Decizia nr. 5972/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 61/2025 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2024 sub dosar nr. x/2024, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a solicitat: 1. anularea Deciziei nr. 11047/27.09.2024 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/2023 formulata de subscrisa privind imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris inițial în CF nr. x oraș sub nr. topo x, 2. obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a cererii nr. x/2003 formulată de reclamantă prin emiterea unei decizii privind imobilele situate din punct de vedere administrativ în Blaj înscrise inițial în CF nr. x Blaj oraș sub nr. topo x decizie care să fie emisă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză. 3. cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocațial, cheltuieli de transport, etc.).

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 61 din data de 12 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulata de către reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâta Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 61 din data de 12 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, criticând sentința pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, În esență, recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, precum și dezlegările date prin Decizia RIL nr. 21/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin aceea că a ignorat normele de drept canonic ale Bisericii Greco-Catolice și nu a luat în considerare efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 123/2001 pronunțată de Tribunalul Alba. Recurenta a mai arătat că, potrivit normelor de drept canonic ale Bisericii Greco-Catolice, care sunt aplicabile și relevante pentru interpretarea situației juridice a bunurilor bisericești, Capitlul Mitropolitan din Blaj nu a constituit o persoană juridică distinctă și separată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, ci a reprezentat o parte integrantă a structurii acesteia, fără personalitate juridică proprie. Totodată, a învederat că înscrierea în cartea funciară a imobilelor pe numele "Capitlul Bobian Greco-Catolic din Blaj" sau pe diferite fonduri și entități ecleziastice aflate în administrarea Capitlului Mitropolitan (cum ar fi Fondul Bazilitan, Fondul de pensii protopopesc etc.) trebuie înțeleasă nu ca o dovadă a existenței unor persoane juridice distincte, ci ca o modalitate de evidențiere a apartenenței acestor imobile la o masă patrimonială de afectațiune constituită de Mitropolia Greco-Catolică în vederea îndeplinirii unor scopuri specifice (învățământ, asistență socială, pensii etc.). În susținerea acestui argument, recurenta a făcut trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 466/19.08.1992, prin care Statul Român a restituit Mitropoliei Greco-Catolice mai multe imobile care fuseseră înscrise anterior anului 1948 în cărțile funciare pe numele diferitelor fundațiuni, instituții școlare sau fonduri aparținând Bisericii Greco-Catolice, recunoscând astfel implicit că aceste entități nu au reprezentat persoane juridice distincte, ci au făcut parte din averea bisericească sau scolastică a Mitropoliei. De asemenea, recurenta a invocat practica administrativă constantă a Comisiei Speciale de Retrocedare, care, în numeroase situații similare, a admis cererile de retrocedare formulate de Mitropolia Greco-Catolică pentru imobile care fuseseră înscrise în cărțile funciare pe numele Capitlului Mitropolitan sau pe diferite fonduri și entități ecleziastice, recunoscând astfel calitatea de persoană îndreptățită la restituire a Mitropoliei. În acest sens, recurenta a menționat, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 937/04.08.2006 emisă de Comisia Specială de Retrocedare pentru un imobil care aparținuse Capitlului Mitropolitan Greco-Catolic - Fondul de Pensii Protopopesc. În ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, recurenta a invocat sentința civilă nr. 123/2001 pronunțată de Tribunalul Alba, rămasă definitivă, prin care s-a recunoscut calitatea procesuală activă a Mitropoliei Greco-Catolice de a solicita anularea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate de A. cu privire la apartamente situate în imobilele care fac obiectul prezentei cauze. Recurenta a susținut că, prin această hotărâre judecătorească definitivă, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj este persoana îndreptățită la restituirea imobilelor înscrise în cartea funciară pe numele Capitlului Mitropolitan din Blaj, motiv pentru care instanța de fond nu putea ignora acest aspect și nu putea pune în discuție din nou calitatea procesuală activă a reclamantei. Or, deși a invocat puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, prima instanța nu a analizat acest argument esențial al cererii de chemare în judecată. Prin urmare, recurenta a apreciat că instanța de fond a încălcat normele de drept material aplicabile în speță, respectiv art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, coroborat cu normele de drept canonic aplicabile și cu efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 123/2001 a Tribunalului Alba, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. În apărare, intimata a invocat corectitudinea soluției pronunțate de instanța de fond, susținând că aceasta a aplicat în mod judicios și legal prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și dezlegările date prin Decizia RIL nr. 21/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Intimata a arătat că instanța de fond a reținut, în mod corect, că din extrasul de carte funciară nr. x Blaj-Oraș rezultă că proprietarul tabular al imobilelor în discuție era Capitlul Bobian Greco-Catolic din Blaj, iar reclamanta nu a făcut dovada calității sale de succesoare în drepturi a acestui proprietar tabular. În ceea ce privește pretinsa aplicare greșită a Deciziei RIL nr. 21/2023, intimata a apreciat că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dezlegările date de Înalta Curte, reținând că reclamanta nu a făcut dovada constituirii unui patrimoniu de afectațiune de către Mitropolia Greco-Catolică, în sensul că imobilele în cauză nu au fost dobândite prin voința sau ca urmare a înființării/constituirii de către Mitropolia Greco-Catolică a Fondului Bazilitan, și nici nu s-a probat alocarea de fonduri proprii ale Mitropoliei cu destinația specială a achiziționării bunului imobil direct în patrimoniul Fondului. Cu privire la invocarea de către recurentă a deciziilor emise anterior de Comisia Specială de Retrocedare în favoarea Mitropoliei pentru imobile similare, intimata a arătat că, la data emiterii acelor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se pronunțase asupra neconcordanțelor existente în practică printr-un recurs în interesul legii, motiv pentru care acele decizii nu pot constitui un precedent obligatoriu. În plus, intimata a făcut trimitere la Decizia nr. 2117/10.04.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a statuat că deciziile administrative anterioare ale Comisiei de retrocedare pot da naștere, cel mult, unor prezumții simple cu privire la constituirea patrimoniului de afectațiune, însă doar cu privire la imobilele la care deciziile de retrocedare se referă, și că aceste înscrisuri nu sunt de natură a răsturna valoarea probatorie superioară a mențiunilor din cartea funciară cu privire la identitatea proprietarului tabular sau cu privire la modalitatea de dobândire de către acesta, în mod direct, a proprietății. Totodată, intimata a solicitat, în subsidiar, în cazul admiterii recursului, ca instanța să dispună un termen de executare mai mare decât cel prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, având în vedere necesitatea obținerii unor înscrisuri suplimentare de la instituțiile publice competente în vederea emiterii unei noi decizii. În final, intimata a solicitat, în cazul în care recursul ar fi admis, respingerea capătului de cerere privind obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare la plata cheltuielilor de judecată sau, în subsidiar, diminuarea acestora, având în vedere lipsa unei culpe a Comisiei la momentul emiterii deciziei atacate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 1 iulie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 26 noiembrie 2025.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu toate că formal recurenta-reclamantă a pretins că argumentele expuse în cuprinsul cererii de recurs se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte observă că, printre criticile expuse, se regăsesc și cele prin care s-a susținut că prima instanță nu ar fi analizat atât argumentele esențiale expuse de reclamantă cu privire la incidența efectului pozitiv al lucrului judecat prin sentința nr. 123/2001 a Tribunalului Alba (definitivă) referitor la pretinsa calitate a reclamantei de persoană îndreptățită cu privire la restituirea imobilelor în litigiu, cât și dispozițiile de drept canonic invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Or, aceste critici corespund motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii intervine când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Prin urmare, analiza acestora va fi realizată din perspectiva acestui din urmă motiv de casare și care, față de natura sa, va fi cercetat cu prioritate. În acest din urmă sens, Înalta Curte reamintește că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. De asemenea, conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. Pornind de la aceste dispoziții legale, se constată că instanța de fond nu a analizat integral susținerile esențiale pentru dezlegarea chestiunilor litigioase formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată. Astfel, în primul rând, sentința nu cuprinde o minimă analiză referitoare la pretinsul efect pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 123/2001 a Tribunalului Alba prevăzut de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a acestei hotărâri, susținând că, prin intermediul său, s-a recunoscut calitatea sa procesuală activă de a solicita anularea unor contracte de vânzare încheiate de A. cu privire la apartamente situate în imobilele care fac obiectul prezentei cauze. Cu alte cuvinte, reclamantă a susținut că, cu acea ocazie, instanta de judecată a reținut cu putere de lucru judecat calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilelor în discutie înscrise în cartea funciară pe numele Capitlului Mitropolitan din Blaj, recunoscându-i astfel calitatea de succesoare în drepturi a acestuia. A pretins astfel că, în prezenta cauză, chestiunea calității sale de persoană îndreptățită la restituirea imobilelor înscrise în cartea funciară pe numele Capitlului Mitropolitan din Blaj, nu mai putea fi rejudecată de instanța de fond, aceasta fiind obligată să ia act de ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 123/2001 a Tribunalului Alba. Or, instanta de fond nu a analizat acest argument, omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și a dreptului la un proces ecxhitabil. Nu au primit răspuns nici argumentele recurenței-reclamante referitoare la incidența dispozitiilor de drept canonic ale Bisericii Greco-Catolice expuse în cererea de chemare în judecată, deși acestea erau esentiale pentru înțelegerea naturii juridice a relației dintre Mitropolia Greco-Catolică și entitățile ecleziastice înscrise în cartea funciară ca proprietari tabulari (Capitlul Mitropolitan, fondurile si entitatile ecleziastice etc.) și implicit pentru determinarea calității de persoană îndreptățită la restituire a recurentei. Prin urmare, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat, ceea ce lasă de prisos analiza cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat, de asemenea, de recurentă. Astfel, va admite recursul și va casa sentința recurată. De asemenea, față de faptul că prima instanță nu a lămurit în integralitate fondul raportului juridic dedus judecății, prin aceea că nu a analizat argumentele esențiale invocate de recurentă în privința temeiniciei cererii sale, va trimite cauza spre o noua judecata a fondului, aceleași instanțe. La rejudecarea cauzei, instanța de fond va analiza și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a Sentintei civile nr. 123/2001 a Tribunalului Alba, dar și dispozițiile de drept canonic invocate de reclamantă, împreună cu toate celelalte argumente și apărări corelative expuse în cererea introductivă și întâmpinare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj împotriva sentinței nr. 61 din 12 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o noua judecată a fondului, aceleiași instanțe.