și urm. din Noul Cod civil, sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licență și respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc de tip slot machine, taxe datorate și neachitate, formată din 25.000 lei taxa anuală de licență, 24.000 lei taxă anuală autorizație de exploatare.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.349 alin. (1), art. 1.357-1.358, art. 1.365 Noul C. civ. și O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

Prin sentința civilă nr. 665 din 03 februarie 2021, Judecătoria Pitești a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul A. și a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

Prin decizia civilă nr. 4645/03.12.2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/280/2019, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul-reclamant Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 11.10.2022, Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă a declinat în favoarea Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, competența soluționării recursului.

Pentru a pronunța această soluție, Secția I civilă a reținut că litigiul este unul care se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activității sale profesionale, și, întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la data de 07 martie 2022, a apreciat că în mod greșit a fost repartizată pe rolul respectivei secții, față de Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, dar și față de O.M.J. nr. 1103/2021.

Cauza a fost  înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/280/2019*, primind termen aleatoriu de judecată la data de 06.02.2023.

La termenul de judecată din data de 06.02.2023, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale procesuale a Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Prin decizia nr. 123/R-COM din 06 februarie 2023 a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești. A fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Secției I civile a Curții de Apel Pitești. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata recursului și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a solicitat obligarea pârâtului A. la repararea unui prejudiciu care ar fi fost produs de acesta din urmă printr-o faptă ilicită, reclamantul invocând în acest sens, ca temei al cererii sale, prevederile art. 1.357 C. civ.

Astfel, persoana chemată în judecată este pârâtul A., ca persoană fizică, prin urmare litigiul nu poate fi unul cu profesioniști, întrucât, pe de o parte, niciuna dintre părți nu are calitate de profesionist, în sensul art. 3 C. civ., iar, pe de altă parte, rezultă doar dintr-o pretinsă faptă ilicită, invocată ca fiind săvârșită de către intimatul-pârât ca persoană fizică, iar nu ca persoană autorizată să exercite activități economice.

Reținând că litigiul nu decurge, în mod direct, din activitatea unui profesionist și nici nu este un litigiu care să aparțină unei materii specializate care să intre în competența Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, instanța a apreciat că nu poate reveni acestei secții competența de a soluționa recursul ci, dimpotrivă, într-o atare ipoteză revine Secției I civile, de drept comun, competența de a soluționa recursul exercitat în prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Referitor la determinarea competenței materiale procesuale se reține că, prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul determinării competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că „pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare”.

Instanța este cea care trebuie să aprecieze asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând ,,elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate” de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe activitatea comercială sau economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepția Noului Cod civil, profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de reclamantul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în sumă de 49.000 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licență și respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc, taxe datorate și neachitate, formată din 25.000 lei taxa anuală de licență, 24.000 lei taxă anuală autorizație de exploatare, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1.349 alin. (1), art. 1.357-1.358, art. 1.365 Noul C. civ. și O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

Prin urmare, litigiul poate fi circumscris noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., în condițiile în care activitatea desfășurată de pârât este reglementată prin lege și presupune obținerea unei licențe, precum și plata taxelor legale.

Așadar, activitatea pentru care este chemat în judecată pârâtul este o activitate economică ce se supune reglementării prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, atât sub aspectul autorizării dar și sub aspect fiscal.

În consecință, chiar dacă persoana chemată în judecată este pârâtul ca persoană fizică, litigiul este unul cu profesioniști având în vedere natura și obiectul cauzei, pârâtul fiind chemat în judecată pentru încălcarea regulilor de autorizare ca persoană autorizată să exercite activități economice, prin urmare litigiul aparține unei materii specializate.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența materială funcțională este reglementată prin dispoziții de ordine publică, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, căreia i-a fost trimis dosarul pentru continuarea judecății.