ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - București, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a solicitat:

- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 4.206.945 RON, reprezentând prejudiciul cauzat societății, reprezentând venit nerealizat în perioada 1.10.2016 - 19.06.2020, ca urmare a emiterii Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoanele juridice nr. x din data de 23 martie 2016, act administrativ fiscal anulat parțial ca urmare a deciziei Curții de Apel București nr. 1071 din 14.11.2019 și a deciziei nr. 1582 din 22.09.2016 a Comitetului de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, prin care s-a dispus revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc seria x, deținută de societate, ca urmare a debitelor înregistrate de societate;

- obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei pricini, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din C. proc. civ.

Prin precizările formulate oral, la termenul de judecată din 15 ianuarie 2021, în fața Curții de Apel București, reclamanta a arătat că prejudiciul este solicitat prin raportare la Decizia de impunere nr. x/23.03.2016.

2.1. Prin sentința civilă nr. 25 din 15 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției astfel dispuse, curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că acțiunea dedusă judecății reprezintă o cerere în despăgubiri pentru repararea prejudiciului produs de autoritatea publică pârâtă printr-un act administrativ anulat definitiv, având caracter subsecvent față de acțiunea principală.

Întrucât acțiunea în anulare a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2086 din 2.04.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, competența de soluționare a acțiunii în despăgubiri revine tot acestei instanțe.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2691 din 21 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a dispune în acest fel, tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care fac trimitere la "instanțele competente" se referă la competența de drept comun în materia contenciosului administrativ, astfel cum este stabilită de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Aplicând criteriul rangului autorității chemate în judecată, tribunalul a considerat că, întrucât pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor este organ central, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta Societatea A. S.R.L. a învestit instanța cu o acțiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciului produs de autoritatea publică pârâtă printr-un act administrativ anulat definitiv, respectiv Decizia de impunere nr. x/23.03.2016.

Acțiunea în anularea acestui act administrativ fiscal a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, fiind soluționat în fond prin sentința civilă nr. 2086 din 2.04.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Prin decizia civilă nr. 1071 din 14.11.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 2086 din 2.04.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, în rejudecare, a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat parțial Decizia nr. 467 din 13.07.2016 emisă de DGRFP București, parțial RIF din 23.03.2016 și parțial Decizia de impunere nr. x/23.03.2016, în privința impozitului în sumă de 588.115 RON.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale."

Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)."

Așadar, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează o situație de excepție de la regula stabilită prin art. 8 din același act normativ, respectiv cazul în care reclamantul nu a învestit instanța care analizează legalitatea actului cu un capăt de cerere prin care să statueze și asupra măsurilor de acoperire a prejudiciului.

Înalta Curte constată că acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantă în cadrul dosarului de față are caracter subsecvent față de acțiunea prin care s-a statuat asupra legalității Deciziei de impunere nr. x/23.03.2016, întrucât cererea de reparare a pagubei este condiționată de anularea actului administrativ cauzator de prejudicii. Deși art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu prevede care este instanța competentă să soluționeze acțiunea în despăgubiri, ca o consecință a caracterului subsecvent această acțiune este de competența aceleiași instanțe care soluționează sau are competența să judece acțiunea principală, referitoare la anularea actului vătămător.

Acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x/23.03.2016 a fost soluționată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, fără ca reclamanta să fi solicitat în același timp și despăgubiri, astfel încât, competența de soluționare a acțiunii ulterior introduse, prin care se solicită repararea pagubei produse prin actul nelegal, revine în competența de soluționare a aceleiași instanțe care s-a pronunțat cu privire la legalitatea actului administrativ prejudiciabil.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea A. S.R.L. și pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - București, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM