Decizia nr. 2473/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției Inspectorului Sef al Inspecției Judiciare din data de 27.03.2020, dispusă în dosarul nr. x, cu consecința desființării rezoluției Inspectorului șef al Inspecției Judiciare și, ca efect al acestei desființări, să se dispună și desființarea rezoluției inspectorului judiciar nr. 13/A/7.01.2020, pronunțată de către Inspecția Judiciară în lucrarea nr. 198-5720 Totodată, a solicitat trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară, pentru completarea verificărilor, urmând ca hotărârea pronunțată, potrivit dispozițiilor alin. (6) lit. b), să cuprindă motivele pentru care a fost desființată rezoluția inspectorului judiciar și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea cercetării disciplinare, urmând ca pe baza completărilor ce se vor efectua să se admită plângerea.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 136 din 9 februarie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantă A. S.A., prin administrator special B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamanta a reluat pe larg situația de fapt și conținutul sesizărilore adresate autorității publice intimate și inspectorului șef, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că procesul nu a fost soluționat pe fond.

Apărările intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat ca a fost invocat în mod generic, nefiind indicată vreo normă de procedură încălcată de prima instanță care să determine nulitatea hotărârii, iar celelalte două motive de nelegalitate invocate nu se verifică în cauză.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2022, C., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L, - "în insolvență", debitoare în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, desemnat prin Hotărârea de ședință nr. 521 din data de 23.07.2020, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a comunicat că nu își însușește recursul declarat de A. S.R.L. prin administrator special B., aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție., secția de contencios administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția lipsei calității de reprezentant, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură absolută și peremptorie, dată fiind necesitatea de a se realiza o judecată între părți corect reprezentate. Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte. Dispozițiile art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant și enumeră felurile reprezentării, respectiv legală, convențională sau judiciară. Conform art. 151 alin. (4) C. proc. civ., reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor. Așadar, rezultă cu evidență că sunt supuse formalităților de publicitate prevăzute de art. 151 alin. (4) C. proc. civ. numai mențiunile cu privire la reprezentantul legal. În cauză, se reține că C. a fost desemnat administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L., în insolvență, în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a contencios administrativ și fiscal . Prin urmare, având în vedere că din actele dosarului rezultă că societatea recurentă se află în procedura insolvenței, dreptul de reprezentare al societății revine, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2014, administratorului judiciar desemnat de către judecătorul sindic. Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: "e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic". În raport cu punctul de vedere al administratorului judiciar, din care rezultă că nu își însușește recursul declarat de administratorul special al societății recurente, Înalta Curte constată lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului căii de atac exercitate în cauză, care este sancționată cu nulitatea actului de procedură, necondiționată de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 2 din C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursului formulat de reclamant, pentru lipsa calității de reprezentant, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.