Decizia nr. 6013/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1043/2022 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal la data de 14.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru și în numele prim-procurorului B. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și a procurorului C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, a formulat contestație împotriva rezoluției Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 08.12.2020 în dosarul nr. x și a solicitat: admiterea cererii; desființarea rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 08.12.2020 în dosarul nr. C20-1583 cu consecința completării verificărilor faptelor ce fac obiectul dosarului; comunicarea printr-un înscris a rezultatului cercetărilor dispuse de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 6 în data de 19.12.2019 în dosarul penal nr. x/2019 și anume de la pct. III.J în sarcina organului de cercetare penală.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1043 din 03 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a -VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: Admite excepția lipsei calității de reprezentant a Statului Român prin Ministerul Finanțelor pentru domnul B., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 și pentru doamna procuror C.. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român, invocată de acesta și în consecință, respinge contestația completată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de acesta și în consecință, respinge contestația completată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată. Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienta D., prin reprezentant legal Președinte Mr. (Rz.) dr. ing. E., ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva încheierilor din 6 mai 2022, 20 mai 2022 și împotriva sentinței civilă nr. 1043 din data de 3 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 din C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate. În motivarea recursului, într-un prim set de critici, a arătat că în esență că, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sanctiunea nulitătii. Arată recurentul că, la termenul din data de 06.05.2022, instanța de fond a facut o aplicare greșită a prevederilor art. 373 C. proc. civ., întrucat încheierea din din acea dată nu este pronunțată în camera de consiliu. Apreciază că instanta a greșit când s-a pronunțat în încheierea premergătoare din 06.05.2022, motivand inadmisibilitatea probei de la pct. 8, stabilită prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la judecatoria sectorului 6 București în dosarul nr. x/2019 . Consideră recurentul că instanța s-a antepronunțat pe fond pentru capetele de cerere 3 și 4 din cererea modificatoare, încălcând vădit prevederile art. 185 C. proc.

civ. Un alt set de critici se referă la vădita incompatibilitate a judecătorului fondului prevăzută de art. 42 C. proc. civ. și nelegala alcătuire a instantei de fond. În cadrul acestui set de critici, recurentul arată că, deși Curtea a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de probe de la punctul 8, judecatorul fondului a respins solicitarea ca inadmisibilă și implicit s-a pronunțat pe fondul cauzei cu privire la capatul de cerere nr. x și 4 din cererea modificatoare. Printr-un al treilea set de critici, recurentul susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază arătând că instanta de fond a reținut, în considerente, capătul de cerere de la pct. 5 din cererea modificatoare (referitoare la constatarea nulității relative a ordonanței prim-procurorului din data de 25.03.2021 de soluționare a cererii de recuzare), dar nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.

În continuare, recurentul a reluat susținerile pe fondul cererii de chemare în judecată, formulate în fața instanței de fond. 4. Apărările intimatei Intimatul-pârât Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma. Recurentul invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ. și, deși nu au fost dezvoltate în această ordine, Înalta Curte le va analiza în ordinea instituită de art. 488 C. proc.

civ. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv — când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale — are în vedere doar situația în care instanța nu este alcătuită cu numărul de judecători prevăzut de lege sau în situația incompatibilității absolute a judecătorului care a făcut parte din complet. Motivele invocate de recurent, referitoare la incompatibilitatea judecătorului nu se susțin. Prin respingerea ca inadmisibilă a probei, judecătorul fondului nu s-a antepronunțat cu privire la vreun capăt de cerere ci a făcut o simplă apreciere a probei. De asemenea, se constată că instanța a fost alcătuită dintr-un singur judecător, conform legii pentru litigiile judecate în primă instanță, în contencios administrativ.

Concluzionând, Înalta Curte constată nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Este nefondat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității-; În cadrul acestui motiv de casare, recurentul susține că, la termenul din data de 06.05.2022, instanța de fond a facut o aplicare greșită a prevederilor art. 373 C. proc. civ., întrucat încheierea din din acea dată nu este pronunțată în camera de consiliu. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. devine incident doar în situația unei încălcări a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv, dacă hotărârea este dată cu încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, a oralității dezbaterilor.

În cauza de față, critica invocată de recurent nu se încadrează în situațiile avute în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât încheierea din data de 06.05.2022 a fost pronunțată, în mod corect, în ședință publică. De asemenea, se constată că, în acea ședință, reclamantul s-a prezentat personal și i s-a dat cuvântul atât pe excepțiile invocate, cât și pe probe și pe fondul cauzei, astfel încât orice incident procedural ivit cu privire la o eventuală nerespectare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, o încălcare a principiului disponibilității sau a oralității dezbaterilor trebuia invocată în fața instanței de fond.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acesta este nefondat. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, în raport de motivele invocate, chiar dacă acestea îl nemulțumesc pe recurentul-reclamant, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Înalta Curte reține că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, în speță, instanța de fond a examinat în mod efectiv și concret toate apărările formulate de părțile din dosar. De asemenea, este de reținut că instanța de fond a precizat în mod expres, cu titlu preliminar, că își va limita analiza la examinarea actului administrativ în litigiu, exclusiv din perspectiva legalității acestuia și a competențelor legale a acestei instanțe. Așadar, în mod corect a stabilit prima instanță care este obiectul cauzei și succesiunea evenimentelor ce constituie situația de fapt, astfel că analiza ulterioră a materialului probator lămurește pe deplin poziția instanței de fond și răspunde, în mod evident, tuturor argumentelor invocate de reclamant.

Aplicând cele statuate la prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României, la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil. În consecință, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de parte, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. să nu-și găsească incidența în cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 6 mai 2022, 20 mai 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și împotriva sentinței civile nr. 1043 din data de 3 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 decembrie 2024.