Decizia nr. 5913/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2187/2024 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024 la data de 18.06.2024, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului A., în baza dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2187 din 20.12.2024, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată și a obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariu redus de avocat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând sentința recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență recurentul - reclamant susține că edificiul fundamentării soluției pronunțate constă într-o pretinsă imposibilitate de a activa norma de drept substanțial, respectiv dispozițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, considerându-se de către prima instanță că, premisa acesteia supune mecanismului judiciar nu doar criteriile edictate în modalitatea normativă specifică, respectiv punerea la dispoziția fostei Securități a locuinței sau a unui spațiu în scopul desfășurării activității informative a acesteia, ci și coordonate pentru ipoteza generală de deținere a calității de colaborator respectiv denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și vizarea unor îngrădiri de drepturi și libertăți prin informațiile culese în casa conspirativă. Arată recurentul că, instanța de fond a extins interpretarea dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, prin includerea în analiză a unor condiții extrinseci, străine de varianta valorificată din normă. Contrar celor statuate prin sentința criticată, recurentul -reclamant apreciază că, o consacrare a calității de colaborator al Securității implică o operațiune logico-juridică de încadrare doar în condițiile cerute pentru una dintre ipotezele reliefate în sfera de reglementare, nefiind cerută cumularea acestora Modalitatea normativă alternativă a calității de colaborator în care recurentul-reclamant a inițiat și susținut demersul judiciar este cea prevăzută de teza finală a art. 2 lit. b), caracterul alternativ relevându-se prin chiar conținutul său: "Colaborator al Securității este si persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea [...]" Singurele condiții ce izvorăsc din această modalitate a normei de drept substanțial sunt ca punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței sau a altui spațiu deținut să fie în legătură și de înlesnire a muncii de Securitate, ca poliție politică, în procesul de culegere de informații, precum și ca punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă în mod voluntar. Spre deosebire de prima teză a art. 2 lit. b), care se referă la cei care au sprijinit fosta Securitate prin oferirea de informații (situație în care, pentru a se putea reține calitatea de colaborator, acele informații trebuiau sa îndeplinească două condiții - cu privire la conținut și la posibilele efecte), în ceea ce privește teza a IV-a a art. 2 lit. b), legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Arată recurentul reclamant că, pentru circumscrierea în sfera noțiunii de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanță dacă în casa de întâlniri au fost sau nu introduse surse, si nici natura informațiilor pe care rețeaua introdusă în casa conspirativă a furnizat-o Securității. Altfel spus, pentru reținerea calității de gazdă casă de întâlniri nu trebuie ca sursele să furnizeze informații care să se refere la atitudini sau activități îndreptate împotriva regimului. Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant arată ca fiind neîntemeiată statuarea instanței de fond în sensul imposibilității reținerii unui caracter voluntar al punerii la dispoziție de către intimatul-pârât a locuinței în favoarea fostei Securități. Întrucât în dosar nu s-a probat în niciun mod o eventuală viciere a consimțământului său. Totodată, se afirmă că, inserarea în cuprinsul angajamentului a finalității atribuirii folosinței - "pentru rezolvarea unor probleme de muncă" - determină concluzia tocmai a scopului uzitării spațiului pentru munca de Securitate, având în vedere calitatea expres menționată a beneficiarului - "organelor de securitate" indicată, de asemenea, în angajament. Mai mult, arată recurentul-reclamant că, intimatul-pârât nu a contestat, conform art. 301 alin. (1) C. proc. civ., nici scrierea și semnătura de pe cuprinsul chitanței semnate olograf și nici faptul că a fost recompensat de organul de Securitate pentru sprijinul acordat, motiv pentru care înțelege să critice sentința recurată și sub acest aspect.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurentul-pârât și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 5.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului A., în baza dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată. În motivarea soluției pronunțate, Curtea de Apel reține că, raportat la conținutul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se observă că legiuitorul nu a dorit să sancționeze simpla furnizare de informații, ci doar acele acțiuni privind furnizarea de informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți. Prin urmare, pentru a se ajunge la concluzia că persoana în cauză "a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea este absolut obligatoriu să se facă și dovada culegerii efective de informații de la alte persoane, pentru a se verifica dacă prin informațiile culese se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți. Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția primei instanțe, pe care o apreciază ca fiind nelegală. Cu titlu prealabil, Înalta Curte relevă faptul că rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 sunt arătate chiar în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se arată că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale". În acest context, rolul instanței judecătorești învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovății, de a individualiza și de a aplica pedepse, nerealizând o justiție retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. precum și a oricăror alte probe pertinente și concludente, întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996, cât și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de B. pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei). Prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Revenind la prezentul dosar, Înalta Curte constată că, din analiza materialului probator, rezultă că intimatul-pârât pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 29.09.1988 de către cpt. C.. Casa de întâlniri era denumită "Dunărea" iar din Raportul întocmit și semnat olograf de cpt. C. din cadrul U.S. Teleorman, Serviciul 2, reiese faptul că locuința se află amplasată pe str. x la parterul blocului 11 C, fiind singura locuință la același nivel. Este compusă dintr-o cameră de locuit, baie, bucătărie si hol. Analizând probele administrate, Curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Instanța de control judiciar consideră că soluția pronunțată nu reflectă o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente. Astfel, în cauză, acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe prevederile art. 2 lit. b) ultima teză (teza a IV-a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea. Ipoteza normei menționate este îndeplinită dacă persoana în cauză și-a manifestat voința de a pune la dispoziția Securității locuința sau un alt spațiu deținut, împrejurare ce constituie, prin ea însăși, premisa înlesnirii culegerii de informații, fără a fi necesare dovezi privind folosirea efectivă a spațiului în scopul menționat, durata sau conținutul eventualelor informații obținute de Securitate. Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) - teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că intimatul-pârât a fost recrutat în calitate de "gazdă casă de întâlnire", semnând un angajament la data de 29.09.1988, prin care și-a dat consimțământul să pună la dispoziția organelor de securitate locuința ce o posedă, primind în schimb și suma de 1000 RON, astfel după cum rezultă din chitanța nedatată, semnată olograf . Astfel cum s-a arătat, prevederile legale menționate supra reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiții, fiind necesar și totodată, suficient pentru reținerea calității de colaborator al Securității ca înlesnirea activității de culegere de informații să se facă prin punerea la dispoziție a locuinței, iar această punere la dispoziție a spațiului respectiv să se facă în mod voluntar. Or, aspectul esențial în cauză îl reprezintă semnarea angajamentului de către intimatul-pârât la data de 29.09.1988 , care atestă atât punerea la dispoziția Securității a imobilului, dar și caracterul voluntar al acestei acțiuni. Înalta Curte reține că este relevantă distincția pe care o face și recurentul-reclamant între cele două ipoteze avute în vedere de prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanță. În acest sens, se reține că prima teză a art. 2 lit. b) se referă la persoanele care au sprijinit fosta Securitate prin oferirea de informații (colaboratorul care oferea informații), situație în care, pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității, acele informații trebuie să îndeplinească două condiții (cu privire la conținut și la posibilele efecte), iar cu privire la cea de-a doua ipoteză (colaboratorul care pune imobilul la dispoziție) legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Raportat la interpretarea gramaticală și teleologică a textului, nu poate avea relevanță, în situația unei astfel de colaborări, numărul sau conținutul notelor informative furnizate de informatorii care, împreună cu ofițerii de legătură, au intrat în spațiul pus la dispoziția Securității de gazda casei conspirative. Referitor la o eventuală constrângere în ceea ce privește semnarea angajamentului din data de 29.09.1988, instanța de control judiciar reține că, o astfel de apărare nu poate constitui de plano o cauză de exonerare în stabilirea calității de colaborator al Securității, acest argument trebuie dovedit în concret prin mijloace de probă pertinente și concludente, ceea ce în cauză nu s-a probat, cele menționate în Nota de constatare și Angajamentul semnat de intimat nu conduc la suspiciuni cu privire la obținerea prin constrângere a consimțământul exprimat de acesta. Așadar, față de angajamentul olograf prin care intimatul-pârât a pus locuința sa la dispoziția organelor de Securitate, cu intenția de a sprijini activitatea acestora, asigurând totodată confidențialitatea faptului respectiv, se constată că este îndeplinită ipoteza normei prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității. Din această perspectivă se reține că sunt întemeiate criticile recurentului, subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate, impunându-se reformarea acesteia. 5.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate cele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea, cu consecința constatării calității pârâtului de colaborator al Securității.