Decizia nr. 6015/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1329/2022 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat: obligarea instituției pârâte să-i comunice modul de soluționare a petiției pe care a înregistrat-o la această instituție sub nr. x/28.12.2020 și obligarea instituției pârâte la plata sumei de 2.000 de RON cu titlu de reparații pentru daune morale. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1329 din data de 28.06.2022, Curtea de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

A obligat pârâta să comunice reclamantului modul de soluționare a petiției înregistrată sub nr. x/28.12.2020. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale și la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile recurate și respingerea acțiunii reclamantului A.. În motivarea recursului, a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 11 și art. 12 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor Ordonanței nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 253 coroborate cu ale art. 1357 și ale 1391 C. civ.

Într-un prim set de critici, recurenta susține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 3, art. 8 și art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, în raport de cele ale Legii nr. 176/2010 care reglementează procedura de soluționare a sesizărilor adresate Agenției Naționale de Integritate. Arată că petiția adresată Agenției de către intimatul -reclamant A. și înregistrată cu nr. x/28.12.2020 nu este o simplă petiție al cărei termen de soluționare este reglementat de O.G. nr. 27/2002, ci este o sesizare având ca obiect respectarea regimului juridic al incompatibilităților de către domnului B., consilier local în cadrul Consiliului local comunei Băsești, județul Maramureș.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, termenul de soluționare al unei astfel de sesizări nu este reglementat de de O.G. nr. x ci de prevederile Legii nr. 176/2010. Susține recurenta că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente încălcând inclusiv principiul de drept specialia generalibus derogant, judecătorul fondului având obligația de a observa că Legea nr. 176/2010 conține procedura de soluționare a sesizărilor adresate Agenției, procedură care cuprinde termene și etape obligatoriu de respectat și care derogă de la norma generală care reglementează termenul de răspuns la o petiție obișnuită, pentru care elaborarea răspunsului nu implică o procedură specială.

Inspectorul de integritate căruia i-a fost repartizată sesizarea are obligația de a respecta procedura reglementată de Legea nr. 176/2010, în caz contrar raportul de evaluare fiind lovit de nulitate absolută. Această procedură nu se poate realiza în 30 sau 45 de zile, cum a interpretat în mod greșit instanța de fond, ci într-un termen rezonabil, cu respectarea perioadei de evaluare prevăzută de art. 11 din Legea nr. 176/2010. Contrar celor reținute de instanța de fond, inspectorul de integritate nu a ignorat solicitările reclamantului, acesta fiind informat, prin adresa nr. 12831G/ll/11.01.2021, că a fost declanșată, ca urmare a sesizării sale, evaluarea respectării regimului incompatibilităților de către domnului B., consilier cadrul Consiliului local comunei Băsești, județul Maramureș, mentionând, totodată, că după finalizarea evaluării îi va fi comunicată soluția.

Prin Legea nr. 176/2010 cu modificări și completări, legiuitorul nu a instituit ca și obligație, în sarcina Agenției, aceea de a soluționa sesizarea formulată de o persoană fizică, cu privire la încălcarea de către o altă persoană fizică a regimului declarării averii, a incompatibilităților si/sau conflictului de interese, în termenele prevăzute de O.G nr. 27/2002 cu modificările si completările ulterioare si, respectiv art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004. Inspectorul de integritate trebuie să urmeze din această perspectivă, dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, desfășurând activitatea de evaluare față de persoana fizică evaluată și după finalizare va emite un raport, pe care îl va comunică persoanei evaluate care, în conformitate cu art. 22 din același act normativ, îl va putea contesta în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanta de contencios administrativ.

Toată această activitate poate presupune o anumită perioadă de timp. Lucrările aflate în lucru la inspectorii de integritate presupun așadar, un termen rezonabil în raport de complexitatea fiecăreia prin emiterea unui raport de evaluare, cât si ținând seama de prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora inspectorii de integritate pot desfășura activitatea de evaluare pe mai multe paliere, respectiv avere, incompatibilitate, conflict de interese, penal sau contravențional, iar activitatea de evaluare se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu impun termenele de soluționare edictate de O.G. nr. 27/2002, ci doar reglementează modul de sesizare a pârâtei, de către orice persoană, sesizarea trebuind să fie realizată în acord cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 27/2002. În acest context, revenirile intimatului-reclamant prin adresele din datele de 21.01.2021 și 16.02.2021 prin care solicita un răspuns pe fondul situației de incompatibilitate, cu ignorarea procedurii reglementată de Legea nr. 176/2010, denotă o manifestare abuzivă a dreptului de petiționare, în condițiile în care inspectorul de integritate îi comunicase că va primi răspunsul la finalizarea activității de evaluare.

De asemenea, prin adresa nr. 491101G/ll/1210.2021, inspectorul de integritate a comunicat Administrației Prezidențiale, Departamentul Relații cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă, că dosarul este în lucru iar la finalizarea evaluării rezultatul va fi comunicat petentului A.. Astfel, din cele expuse rezultă că termenele reglementate de Legea nr. 554/2004 și O.G. nr. 27/2002 nu sunt aplicabile activității de evaluare realizată de inspectorul de integritate, actul normativ care reglementează procedura de evaluare a incompatibilităților, conflictelor de interese și avere nejustificată este Legea nr. 176/2010 care prevede expres că evaluarea se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Printr-un alt set de critici, recurenta contestă soluția instanței de fond referitoare la daunele morale acordate susținând că intimatul-reclamant nu a adus un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate. Nu în ultimul rând, arată că lucrarea declanșată la sesizarea intimatului-reclamant a fost clasată la data de 27.03.2023 ca urmare decesului persoanei evaluate, domnul B., petentul fiind informat despre această soluție, prin referatul de clasare nr. 133901Glll/27.03.2023. 4. Apărările intimatei Intimatul-pârât a formulat întâmpinare și concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerentele. Înalta Curte observă că, prin sesizarea depusă la data de 21.12.2020, ce a primit număr de lucrare nr. 49949/28.12.2020, intimatul - reclamant A. a solicitat recurentei Agenția Națională pentru Integritate ("ANI") efectuarea verificărilor în privința numitului B., consilier cadrul Consiliului local comunei Băsești, județul Maramureș, evocând existența unei stări de incompatibilitate în care s-ar fi regăsi persoana vizată de sesizare constând în deținerea concomitentă de către acesta a funcției de consilier local cu cea de angajat contractual (șofer în cadrul aparatului de lucru al Primariei), incompatibilitate prevăzută de art. 88 allin.

(1) lit. c) din Legea 161/2003. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu efectuarea controlului de legalitate asupra unui act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, mai precis a nesoluționării de către recurenta - pârâtă ANI, în termenul legal, a sesizării depuse de reclamant ce îl vizau pe numitul B.. În raport de astfel de parametri, dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte observă că, în esență, chestiunea dedusă analizei în cauza pendinte este cea a verificării obligațiilor ce incumbau ANI, drept efect al depunerii sus indicatei sesizări, respectiv cea de a verifica dacă pârâta a soluționat sesizarea în termenul prevăzut de lege.

Analizând criticile aduse de recurentă manierei în care prima instanță a dezlegat sus indicatele chestiuni, Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, soluția primei instanțe reflectând o incorectă interpretare și aplicare a normelor de drept material (ce vor fi detaliate în următoarele paragrafe), fiind, astfel, incident cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce a fost evocat de recurentă. Înalta Curte reține că, din contextul normativ al prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, sesizarea realizată de orice persoană fizică sau juridică învestește ANI, fiind astfel născută obligația de a realiza demersul de evaluare, conform celor sesizate.

Un astfel de demers de evaluare presupune parcurgerea tuturor etapelor reglementate de prevederile art. 20-26 din Legea nr. 176/2010, actul final fiind reprezentat de raportul de evaluare ce, conform art. 21 alin. (1) și art. 22 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, se emite atât în ipoteza în care inspectorul de integritate consideră că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, precum și în ipoteza în care acesta constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese. Instanța de fond a reținut, ca fiind aplicabil, termenul de 30 de zile de la data petiției, prevăzut art. 8 alin. (1) și (9) din O.G.

nr. 27/2002, potrivit cărora, autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petitiei, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă, iar în situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o informare și o cercetare mai amănunțită, conducătorul autorității sau instituției publice poate prelungi termenul prevăzut la art. 8 cu cel mult 15 zile, cu notificarea prealabilă a petentului. Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, potrivit prevederilor art. 20-26 din Legea nr. 176/2010, ce reprezintă normă specială, derogatorie de la dreptul comun, emiterea unui raport de evaluare presupune parcurgerea unui număr multiplu de etape procedurale.

Printre astfel de etape se numără cea a evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, etapa informării persoanei verificate despre identificarea elementelor, în sensul existenței unui conflict de interese sau al unei incompatibilități, etapa invitării acesteia pentru a prezenta un punct de vedere. Etapa emiterii raportului de evaluare este ulterioară exprimării punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, poate fi realizată doar după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării.

Or, câtă vreme intenția legiuitorului, exprimată în astfel de prevederi cu caracter special, a fost de a reglementa o procedură de evaluare a incidentelor de integritate departajată pe etape ce, din punct de vedere temporal, nu pot fi executate integral în termen de 30 sau 45 de zile, hotărârea primei instanțe, reprezintă o eronată aplicare și interpretare a prevederilor art. 11 (care stabilește un termen de efectuare a evaluării pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora) și ale art. 20-26 din Legea nr. 176/2010. În concluzie, Înalta Curte reține că, în ce privește termenul în care instanța de fond a apreciat că intimatul-reclamant trebuia să primească un răspuns, hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale arătate mai sus, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.. Astfel, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Integritate și va casa sentința recurată, iar, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Întrucât recurenta a achitat, în recurs, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, va obliga intimatul-reclamant la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 1329 din data de 28 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința și, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Obligă intimatul-reclamant la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată în recurs. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 decembrie 2024.