ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.03.2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat instanței să constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1078 din 15 iunie 2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și, în baza art. 11 raportat la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 a constatat existența calității pârâtului de lucrător al Securității. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1078 din 15 iunie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a formulat apel, considerând că hotărârea dată este nelegală și netemeinică. În motivare, după ce a reluat pe larg situația de fapt prezentată și în fața primei instanțe, a arătat că, astfel cum rezultă din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității, este necesar ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, cel care le oferea trebuia să aibă reprezentarea faptică a îngrădirii drepturilor și libertăților persoanei care ar fi fost vizată de acele informații. Or, din înscrisurile aflate la dosar, nu a rezultat faptul că, prin activitatea desfășurată, pârâtul ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului B., astfel încât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută imperativ de textul de lege pentru a se putea reține calitatea de lucrător al Securității. Mai mult, în opinia sa, nu este îndeplinită nici prima condiție din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv, furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist. Este dincolo de orice dubiu că nu reprezintă denunțarea unor atitudini potrivnice regimului, așa cum reiese din notele informative primite și trimise de pârât, denunțarea ascultării posturilor de radio străine (în speță C.). După cum reiese din nota informativă semnată de pârât, împotriva persoanei despre care au fost furnizate informații nu au fost luate măsuri, fiind eronată concluzia privind încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prin informațiile furnizate. În plus, informațiile furnizate de pârât au un caracter pur generic, fără vreo conotație negativă față de regimul totalitar comunist și, în consecință, nu se poate considera că au îngrădit vreun drept sau vreo libertate fundamentală a omului. În susținerea acestei apărării, conform căreia împotriva numitului B. nu au fost luate măsuri, este raportul cu propuneri de închidere a mapei de verificare privindu-l pe acesta. A mai arătat că, în acest caz, pârâtul nu a avut calitatea de angajat al Securității, nu a întocmit niciun dosar și nu a îngrădit niciun drept al lui B.. Pârâtul a fost milițian la postul de Miliție Stănilești, iar notele informative nu dovedesc prin ele însele îngrădirea unor drepturi sau libertății. Activitățile desfășurate de pârât în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea ordinelor de serviciu și a cadrului legal în vigoare, nu pot dovedi vreun abuz din partea acestuia. Pe de altă parte, nu este suficientă informarea Securității, pur generică, cu privire la ascultarea și comentarea știrilor difuzate de postul radio C. pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, din modul în care sunt redactate notele informative citate, nu se poate ajunge la concluzia fermă că a furnizat sau că ar fi avut intenția de a furniza informații potrivnice regimului totalitar comunist, care să încalce drepturi și libertăți fundamentale ale omului, dat fiind faptul că informațiile nu sunt unele concrete, iar conținutul acestora nu este exact, în sensul că nu se menționează despre ce anume știri era vorba. Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 28.03.2024, pârâtul a învederat existența unei erori materiale în ceea ce privește intitularea căii de atac, menționând că, în realitate, este vorba despre recurs, și nu apel. De asemenea, a indicat temeiul de drept al cererii de recurs ca fiind art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că, prin activitățile desfășurate, recurentul-pârât a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate de legislația din acea vreme. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 10 octombrie 2024, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constatând că recurentul-pârât a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. 2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului A.. Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității, reținând că activitatea desfășurată de acesta, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului." În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât A. a deținut calitatea de subofițer, cu grad de sergent major, în cadrul I.J. Vaslui, Postul de Miliție Stănilești, în perioada anilor 1986-1989. De asemenea, nu sunt contestate nici înscrisurile întocmite și semnate olograf de recurentul-pârât, în raport cu care instanța de fond a constatat calitatea de lucrător, respectiv, cele cinci Note ale Ofițerului pe Notă Informativă din datele de 17.07.1989, 20.05.1988, 25.03.1988, 12.01.1988 și 25.12.1987. Ceea ce contestă recurentul-pârât, este reținerea de către instanța de fond, ca fiind îndeplinită condiția referitoare la specificul activităților pe care le-a desfășurat, în sensul că prin acestea s-au suprimat și îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viața privată. Înalta Curte constată, față de conținutul înscrisurilor menționate anterior, la care s-a raportat și prima instanță, că prin măsurile întreprinse în scopul urmăririi, pârâtul a desfășurat activități specifice mecanismului de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celui urmărit și a realizat o încălcare nelegitimă și disproporționată a dreptului la viața privată. Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a dovedit, prin probele administrate, că informațiile urmărite și obținute de recurentul-pârât, serveau scopului notoriu al Securității. Astfel, toate acțiunile sale prin care se urmărea obținerea de date privind preocupările de zi cu zi ale persoanei urmărite, dacă audiază posturi de radio străine, dacă influențează și alte persoane pentru nemulțumirea pe care o are el, cu cine face anturaje, dacă este vizitat de persoane străine sau suspecte or dacă discută la adresa conducerii de stat, sunt activități prin care s-au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale, garantate de legislația din acea vreme, pentru motive care nu aveau legătură cu activitatea de securitate națională. Este de notorietate faptul că ascultarea unor posturi de radio străine, diseminarea informațiilor auzite la aceste posturi și exprimarea acordului cu acestea erau considerate de către regimul politic din perioada comunistă drept atitudini potrivnice, întrucât prezentau opinii critice la adresa regimurilor comuniste, fiind aduse în discuție atât aspecte ideologice, cât și nivelul scăzut de trai al cetățenilor români, interdicțiile și limitările severe ale unor drepturi fundamentale. Totodată, faptul că împotriva persoanei despre care au fost furnizate informații nu au fost luate măsuri de către Organele Securității, nu prezintă relevanță pentru reținerea îndeplinirii condiției prevăzute de textul legal. În speță, prin conținutul lor, informațiile furnizate au vizat dreptul la viață privată consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, iar potrivit dispozițiilor O.U.G.. nr. 24/2008, nu este necesar să se dovedească intenția de a se aduce atingere acestor drepturi și libertăți fundamentale ale omului și nici caracterul efectiv al încălcării, fiind suficient a se constata că a existat posibilitatea ca persoana în cauză să conștientizeze că asupra persoanei vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă drepturi fundamentale. Mai reține Înalta Curte, că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate, în sensul că "activitățile au fost desfășurate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea ordinelor de serviciu și a cadrului legal în vigoare", câtă vreme voința leguitorului a fost aceea de a califica ca fiind lucrător al Securității și persoana care, acționând în limitele profesiei și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reieșind concluzia că este suficient ca prin activitățile derulate să se producă o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Având în vedere dispozițiile legale aplicabile, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară câtă vreme au fost încălcate, pentru motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale la care România era parte. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,