ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4878/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.08.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A., în calitate de administrator special al S.C. B., a formulat contestație solicitând desființarea rezoluției nr. 1524/A/11.05.2020 - emisă de inspectorul judiciar, judecător C., din cadrul Direcției de inspecție pentru judecători a CSM, (Nr. lucrare:20-1338); desființarea rezoluției din 28.07.2020 (Nr. lucrare:C20-946) a inspectorului șef din cadrul Inspecției Judiciare a CSM; precum și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare corespunzătoare.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți

Prin sentința civilă nr. 582 din 13 aprilie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C., respingând cererea formulată de reclamanții A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B. în contradictoriu cu pârâta C. inspector judiciar din cadrul Direcției de inspecție pentru judecători a CSM, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 582 din 13 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B., și, întemeindu-și generic cererea pe dispozițiile art. 483 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și art. 78 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, anularea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare și judecarea pe fond a cererii de chemare în judecată, cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În motivarea recursului, a susținut recurentul că instanța de fond s-a pronuntat pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei, invocată din oficiu, fără să-și exercite rolul activ - conform prevederilor art. 22 noul C. proc. civ.

Invocând dispozițiile art. 22 alin. (2) și (3), dar și art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., a susținut recurentul că acestea conturează vinovăția judecătorului de fond și netemeinicia hotărârii recurate.

Astfel, consideră că judecătorul de fond trebuia să pună în discuția sa necesitatea introducerii în cauză a instituției angajatoare a pârâtei - cunoscand că astfel trebuie procedat într-o astfel de cauză, respectiv Inspectia Judiciara/CSM.

Judecătorul de fond nu a făcut acest lucru - deci nu și-a exercitat rolul activ - iar apoi a invocat (cu premeditare) din oficiu excepția lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei - tocmai pentru a o absolvi de vină și pentru a avea un motiv de respingere a cererii de chemare in judecată.

Prin adresa ce i-a fost trimisă de către instanta de fond, i s-a cerut să indice datele de identificare ale pârâtului mentionat în cererea de chemare in judecata doar generic (tocmai pentru ca judecătorul de caz să nominalizeze ulterior partea ce ar trebui introdusă în cauza - conf.art. 78 alin. (2) noul C. proc. civ.) - fără ca instanta să-i pună în discutie necesitatea introducerii în cauza a altei părți.

Apoi, în cuprinsul motivării din hotarârea recurată, instanta de fond a invocat prevederile art. 1 alin. (1)prima teză și art. 2 alin. (1.) lit. (a.) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ - făcând astfel trimitere la "autoritatea publică" ce ar aduce o "vătămare într-un drept" . . . . . . . . . .în speță, Inspectia Judiciară/CSM deci, această entitate trebuia introdusă în cauză.

Judecătorul de caz nu a făcut nimic pentru a pune în discutie introducerea acestei entități în cauză, chiar a evitat clar acest aspect, încălcând astfel prevederile art. 78 alin. (2.) noul C. proc. civ. - ulterior folosindu-se de această omisiune pentru a motiva hotărârea recurată, ca fiind introdusă împotriva unei personae fără calitate procesuala pasivă.

Solicită astfel admiterea recursului astfel formulat,motivat și înaintat, anularea în tot a hotărârii recurate, trimiterea cauzei în rejudecare și judecarea pe fond a cererii de chemare în judecată, cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (2.) rap.la art. 22 alin. (2-3) noul C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului formulat de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B., intimata -pârâtă C.-inspector judiciar din cadurl Direcției de Inspecție pentru Judecători CSM nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispozițiile art. 471

1

alin. (3) incidente și în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 21.07.2021 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 22.03.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, având în vedere lipsa părților în ședința publică și faptul că niciuna nu a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata recursului.

Termenul de față din data de 25 octombrie 2022 a fost fixat prin Rezoluția Președintelul Completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului, întocmită în data de 28.04.2022, față de cererea de repunere a cauzei pe rol depusă de recurentul - reclamant A., când, Înalta Curte, în temeiul art. 415 pct. 1 C. proc. civ., a admis-o, dispunând repunerea cauzei pe rol și, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare fondul recursului ce face obiectul dedus judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru motivele arătate în continuare:

În ceeea ce privește contextul factual, se reține că reclamantul A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B. a formulat contestație, în temeiul art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, solicitând instanței "desființarea Rezoluției nr. 1524/A/11.05.2020 - emisă de inspectorul judiciar, judecător C., din cadrul Direcției de inspecție pentru judecători a CSM, (Nr. lucrare:20-1338), desființarea Rezoluției din 28.07.2020 (Nr. lucrare:C20-946) a inspectorului șef din cadrul Inspecției Judiciare a CSM; precum și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare corespunzătoare."

La termenul de judecată din data de 13.04.2021, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. și analizând cu prioritate această excepție, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a admis-o, sens în care a respins cererea formulată de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B., în contradictoriu cu pârâta C. inspector judiciar din cadrul Direcției de inspecție pentru judecători a CSM, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurentul - reclamant A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B., prin cererea de recurs ce face obiectul prezentei judecăți, a criticat hotărârea de fond, invocând încălcarea rolului activ al judecătorului ca urmare a nepunerii în discuția reclamantului a necesității introducerii în cauză a Inspecției Judiciare, acesta criticând, așadar, modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.

A susținut astfel că, potrivit textului de lege amintit, instanța trebuia să pună în discuția sa necesitatea introducerii în cauză a instituției angajatoare a pârâtei, respectiv a Inspecției Judiciare, însă aceasta nu a făcut acest lucru, deci, nu și-a exercitat rolul activ, încălcând astfel prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Aceste critici, ce se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere " când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", nu pot fi reținute de instanța de control judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.: "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond."

Acestor dispoziții le corespund, în materia contenciosului administrativ, prevederile similare ale art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept."

Analizând hotărârea recurată sub acest aspect, având în vedere și actele și lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că, față de conținutul contestației, astfel cum a fost formulată inițial, încă din procedura de regularizare instanța a pus în vedere reclamantului necesitatea precizării cadrului procesual pasiv, în sensul indicării pârâtului, respectiv numele și prenumele acestuia, domiciliul sau reședința, ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor.

Urmare acestei solicitări a instanței, la data de 28.09.2021 reclamantul A. a formulat precizări în sensul că pârât este "cel care a efectuat și redactat rezoluția nr. 1524/A/11.05.2020 atacată, respectiv inspectorul judiciar C. din cadrul Direcției de inspecție pentru judecători a CSM", solicitând a fi citat acesta la adresa Consiliului Superior al Magistraturii din Calea x, București.

Dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol stabilesc că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Judecătorul nu se poate însă substitui părților, toate aspectele rolului judecătorului în aflarea adevărului stabilite de art. 22 C. proc. civ. circumscriindu-se cadrului procesual trasat de reclamant, prin cererea principală și eventualele cereri incidentale, instanța neputând pune în discuție reclamantului, de exemplu, posibilitatea de a-și mări câtimea obiectului, ori de a cere și altceva.

Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, astfel că, chemarea în proces a unei persoanei sau intervenția forțată a terților într-un litigiu pendinte poate avea loc, de principiu, doar la inițiativa reclamantului, respectiv a părților (art. 78 alin. (2) C. proc. civ. ori art. 16

1

din Legea nr. 554/2004).

Înalta Curte constată că, potrivit art. 9 C. proc. civ., ce reglementează dreptul de dispoziție al părților,

"(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public.

(2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

(3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege."

Deci, prin disponibilitate, ca și principiu al procesului civil, se înțelege posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare.

Însă, părțile nu pot avea orice conduită, cererile acestora trebuind să îmbrace o anumită formă, chiar și orală (potrivit art. 148 alin. (4) C. proc. civ.), însă din care să rezulte, explicit, intenția acestora.

În aplicarea principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual și limitele cererii de chemare în judecată, instanța trebuind să se pronunțe asupra cererilor formulate și nu să facă aprecieri asupra a ce trebuia sau nu să solicite reclamantul.

Formalismul dreptului procesual civil are rolul de a disciplina conduita participanților, aceștia fiind obligați, în aceeași manieră cu respectarea strictă a exigențelor de formă, tocmai pentru a asigura aplicarea normei de drept substanțial.

De asemenea, conform art. 10 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Astfel, în condițiile în care, prin Precizarea depusă la data de 28.09.2020, la solicitarea instanței exercitată tocmai în baza rolului activ conferit de art. 22 C. proc. civ., reclamantul a indicat ca pârât pe inspectorul judiciar C. si a solicitat să fie citată doamna inspector la adresa Consiliului Superior al Magistraturii din Calea x, București, respectând întocmai principiul disponibilității, în mod corect judecătorul fondului, înainte de a trece la analizarea pe fond a contestației, a verificat mai întâi dacă părțile din proces îndeplinesc condițiile de a sta în judecată, astfel cum sunt reglementate de art. 36 din C. proc. civ., conform cărora " Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății."

Prin urmare, Înalta Curte, contrar celor susținute de recurentul - reclamant, constată că, raportat la principiul disponibilității, articolul 78 alin. (2) C. proc. civ. nu conferă instanței dreptul de a trece peste voința manifestă a reclamantului, ceea ce înseamnă că prima instanță nu putea din oficiu să stabilească alt cadru procesual pasiv decât cel stabilit de parte, ce și-a susținut opțiunea procesuală de a chema în judecată pe inspectorul judiciar ce a efectuat și redactat rezoluția atacată nr. 1524/A/11.05.2020, respectiv pe doamna C..

Principiul disponibilității ce guvernează procesul civil impune obligația dar și dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual al litigiului, iar instanța nu poate introduce părți în cauză peste voința acestuia, deoarece este de principiu că nu se poate autosesiza și că limitele judecății sunt date de partea care inițiază judecata.

Instanța de fond nu putea dispune citarea din oficiu a Inspecției Judiciare, astfel cum eronat susține recurentul - reclamant, pentru că principiul rolului activ nu poate încălca principiul disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ., obiectul și limitele procesului civil fiind stabilite prin cererile și apărările părților.

Reține instanța de control judiciar că, potrivit principiului disponibilității în procesul civil, doar reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, adică doar el poate decide cu cine înțelege să se judece, fără ca instanța să poată interveni, rolul activ al judecătorului neputând să fie extins peste principiul disponibilității părților.

Așadar, invocarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. este eronată, deoarece textul se referă la introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane (în afara celor chemate în proces de reclamant). În ipoteza în care este necesară și coparticiparea terțului beneficiar al actului sau a altor persoane, pe lângă chemarea în judecată a autorității publice emitente a actului contestat, în funcție de specificul fiecărei cauze, refuzul părților de a complini acțiunea sub aspectul cadrului procesual nu poate fi complinit de instanță, dar cererea astfel formulată se impune a fi respinsă fără a cerceta fondului cauzei, tocmai în considerarea faptului că se tinde astfel la pronunțarea unei hotărâri care poate vătăma drepturile sau interesele legitime ale unui terț, fără ca acesta să fie parte în proces.

Aceasta este și rațiunea dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea de a evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în care să fie puse în discuție drepturile sau interesele legitime ale unui terț, beneficiar al actului administrativ contestat, fără ca terțul respectiv să fie chemat în judecată.

Or, dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt incidente în cazul de față, nefiind vorba de introducerea în cauză " a terțului", ci de stabilirea cadrului procesual, ce reprezintă atributul exclusiv al reclamantului, conferit de principiul disponibilității, conform căruia, în procesul civil, doar reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, adică doar el poate decide cu cine înțelege să se judece, fără ca instanța să poată interveni.

În condițiile în care voința reclamantului, manifestată expres, a fost în sensul de a chema în judecată ca pârât pe " cel ce a efectuat și redactat rezoluția nr. 1524/A/11.05.2020, atacată, respectiv inspectorul judiciar, judecător C., din cadrul Direcției de Inspecție pentru judecători a CSM" (dosarul de fond), în mod corect instanța de fond, interpretând și aplicând judicios dispozițiile art. 32 și 36 din C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 1 alin. (1) prima teză, art. 2 alin. (1) lit. a), art. 13 și art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 65 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a reținut că pârâta C. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cererea prin care se solicită anularea Rezoluției nr. 1524/A/11.05.2020 și Rezoluției nr. C20-946/28.07.2020 emise de Inspecția Judiciară, întrucât aceasta a întocmit doar Rezoluția nr. 1524/A/11.05.2020 dar nu în nume propriu, ci în numele Inspecției Judiciare.

În acord cu instanța de fond și Înalta Curte reține că inspectorul judiciar care a emis rezoluția nu poate sta în judecată în nume propriu, deoarece efectuarea verificărilor prealabile constituie una din atribuțiile de serviciu ale inspectorului judiciar, el acționând în numele Inspecției Judiciare și nicidecum în nume propriu și numai situația în care reclamantul ar fi solicitat, alături de anularea rezoluției și plata unor despăgubiri, inspectorul judiciar care a emis rezoluția, respectiv inspectorul-șef care a verificat și avizat rezoluția, ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză, însă numai în ceea ce privește capătul de cerere referitor la despăgubiri, nu și la anularea celor două rezoluții contestate, întrucât anularea unui act administrativ trebuie să se judece în contradictoriu cu autoritatea emitentă a actului administrativ.

Cum în cauză reclamantul a solicitat "desființarea Rezoluției nr. 1524/A/11.05.2020 - emisă de inspectorul judiciar, judecător C., din cadrul Direcției de inspecție pentru judecători a CSM, (Nr. lucrare:20-1338); desființarea rezoluției din 28.07.2020 (Nr. lucrare:C20-946) a inspectorului șef din cadrul Inspecției Judiciare a CSM; precum și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare corespunzătoare", fără a solicita, alături de anularea rezoluțiilor și plata unor despăgubiri, astfel cum permit dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează introducerea în cauză a funcționarului, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C., respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B. S.R.L.în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În concluzie, Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile recurentului-reclamant referitoare la obligația instanței de fond de a introduce în cauză, din oficiu, Inspecția Judiciară, în calitate de pârâtă, prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. neacordând posibilitatea instanței de a dispune din oficiu modificarea cadrului procesual fixat de reclamant, cu nesocotirea dreptului de dispoziție al părților, reglementat de prevederile art. 9 din C. proc. civ., ci doar " introducerea în cauză a altor persoane (a terțului) ", însă, "în condițiile legii…când raportul juridic dedus judecății o impune", această situație nefiind incidentă în cauza de față.

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea rolului activ al judecătorului și incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, reținând că prima instanță a pronunțat o sentință legală, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B. S.R.L, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de administrator special al S.C. B. împotriva sentinței civile nr. 582 din 13 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.