ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4449/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.10.2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat instanței să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1345 din 12 septembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat că pârâtul A. a fost "colaborator al Securității" în sensul art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1345 din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii din dosarul CNSAS. În esență, invocând art. 15 alin. (2) din Constituție, a arătat că O.U.G. nr. 24/2008 republicată, nu se aplică retroactiv și, ca atare, activitatea sa din timpul regimului comunist și după aceea nu mai putea fi verificată. A menționat că legea se referă doar la cei care doresc că ocupe o funcție publică, iar CNSAS nu are competența să acționeze în instanță anumite persoane, altele decât cele prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008. În plus, recurentul-pârât a mai arătat faptul că a fost membru de partid și potrivit Legii 295/4/04.1968 (Consiliul Securității Statului, precum și alte legi) un membru de partid nu putea fi informator sau colaborator al Securității. Acesta a îndeplinit în regimul comunist funcția de inginer Șef la DiPTc Hunedoara, când vrând-nevrând, datorită atribuțiilor de serviciu colabora atât cu Securitatea, cât și cu Miliția sau cu Armata, însă nu în calitate de colaborator, ci datorită obligațiilor de serviciu prevăzute în fișa postului. Concluzionând, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii deoarece CNSAS nu are calitatea să ceară din oficiu judecarea activității sale din regimul comunist. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 10 octombrie 2024, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constatând că recurentul-pârât a formulat argumente de ordin critic care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. 2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, întrucât pârâtul și-a pus voluntar la dispoziția Securității, locuința deținută. Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate. Printr-o primă critică de nelegalitate, invocând art. 15 alin. (2) din Constituție, recurentul-pârât a arătat că O.U.G. nr. 24/2008 republicată, nu se aplică retroactiv și, ca atare, activitatea sa din timpul regimului comunist și după aceea nu mai putea fi verificată. A mai menționat că legea se referă doar la cei care doresc că ocupe o funcție publică, iar CNSAS nu are competența să acționeze în instanță anumite persoane, altele decât cele prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008. Înalta Curte amintește că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membri unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau, după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. În speță, verificările au fost efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității potrivit art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 având la bază cererea de verificare nr. x/25.05.2010 adresată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989. Prin urmare, contrar susținerilor recurentului-pârât, legea nu se referă doar la cei care doresc că ocupe o funcție publică, ci și la cei care dețin anumite titluri care implică o dimensiune morală primordială, situație în care se află și recurentul-pârât și care este reglementată expres de dispozițiile art. 3 lit. z) - "persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989." Totodată, având în vedere rațiunea adoptării O.U.G. nr. 24/2008, așa cum a fost amintită mai sus, nu se poate reține o retroactivitate a legii, atât timp cât la momentul la care a început verificarea, recurentul-pârât deținea una dintre calitățile prevăzute de art. 3 al acestui act normativ. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;" Prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității sau care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau altui spațiu pe care îl deținea și calitatea de rezident. A doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că, prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Analiza se efectuează în fiecare caz în parte, însă în cazul gazdelor, respectiv a persoanelor care, și-au dat consimțământul ca în locuința sau în alt spațiu pe care îl dețin să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, legiuitorul nu a impus nicio condiție suplimentară, așa cum s-a formulat în cazul primei ipoteze a normei de drept. Așadar, simplul consimțământ dat în mod voluntar ca în locuință, sau în orice alt spațiu deținut să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, conduce la atribuirea calității de colaborator. În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât a redactat și a semnat olograf angajamentul din 07.08.1973, având următorul conținut: "Subsemnatul A., B. de profesie inginer angajat la Întreprinderea de Rețele Electrice Deva, atelier de proiectare, membru UTC, prin prezenta mă oblig să păstrez în bune condițiuni imobilul de la adresa de mai sus primit de la organele de securitate și să păstrez secretul în legătură cu colaborarea dintre noi în privința folosirii apartamentului." Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 609/07.08.2018 s-a stabilit că scrisul din cuprinsul înscrisului olograf intitulat "Declarație", datat 07.08.1973, existent în dosarul nr. x și scrisul de completare a documentelor din dosarele de pașapoarte nr. x a fost executat de aceeași persoană, respectiv de recurentul-pârât din prezenta cauză, aspect de asemenea necontestat. Înalta Curte constată, față de conținutul înscrisurilor menționate anterior, la care s-a raportat și prima instanță, că recurentul-pârât a pus în mod voluntar la dispoziția organelor de Securitate locuința sa și și-a asumat în mod expres obligația de a sprijini organele de securitate și de a nu divulga nimic despre acest sprijin. Mai reține instanța de control judiciar, că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate, în sensul că "Acesta a îndeplinit în regimul comunist funcția de inginer Șef la DiPTc Hunedoara, când vrând-nevrând, datorită atribuțiilor de serviciu colabora atât cu Securitatea, cât și cu Miliția sau cu Armata, însă nu în calitate de colaborator, ci datorită obligațiilor de serviciu prevăzute în fișa postului.", câtă vreme declarația probează manifestarea voluntară de voință a recurentului-pârât, în sensul punerii la dispoziția organelor de securitate a locuinței sale, aceasta fiind singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator-gazdă. În raport de toate aceste considerente, instanța de fond a admis în mod corect acțiunea intimatului-reclamant și a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care nu se impune admiterea căii de atac formulate de recurentul-pârât. 2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,