ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3911/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

I.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. unic x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc:

- anularea Deciziei nr. 1622 emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc în data de 12.07.2019, prin care s-a dispus suspendarea activității locației specializate - agenție de pariuri, situată în loc. Marghita, str. x, jud. Bihor, pentru o perioadă de 2 luni;

- anularea Deciziei nr. 1907 emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc în data de 27.08.2019, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 1622/12.07.2019.

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

I.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 416 din 12 iunie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, și, în consecință, a anulat Decizia nr. 1622/12.07.2019 și Decizia nr. 1907/27.08.2019, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, în urma acțiunii de control efectuate în data de 05.06.2019 la punctul de lucru al reclamantei din Marghita, str. x, jud. Bihor, unde aceasta desfășura activități de jocuri de noroc tradiționale de tip pariuri în cotă fixă, s-a constatat că la o dată anterioară s-au încălcat prevederile art. 150 alin. (1) lit. r) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, prin aceea că s-a permis intrarea în agenția de pariuri a unui minor.

Conform prevederilor art. 151 alin. (1) lit. c) din Anexa 1 a H.G. nr. 111/2016, fapta constituie contravenție. Inspectorii Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, au întocmit Procesul-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor nr. x/19.06.2019 prin care s-a sancționat S.C. A. S.R.L. cu avertisment.

Pe lângă această sancțiune principală, Comitetul de Supraveghere, prin Decizia nr. 1622/12.07.2019, a dispus suspendarea activității locației specializate - agenție de pariuri, în care reclamanta desfășoară activități a jocurilor de noroc tradiționale de tip pariuri în cotă fixă, pentru o perioadă de 2 (două) luni, termen ce va curge de la data comunicării deciziei.

Prin adresa înregistrată la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc sub nr. x/01.08.2019, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 1622/12.07.2019, iar prin Decizia nr. 1907/27.08.2019, Comitetul de Supraveghere a respins plângerea prealabilă ca neîntemeiată.

Cu privire la primul motiv invocat de reclamantă în acțiune, curtea de apel a reținut că singura măsură pe care o poate dispune Comitetul de Supraveghere este măsura suspendării autorizației de exploatare, iar nu măsura suspendării activității locației specializate, astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 1622/12.07.2019. De aceea, Decizia nr. 1622/12.07.2019, precum și Decizia nr. 1907/27.08.2019 încalcă dispozițiile art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016, ceea ce atrage nulitatea lor.

Examinând și temeinicia măsurii complementare dispuse prin decizia contestată și observând că art. 5 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 2/2001 prevede că "Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei", în același sens fiind și dispozițiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, a constatat judecătorul fondului că sancțiunea suspendării activității locației specializate pentru o perioadă de 2 luni este disproporționată în raport cu natura și gravitatea faptei contravenționale săvârșite.

Consecințele reduse ale faptei contravenționale l-au determinat pe pârât să aplice doar sancțiunea avertismentului prin Procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 05.06.2019. Gravitatea redusă a faptei contravenționale (reflectată în sancțiunea contravențională aplicată) trebuie să se răsfrângă și asupra sancțiunii complementare aplicate, conform art. 5 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 2/2001 și art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește anularea Deciziei nr. 1622/12.07.2019 și a Deciziei nr. 1907/27.08.2019, a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor în materie și nu satisface nici exigențele motivării, fiind lipsită de o justificare temeinică soluția pronunțată.

Curtea de apel a apreciat în mod greșit că sancțiunea suspendării activității reclamantei A. S.R.L., pentru o perioadă de 2 (două) luni a locației specializate - agenție de pariuri, situată în Localitatea Marghita, Județul Bihor, este disproporționată în raport cu natura și gravitatea faptei contravenționale săvârșite de aceasta.

Motivul aplicării sancțiunii constă în faptul că, în agenția de pariuri în care își desfășura activitatea intimata A. S.R.L., s-a permis intrarea unui minor care a jucat la aparatul tip slot-machine cu Seria x, amplasat în această incintă de către B. S.R.L..

În contextul împrejurărilor săvârșirii acestei fapte, minorul a fost scos din agenție împotriva voinței sale de către agentul care asigură securitatea la punctul de lucru, însă aceste diligențe au avut loc tardiv, după consumarea faptei contravenționale constând în încălcarea prevederilor art. 150 alin. (1) lit. r) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (1) lit. c) din Anexa 1 a H.G. nr. 111/2006, inspectorii Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc au întocmit Procesul-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor Seria ONJN/A nr. x/19.06.2019 prin care au sancționat A. S.R.L. cu sancțiunea avertismentului.

La data de 12.07.2019, Comitetul de Supraveghere a analizat Nota nr. x/26.06.2019 privind propunerea Direcției Generale de Supraveghere și Control de suspendare a activității locației specializate - agenție de pariuri în care intimata A. S.R.L. desfășoară activități de jocuri de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă, pe o perioadă de 6 luni.

Având în vedere constatările de la fața locului, anterioare emiterii deciziei contestate, măsurile sancționatorii fiind aplicate în mod corect de inspectori prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor Seria ONJN/A nr. x/19.06.2019, Comitetul de Supraveghere, prin Decizia nr. 1907/27.08.2019, a respins plângerea prealabilă formulată de S.C. A. S.R.L., împotriva Deciziei nr. 1622/12.07.2019, ca neîntemeiată.

Instanța face confuzie în ceea ce privește atât efectele juridice ale deciziei mai sus amintite, cât și a noțiunilor privind licența de organizare, precum și a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale de tip pariuri în cotă fixă în locațiile specializate.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2009, în cazul pariurilor, autorizația de exploatare are valabilitate 1 an de zile de la data acordării pentru mijlocul de joc de bază prin care se desfășoară organizarea și exploatarea unitară a fiecărui activități distincte.

Odată obținută autorizația de exploatare pentru jocurile de noroc de tip pariuri, aceasta operează asupra fiecărei agenții, organizatorul având numai obligația notificării O.N.J.N. și de reîntregire a fondului de garanție, în funcție de numărul de locații deschise (art. 29 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009). Practic, dacă se respectă numărul minim prevăzut de lege, organizatorul poate să închidă sau să deschidă agenții, fără a fi afectată autorizația de exploatare emisă în favoarea sa.

Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 111/2016, măsura suspendării autorizației operează pentru locația specializată pentru desfășurarea jocurilor de noroc - agenție de pariuri sediu secundar înregistrat de organizatorul de jocuri de noroc, în care se desfășoară activitatea de jocuri de noroc și pariuri (cod CAEN 9200), așa cum este definită în art. 2 lit. l), din) Anexa 1 la H.G. nr. 111/2016.

Contrar celor reținute de instanță, starea de fapt consemnată și constatată ex propriis sensibus de către inspectorii ONJN, subliniază faptul că aceasta conține constatările personale ale agentului constatator, reprezintă un mijloc de probă a situației de fapt reținute. Organele de poliție s-au limitat la constatarea unor aspecte social -juridice din sfera lor de competență, iar în ceea ce privește aspectele legale din domeniul jocurilor de noroc, aceștia au sesizat ONJN, instituție competentă material în acest domeniu.

Constatările cu privire la verificările efectuate din procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/05.06.2019, cuprind atât reținerile proprii ale inspectorilor, cât și consemnările din notele explicative ale persoanelor implicate în evenimentul verificat, din care rezultă un important aspect doveditor al faptei contravenționale însușite de către organizator, respectiv plata premiului de 400 RON efectuată a doua zi în prezența reprezentantului legal al minorului.

Legiuitorul a urmărit prin elaborarea acestor texte de lege specifice jocurilor de noroc, să permită organelor de control să aprecieze gradul de pericol social în funcție de toate circumstanțele în care s-a produs încălcarea prevederilor legale, fiind singura entitate în măsură să evalueze la fața locului situația contravențională.

În speță, împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, au arătat că a existat o anumită încercare de opunere din partea personalului din locație ca minorul să nu mai joace la aparatul slot-machine amplasat în incinta agenției de pariuri, dar opunerea a intervenit tardiv, după consumarea faptei și numai după ce minorul a devenit agresiv. Prin sesizarea agentului de securitate nu s-a putut înlătura rezultatul faptei, s-a evitat doar continuarea ei în timp. Ținând cont de aceste circumstanțe concrete, care nu au infirmat săvârșirea faptei, ci au confirmat existența sa, inspectorii au ținut seama la individualizarea sancțiunii, aplicând sancțiunea avertismentului.

Pe de altă parte, însă, dispozițiile art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 stipulează: "Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare", iar Comitetul de Supraveghere din cadrul ONJN are competența, potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (3) de a stabili dacă se impune sau nu și suspendarea activității pe o perioadă de la 1 la 6 luni.

Contrar celor reținute de instanță, apreciază recurentul că fapta săvârșită de intimata A. S.R.L. prezintă un grad de pericol social și gravitate sporită.

Trebuie subliniat faptul că, măsura adoptată de Comitetul de Supraveghere este o măsură administrativă, separată de sancțiunea contravențională, agentul constatator analizând situația de fapt, supusă analizei în acest sens și raportat la gravitatea faptei contravenționale.

După cum a subliniat și instanța de contencios administrativ, recurenta este răspunzătoare și pentru respectarea art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 "Comitetul de Supraveghere poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura suspendării autorizației de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație ori pentru locație specializată, precum și pentru domeniile/platformele operatorilor, în funcție de gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea, pentru una din faptele prevăzute la alin. (1)".

Drept urmare a celor constatate a fost suspendată activitatea la locația specializată precizată, în condițiile în care acolo s-a permis accesul minorului, fapt interzis de prevederile legale in vigoare.

Curtea consideră în mod greșit că sancțiunea suspendării activității locației specializate - agenție de pariuri, situată în Localitatea. Marghita, Județul Bihor, pentru o perioadă de 2 (două) luni este disproporționată în raport cu natura și gravitatea faptei săvârșite.

Fapta contravențională săvârșită este incriminată de o normă în vigoare, prezintă un grad de pericol social concret ridicat în condițiile în care sunt implicați minori, persoane cu un grad ridicat de vulnerabilitate cărora, dacă au acces în incintele unde se desfășoară jocuri de noroc, li se poate induce mult mai ușor posibilitatea obținerii unor câștiguri facile, ceea ce ar putea conduce la consecințe tragice, cum ar fi pierderea de sume consistente, cât și aspecte ce afectează sever viața persoanelor în cauză, a familiilor acestora.

Măsura adoptată de Comitetul de Supraveghere este o măsură administrativă, distinctă de sancțiunea contravențională, inspectorii analizând situația de fapt, mai ales raportat la gravitatea faptei, iar nu cum în mod eronat a apreciat instanța că " Gravitatea redusă a faptei contravenționale..., trebuie să se răsfrângă și asupra sancțiunii complementare aplicate...".

De asemenea, în cuprinsul sentinței recurate s-a reținut în mod corespunzător situația de fapt de către curtea de apel, aceasta fiind cea descrisă în actul constatator de către inspectorii Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, efectuându-se o corectă încadrare juridică.

Instanța de fond reține că, procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost anulat, situația de fapt reținută în cuprinsul său fiind opozabilă părților. Măsura complementară a fost dispusă de Comitetul de Supraveghere proporțional cu sancțiunea aplicată de ONJN prin procesul-verbal de contravenție, dat fiind faptul că se putea aplica până la 6 (șase) luni, deci a fost aplicată spre limita inferioară prevăzută de lege.

Această măsură are caracter coercitiv, instanța reținând greșit că în situația aplicării unui avertisment nu s-ar mai impune aplicarea sancțiunii complementare. O astfel de interpretare a legii lipsește de sens norma sancționatorie.

În cauză, procesul-verbal a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale inspectorilor Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc și se bucură de prezumția de temeinicie și legalitate, iar sancțiunea suspendării activității A. S.R.L. pentru o perioadă de 2(două) luni în locația specializată - agenție de pariuri, situată în localitatea Marghita, aplicată de către Comitetul de Supraveghere prin Decizia nr. 1622/12.07.2019, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Mecanismul conturat de O.U.G. nr. 77/2009 și normele sale de aplicare din H.G. nr. 111/2016, nu funcționează, întrucât nu este posibil ca un organizator al jocurilor de noroc să se conformeze legislației în vigoare, raportat la specificul activității prestate de această societate, legiuitorul, prin dispozițiile art. 150 alin. (1) din H.G. nr. 111/2016 a stabilit a priori, nelăsând loc de interpretare iar nerespectarea acestei obligații este sancționată cu amenzi extrem de ridicate, fapt ce subliniază caracterul de periculozitate, gravitatea faptei contravenționale, precum și nevoia unor controale drastice de verificare asupra acestora.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a susținut intimata că în mod corect a apreciat instanța faptul că actul administrativ contestat nu îndeplinește exigențele condițiilor generale de legalitate, respectiv condiția de a fi emis în conformitate cu dispozițiile normative în vigoare, întrucât instituția publică ar fi putut proceda la suspendarea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip pariuri în cotă fixă în privința agenției de pariuri (locație specializată) situată localitatea Marghita, iar nu suspendarea activității.

Instanța a identificat și aplicat corect normele legale incidente, constatând că această sancțiune complementară poate fi aplicată în funcție de gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea și, în mod evident, sancțiunea complementară aplicată în temeiul art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 este disproporționată.

În opinia intimatei reclamante măsura complementară dispusă este și incompatibilă de drept cu sancțiunea principală a avertismentului, întrucât aceasta din urmă poate fi aplicată doar în funcție de consecințele produse, care trebuie să întrunească condiția unor consecințe grave.

Recurentul pârât a depus la dosar răspuns la întâmpinare, combătând punctual apărările intimatei reclamante din întâmpinare.

Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise, prin care a reiterat principalele susțineri din întâmpinare și din acțiunea acțiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 1622/12.07.2019 și Decizia nr. 1907/27.08.2019 emise de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc în data de 12.07.2019.

Acțiunea sa a fost admisă, prima instanță apreciind ca fiind netemeinic și nelegal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanței de fond a fost recurată de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), se reține că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înființarea, organizarea și funcționarea ONJN, art. 7 alin. (3) și art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, art. 150 alin. (1) lit. r) și art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte nu împărtășește considerentele instanței de fond nici în ceea ce privește nulitatea deciziilor contestate pentru încălcarea dispozițiilor legale privind măsurile complementare ce pot fi dispuse de ONJN, nici în ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului proporționalității măsurii cu gravitatea faptei contravenționale.

Din probatoriul administrat în fața instanței de fond a rezultat că, la data de 21.04.2019, intimata reclamantă a încălcat prevederile art. 150 alin. (1) lit. r) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice, care dispun că: "Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcție de specificul activității de jocuri de noroc desfășurate, următoarele obligații: "(...); r) să nu permită accesul minorilor în locațiile în care se desfășoară activități de jocuri de noroc, la mijloacele de joc sau la sistemele informatice care permit participarea la jocurile de noroc; (...)".

Astfel, în agenția de pariuri din Marghita, jud. Bihor - care constituie punct de lucru declarat la ONRC al societății intimate și în care aceasta desfășura efectiv activitate specifică - s-a permis intrarea unui minor care a jucat la un aparat de tip slot-machine (amplasat în incintă de o altă societate).

Înalta Curte reamintește că, potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009, "Accesul minorilor în locațiile specializate pentru desfășurarea jocurilor de noroc, precum și participarea acestora la orice tip de joc de noroc sunt interzise".

În același timp, art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înființarea, organizarea și funcționarea ONJN și pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 77/2009 dispune că: "în activitatea sa, Oficiul urmărește respectarea următoarelor principii: [...] b) protecția minorilor sau a altor grupuri vulnerabile, din punct de vedere social și economic, în vederea evitării dependenței acestora de jocuri de noroc;"

Tot astfel, în conformitate cu art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009, "Activitatea economică reprezentată de jocurile de noroc, astfel cum acestea sunt definite la alin. (1) lit. a) - p), se va desfășura în condițiile elaborării și implementării, prin intermediul normelor de aplicare a prezentei legi și a altor reglementări specifice, a unui cadru de reglementare și supraveghere a furnizării și consumului de jocuri de noroc tradiționale și la distanță, cu condiția respectării principiilor privitoare la: (...); (i) protecția minorilor și prevenirea accesului acestora la aceste tipuri de jocuri de noroc; (...)."

Este de necontestat că situația de fapt reținută în Decizia nr. 1622/12.07.2019 are la bază constatările din Procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 05.06.2019, întocmit de ONJN și care nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, bucurându-se de prezumția de legalitate, veridicitate și executorialitate a actului administrativ.

Or, deși a făcut referire expresă la prevederile legale menționate, precum și la art. 150 alin. (1) lit. r) și art. 151 alin. (3) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 111/2016, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a acestora, considerând fără temei că măsura suspendării activității este nelegală și disproporționată în raport cu gravitatea redusă a faptei.

Contrar susținerilor intimatei reclamante, în mod eronat judecătorul fondului a considerat decisivă pentru evaluarea măsurii complementare împrejurarea că prin Procesul-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor nr. x/19.06.2019 prin care s-a aplicat intimatei reclamante A. S.R.L. doar sancțiunea avertismentului.

Măsura suspendării autorizației poate fi dispusă, potrivit prevederilor exprese ale art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016 în legătură cu mijloacele de joc sau cu locația specializată, aceasta din urmă fiind tocmai situația din speță.

Chiar dacă în cuprinsul deciziei s-a menționat "suspendarea activității locației specializate – agenție de pariuri (...) în care organizatorul de jocuri de noroc S.C. A. S.R.L. desfășoară activități de jocuri de noroc tradiționale de tip pariuri în cotă fixă (...)", este evident, conform prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, că s-a dispus măsura de suspendare prevăzută de textul legasl expres și corect indicat, suspendarea (lipsirea de efecte) a autorizației de exploatare a intimatei reclamante pentru acel punct de lucru, deciziile contestate fiind perfect legale.

Intimata reclamantă susține fără temei, ideea fiind preluată și de judecătorul fondului, că măsura complementară a suspendării ar fi incompatibilă cu sancțiunea avertismentului.

Or, se observă că, potrivit art. 151 alin. (3) H.G. nr. 111/2016, "Comitetul de Supraveghere poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura suspendării autorizației/autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație ori pentru locația/locațiile specializată(e), precum și pentru domeniile/platformele operatorilor, în funcție de gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele prevăzute la alin. (1)."

Dispoziția legală nu distinge în funcție de natura sancțiunii principale aplicate anterior. Cu atât mai puțin se poate identifica vreo prevedere legală care să interzică aplicarea măsurii administrative complementare în situația contravenienților sancționați cu avertisment.

Or, în condițiile în care legiuitorul a lăsat la aprecierea organului competent ca odată cu constatarea faptei contravenționale să decidă dacă aplică și măsura suspendării autorizației/autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc și să hotărască asupra duratei acesteia, judecătorul nu se poate substitui în atribuțiile Consiliului de Supraveghere al ONJN, procedând la reevaluarea măsurii aplicabile sau la reindividualizarea sacțiunii, câtă vreme, așa cum s-a stabilit de către instanța de recurs decizia constată o faptă contravențională incontestabilă și este legal emisă.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță – contrar susținerilor intimatei - a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței nr. 416 din 12 iunie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.