ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc anularea, în tot, a Deciziei nr. 1621 emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) în data de 12.07.2019, prin care s-a dispus suspendarea autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine clasa A pentru mijloacele de joc cu seriile: 174259, 709902 și 709908, ce au fost emise în favoarea A. S.R.L., CUI: x, mijloacele de joc tip slot-machine exploatate în punctul de lucru situat în Marghita, str. x, jud. Bihor, pentru o perioadă de 2 (două) luni, precum și a Deciziei nr. 1905 emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) în data de 27.08.2019, prin care s-a dispus respingerea plângerii prealabile formulate împotriva deciziei nr. 1621/12.07.2019.

Prin sentința civilă nr. 208 din 20 martie 2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național Pentru Jocurile De Noroc, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 208 din 20 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea anularea în tot a actelor administrative contestate.

Arată recurenta că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material apreciind incidente dispozițiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 în sensul în care ar fi aplicabilă măsura suspendării autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc față de cele trei mijloace de joc.

În esență, instanța de fond și-a întemeiat hotărârea statuând că, raportat la probatoriul administrat, recurenta "nu a luat măsurile impuse de lege pentru a împiedica prezența minorilor în agenție" și că "nu a dovedit o intervenție fermă în situația dată".

În realitate aceste dispoziții nu sunt aplicabile în sensul reținut de către instanță întrucât, pentru aplicarea măsurii suspendării autorizațiilor de exploatare, este necesară îndeplinirea unei condiții esențiale ce ține de tipicitatea faptei prevăzute de lege: gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg de acestea.

Așa fiind, prin aplicarea dispozițiilor at. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 în sensul arătat de către instanță, aceasta a realizat și o încălcare a dispozițiilor art. 5 coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001, arată recurenta.

De asemenea potrivit jurisprudenței, măsura suspendării autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc reprezintă o sancțiune complementară - în sensul art. 5 alin. (3) și alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 - pe lângă o sancțiune contravențională principală. Totodată, prin aceeași hotărâre evocată, instanța a statuat asupra faptului că nu este posibil ca, în concret, sancțiunea principală - avertismentul - să vină în întâmpinarea unui pericol social redus (astfel cum reiese din fapta săvârșită în concret, precum și din consecințele produse), dar, în același timp, să fie aplicată o sancțiune complementară - măsura suspendării autorizațiilor - în urma aprecierii aceleiași fapte contravenționale ca fiind, de această dată, de un pericol social deosebit. Cu alte cuvinte, trebuie realizată o corelație între acestea două, fără să existe asemenea deosebiri de ordin calitativ.

În concret, în sarcina sa s-a reținut o singură faptă, de natură contravențională, dar s-au dispus două sancțiuni contradictorii. Raportat la dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, considerăm că, în prezenta cauză, criteriul consecințelor grave nu poate fi reținut întrucât agenții constatatori ai O.N.J.N. au reținut în mod legal și veridic, prin individualizarea de către agenții constatatori ai O.N.J.N. a sancțiunii contravenționale principale în forma avertismentului, o gravitate redusă atât a faptei, cât și a consecințelor negative decurgând din săvârșirea acesteia.

Acesta fiind contextul în care Comitetul a fost învestit, apreciază recurenta că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 prin aceea că nu a fost corect stabilită întrunirea în concret a condiției esențiale prescrise de norma legală: aplicarea sancțiunii "în funcție de gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea." Totodată, din valorificarea greșită a situației de fapt sub aspectul condiției esențiale prescrise de norma amintită rezultă în mod implicit încălcarea de către instanța de fond dispozițiilor art. 5 coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

Or, raportat la faptul că procesul-verbal contravențional seria x/DGSC/A nr. x din data de 05.06.2019 nu a fost supus controlului instanțelor judecătorești, constatările consemnate în cuprinsul acestuia au dobândit caracter definitiv, prezentând efecte specifice autorității de lucru judecat - prezumțiile de veridicitate și de legalitate ale conținutului procesului-verbal contravențional devenind absolute. Așa fiind, toate constatările cuprinse în procesul-verbal contravențional sunt pe deplin legale și veridice.

Prin urmare, arată recurenta intimata nu poate ignora propriile constatări în scopul de a aplica măsura suspendării autorizațiilor de exploatare față de cele trei mijloace de joc ale subscrisei - nu există dispoziții legale care să permită O.N.J.N. schimbarea propriilor constatări de fapt și încadrări juridice.

Totodată, nici instanța nu poate dispune în acest caz cu privire la această măsură complementară prin modificarea constatărilor cuprinse în procesul-verbal sus-indicat (sau prin interpretarea acestora în alt sens decât cel statuat de către agenții constatatori).

De asemenea, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 2/2001, agenții constatatori ai O.N.J.N. au constatat în concret un grad de pericol social redus care decurge din fapta societății, acesta fiind temeiul dispoziției de sancționare contravențională cu avertismentul.

Sancțiunea contravențională principală a fost individualizată în varianta avertismentului, apreciindu-se că subscrisa a luat măsurile necesare pentru a limita la minimum posibil pericolul și consecințele negative ale pătrunderii minorului în sala de pariuri pentru a folosi mijloacele de joc tip slot ale subscrisei.

Cu alte cuvinte, această sancțiune nu a intervenit pentru neluarea măsurilor necesare, ci pentru că au fost constatate un pericol redus și consecințe de o gravitate minimă. Astfel de consecințe minime sunt inevitabile, inerente și imposibil de remontat din cauza inexistenței obiective a unui filtru real apt să împiedice în totalitate accesul minorilor. Or, tocmai de aceea agenții constatatori au înțeles să dea efect măsurilor și eforturilor societății. Așa fiind, toate acestea au fost valorificate de către agenții constatatori ca circumstanțe atenuante.

Așa fiind, instanța de fond, statuând asupra "neluării de către recurenta a măsurilor pentru împiedicarea prezenței minorului în agenție și prin nedovedirea unei intervenții ferme în situația dată", a realizat o încălcare a veridicității și legalității definitive a procesului-verbal contravențional seria x/DGSC/A nr. x din 05.06.2019.

Intimatul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. reținând dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, potrivit cărora "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare" și faptul că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 19 mai 2020, iar cererea de recurs a fost transmisă la data de 4 iunie 2020 potrivit facturii emisă de Poșta Română și depusă în ședința de judecată, aspecte în raport de care recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Referitor la criticile privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 și art. 5 și 7 din O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate.

Astfel, se reține că prin Decizia nr. 1621/12.07.2019 - dosar fond -pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a dispus suspendarea autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot machine clasa A pentru 3 mijloace de joc exploatate în punctul de lucru al reclamantei din localitatea Marghita str. x județ Bihor pentru o perioadă de două luni, dar nu mai mult decât valabilitatea autorizațiilor.

În motivarea deciziei, se arată că s-a constatat că în 21.04.2019 la acest punct de lucru nu au fost respectate dispozițiile art. 150 ali. 1 lit. r) din H.G. nr. 111/2016, întrucât reclamanta a permis accesul unui minor în agenția de pariuri, faptele fiind consemate în procesul-verbal nr. x/05.06.2019 și în procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x/19.06.2019. Pentru aceasta, reclamantei i s-a aplicat sancțiunea avertisment, fiind reținută săvârșirea contravenției indicate la art. 151 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. x/2019 de către pârât, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 1905/27.08.2019 - dosar fond.

Contrar criticilor recurentei, Înalta Curte arată că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016 apreciind raportat la probatoriul administrat că societatea recurentă "nu a aluat măsurile impuse de lege pentru a îmopiedica prezența minorilor în agenție" și "nu a dovedit o intervenție fermă în situația data.".

Actul administrativ contestat în cauză cuprinde situația de fapt, reținută în conformitate cu procesele-verbale de control și constatare a verificărilor și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și dispozițiile legale în temeiul cărora a fost întocmit și a fost aplicată măsura suspendării.

Conform art. 7 din O.G. nr. 77/2009, prin participant la jocul de noroc se înțelege orice persoană fizică majoră, cu vârsta de cel puțin 18 ani împliniți, care dorește și are dreptul legal să participe la jocuri de noroc autorizate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență și a reglementărilor specifice.

Participarea la joc presupune acceptarea necondiționată a regulamentului respectivului joc de noroc.

Se interzice participarea la jocuri de noroc tradiționale a persoanelor care nu dețin asupra lor acte de identitate valabile.

Accesul minorilor în locațiile specializate pentru desfășurarea jocurilor de noroc, precum și participarea acestora la orice tip de joc de noroc sunt interzise.

Art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc prevede că:

"să nu permită accesul minorilor în locațiile în care se desfășoară activități de jocuri de noroc, la mijloacele de joc sau la sistemele informatice care permit participarea la jocurile de noroc".

La art. 8 din normele metodologice se arată că organizatorii de jocuri de noroc sunt obligați să prevadă în mod expres în regulamentul de joc interzicerea accesului minorilor în locațiile specializate pentru exploatarea jocurilor de noroc. Interdicția minorilor de a participa la jocurile de noroc va fi afișată la loc vizibil în locații ori pe pagina de start a website-ului prin care se desfășoară activitatea, în cazul jocurilor de noroc la distanță.

Organizatorii sunt obligați să interzică accesul minorilor în locațiile specializate pentru desfășurarea de jocuri de noroc, la mijloacele de joc ori la sistemele informatice care permit participarea la jocul de noroc. În scopul stabilirii dreptului de participare la jocul de noroc, organizatorii pot solicita participanților prezentarea unui act de identitate.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de fond printr-o detaliată și amănunțită analiză a situației de fapt, a declarațiilor angajaților, a agenților de pază din punctul de lucru, lecturarea mesajelor din aparatul telefonic al angajatei, fișa de intervenție a echipajului 112 a concluzionat în mod corect că reclamanta nu a îndeplinit obligația impusă de lege conform cu care nu trebuia să permită accesul minorilor în locațiile în care se desfășoară activități de jocuri de noroc și la mijloacele de joc, minorul intrând în incintă nestingherit, deci având un acces necontrolat în locație, și apoi având acces la mașina de joc timp de circa 30 de minute fără a fi legitimat și fără a fi fost dispuse măsuri de verificare.

Mai arată Înalta Curte că nu pot fi primite alegațiile recurentei în sensul că dispozițiile art. 150 din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc "nu sunt aplicabile în sensul reținut de instanță întrucât pentru aplicarea măsurii suspendării autorizațiilor de exploatare este necesară îndeplinirea unei condiții asențiale ce ține de tipicitatea faptei prevăzute de lege: gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea", nu pot fi primite.

Recurenta realizează o confuzie între normele de drept contravențional și normele de drept administrativ, aspect reținut de altfel și la fond.

Or, arată Înalta Curte că procesele-verbale de constatare a contravenție, respectiv procesul-verbal nr. x/05.06.2019 și procesul-verbal nr. x/19.06.2019 în cuprinsul cărora a fost stabilită fapta săvârșită, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și anumite circumstanțe personale nu au fost contestate, cele reținute în cuprinsul acestora având caracter definitiv.

Din această perspectivă, critica recurentei în sensul că instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile art. 5 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001 apare ca nefondată.

În egală măsură, nu pot fi validate alegațiile recurentei în sensul că "ulterior stabilirii pericolului social redus, a fost dispusă măsura suspendării autorizațiilor de exploatare, deși acesta din urmă corespundea unui pericol social ridicat".

Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (1) Constituie contravenții la regimul exploatării jocurilor de noroc următoarele fapte:

(3) Comitetul de Supraveghere poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura suspendării autorizației/autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc până la 6 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație ori pentru locația/locațiile specializată(e), precum și pentru domeniile/platformele operatorilor, în funcție de gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele prevăzute la alin. (1).

Rezultă în mod indubitabil urmare a propriului raționament juridic că recurenta realizează o suprapunere între fapta contravențională săvârșită și sancționată conform dispozițiilor art. O.G. nr. 2/2001 și sancțiunea adminsitrativă aplicată de către Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) potrivit dispozițiilor art. 151 din H.G. nr. 111/2016.

Or, stabilind că aspectele reținute în cuprinsul proceselor-verbale de contravenție au intrat sub autoritate de lucru judecat, "gravitatea faptelor constatate" nu mai poate fi reapreciată în această etapă, fiind evident că sancțiunea contravențională a avertismentului nu înlătură existența pericolului social, iar prin actul admisnistrativ emis pericolul social a fost apreciat proporțional cu sancțiunea suspendării autorizațiilor celor 3 mijloace de jocuri de noroc operată pentru o perioadă de 2 luni.

De altfel, instanța de fond în mod corect a apreciat că nu poate fi ignorat pericolul social concret generat prin faptele reclamantei și, față de valorile sociale protejate și în interesul bunei dezvoltări a minorilor, pârâtul a aplicat în mod just dispozițiile art. 151 alin. (3) din H.G. nr. 111/2016, luând măsura suspendării autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc pe o perioadă de timp orientată spre minimul prevăzut de lege tocmai în considerarea tuturor circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentele-reclamante, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 208 din 20 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2022.