ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5114/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 1857 din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat că pârâtul A. a fost lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței civile nr. 1857 din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a invocat neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce privește persoana acestuia.

A susținut că nu a desfășurat activități prin care ar fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului în ceea ce privește persoana B.., în condițiile în care, în mod efectiv, prin notele menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu sunt trasate de către persoana sa activități sau sarcini de natură a suprima ori îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel cum în mod nelegal se reține.

În acest context, în opinia sa, este evident faptul că nu au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale deoarece, obiectul activității informative în domeniul militar a avut drept scop doar protejarea obiectivelor date în competență, prin monitorizarea mediilor cu relevanță pentru siguranța națională, contrar aprecierilor instanței de fond potrivit cărora "activitatea în discuție desfășurată de pârâtul A. era orientată înspre susținerea regimului totalitar comunist, vizând un potențial opozant al acestuia ".

A înțeles să reitereze în acest sens faptul că numitul B.. nu s-a aflat niciodată în preocupările sale profesionale, cu atât mai mult ca "potențial opozant". Aceasta în condițiile în care se omite faptul că în Nota Informativă din data de 08.04.1989, se menționează clar aspectul că "Din discuțiile purtate de sursă cu cadrele Statului Major de Apărare Civilă nu a rezultat că unii dintre aceștia să fi fost solicitați în discuții ori să se confeseze cu cel în cauză".

Din această perspectivă, a constatat o anumită consecvență manifestată, atât de către reclamanta cât și, ulterior, de către instanța de fond, prin care s-au sporit progresiv "acuzațiile" aduse recurentului (ex: în acțiunea reclamantului din 01.08.2023, fila x, alin. (2) se specifică faptul că a "participat activ la supraveghere informativă a titularului dosarului (...)", aspecte infirmate de probe și pe care le-a invocat prin menționarea aspectelor existente în partea finală a Notei Informative din data de 08.04.1989. Ca urmare a acestui fapt, tot reclamanta, în răspunsul la întâmpinare din 06.10.2023 fila x alin. (2), specifică faptul că "pârâtul a fost foarte bine angrenat în mecanismul de urmărire informativă a titularului de dosar" și, din nou, la fila x alin. (6) "a întocmit documente și a participat activ la urmărirea informativă împotriva titularului dosarului (...)" aspecte infirmate de probele existente la dosar. Ulterior, instanța de fond specifică faptul că "activitatea în discuție desfășurată de pârât (...) era orientată înspre susținerea regimului totalitar comunist, vizând un potențial opozant al a cestuia" .

Astfel, au fost create premisele de a fi pus în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare, respectiv în poziția de a confirma ori infirma unele împrejurări despre care nu are știință în mod concret, însă care i-au fost puse în sarcină. Cu titlu exemplificativ a arătat că instanța de fond stabilește că "urmărirea informativă instrumentată împotriva domnului B.. a fost una abuzivă, motivată de considerente politice și nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare (...)" fila x alin. (7); " niciuna din probele administrate în cauză nu oferă vreun indiciu în sensul că persoana urmărită informativ ar fi desfășurat, în perioada de referință, activități de natură să aducă atingere valorilor sociale sus-menționate" fila x, alin. (9); "activitatea în discuție desfășurată de pârât (...) era orientată înspre susținerea regimului totalitar comunist, vizând un potențial opozant al acestuia" fila x, alin. (5); "ținerea vieții private sub observație cu ajutorul agenților și informatorilor, pentru cunoașterea relațiilor și conduitei persoanelor respective (...)" fila x, alin. ultim.

După cum se poate observa, invocarea tuturor acestor motivații, creează situația anacronică prin care i se limitează dreptul la apărare, deoarece fac obiectul acestui dosar de judecată însă cu acuzații și "probe" care privesc alte persoane si instituții, deși a dovedit că nu are nicio legătură cu supravegherea, respectiv urmărirea informativă a persoanei (spre exemplificare, acuzațiile ce i se aduc se regăsesc în integralitatea lor în cuprinsul Planului de măsuri din anul 1985 în DUI "C." al Inspectoratului Județean al M1 Tulcea - Securitate. Deși nu a fost angrenat niciodată în acest plan, care se referă la un potențial opozant, motivația politică, considerentele politice, cunoașterea conduitei, preocupărilor, relațiilor de familie și relațiilor persoanei prin încadrare informativă, culegerea de informații despre comportament și anturaj, etc.. Astfel, s-a creat o situație confuză în ceea ce privește atribuțiile, instituțiile, persoanele, responsabilitățile, temporalitatea și faptele invocate.

A reiterat recurentul și aspectul că la data întocmirii planului de măsuri din anul 1985 în DUI "C." al Inspectoratului Județean al Ml Tulcea-Securitate, acesta avea doar calitatea de elev al Scolii Militare fără atribuții operative specifice activității de culegere informații. Mai mult decât atât, ulterior dobândirii calității de ofițer operativ II a fost încadrat la Centrul Militar Județean Tulcea, unitate militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, context în care în cadrul activităților specifice zilnice, îi este semnalată prezența în incinta unei unități militare din municipiul Tulcea a persoanei în cauză. Singurul demers realizat este acela a redirecționa respectivele note fără a solicita realizarea de activități care, prin natura lor, să fie apte să suprime ori să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei în cauză.

Folosirea, de cele mai multe ori, în încercarea dovedirii îndeplinirii si celei de-a doua condiție pentru a fi constatată calitatea de lucrător al securității și a altor argumente în afara celor de mai sus, respectiv asocierea activității sale din sfera siguranței naționale cu obiectivele urmărite de alte structuri informative în această speță, așa cum a invocat la paragraful anterior, reprezintă în opinia sa, un demers ilegal.

Obiectivele militare pe care le-a avut în competență au fost: Centrul Militar Județean Tulcea, Statul Major de Apărare Civilă Tulcea, Statul Major al Gărzilor Patriotice Tulcea și Compania Pază Aeroport Tulcea, obiective aflate în componența Ministerului Apărării Naționale, iar activitatea informativă a desfășurat-o exclusiv în sfera siguranței naționale din domeniul militar.

Recurentul a susținut că nu a avut calitatea de lucrător al securității pe tot parcursul supravegherii informative a titularului dosarului fond informativ nr. x (cotă CNSAS).

În ceea ce privește "participarea activă la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x" - așa cum se menționează în pag. 2/6, alin. (2) a acțiunii în constatare, precum și la fila x din considerentele hotărârii, a arătat următoarele:

Din Planul de măsuri în DUI "C." deschis la 21.12.1985 de către Inspectoratul Județean Tulcea-Securitate, rezultă că numitul B.. a fost luat în lucru în cadrul supravegherii informative la 21.11.1983, până la data de 21.12.1985, când s-a aprobat forma de urmărire prin dosar de urmărire informativă.

Pe cale de consecință, este evident că nu a luat parte în niciun fel la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x, cu atât mai mult ca "participant activ", așa cum s-a invocat în nota de constatare a CNSAS, deoarece în perioada respectivă nu era ofițer activ cu atribuții specifice unei asemenea calități.

Nu a avut calitatea de lucrător al securității la momentul deschiderii DUI "C." de către Inspectoratul Județean al Ml- Securitate Tulcea, vizându-l pe titular, și nici nu a fost angrenat prin niciun Plan de măsuri la această acțiune.

Din cuprinsul Planului de măsuri nr. 3/I.A./0013/21.12.1985 întocmit de Inspectoratul Județean Tulcea - Securitate în cadrul D.U.I. "C.", rezultă obligații și termene de aducere la îndeplinire stabilite în sarcina unor lucrători operativi din cadrul acestei structuri și, pe cale de consecință, nu avea cum să fie angrenat în această lucrare, la data respectivă nefiind cadru activ al D.. iar, ulterior, nici angajatul acelei unități (a se vedea: livret militar nr. x și carnet de muncă seria xe., nr. x).

A reiterat că este lesne de observat că, la momentul întocmirii acestui plan și al deschiderii D.U.I., nu era ofițer activ, dobândind această calitate la data de 23.08.1988, când a fost repartizat direct la U.M. 02557 Tulcea (Centrul Militar Județean Tulcea).

A mai arătat că, din cuprinsul raportului olograf al Inspectoratului Județean Tulcea - Securitate nr. 3/I.A./0037432/07.12.1989 înaintat Ministerului de Interne, DSS - Direcția a -III-a București, rezultă, fără echivoc, că această instituție avea în lucru D.U.I. "C.".

A obținut cele două informații în cadrul legal de competență pentru securitate națională în domeniul militar.

Referitor la constatarea potrivit căreia aspectele rezultate din cele două note informative "au avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale", a arătat următoarele:

Așa cum rezultă din cuprinsul acestora, cele două note informative au fost obținute în cadrul competențelor conferite de lege structurii de Contrainformații Militare, respectiv punctul "e" din atribuțiile la care a făcut referire mai sus și pe care le-am anexat în copie: "Desfășoară activitate de supraveghere informativă generală în acele obiective, medii și locuri unde sunt condiții, premise sau factori care pot favoriza săvârșirea de infracțiuni împotriva forțelor armate."

Drept urmare, cele două note invocate, se referă strict la un centru de pregătire al Apărării Civile, la magazii cu materiale și efecte militare și de apărare civilă, la activități cu participarea militarilor în termen și a cadrelor Statului Major de Apărare Civilă în acel loc, precum și la prezența în mediul respectiv a unei persoane din afara unității, neexistând niciun element de natură politică în conținutul lor.

Mai mult, într-una dintre note, sursa nici nu cunoaște numele persoanei respective și nu a reținut ca acesta să fi interacționat cu militarii din acel loc.

Deși se invocă încadrarea informativă cu cele două surse a titularului de dosar, se poate lesne observa faptul că sursele nu au interacționat cu titularul dosarului și nu au fost dirijate pentru a crea premisele unor "imixtiuni arbitrare în viața sa personală și familială, or ținerea vieții private sub observație cu ajutorul agenților și informatorilor, pentru cunoașterea relațiilor și conduitei persoanei respective (...) " așa cum se arată la fila x ultimul paragraf din sentință.

Totodată, nu a fost prezentat niciun Plan de măsuri care să prevadă dirijarea celor două surse, în mod expres, pe lângă numitul B.., neexistând niciun dosar cu acest subiect în instrumentarea mea și nici interesul operativ pentru o astfel de acțiune. Sursele respective nu au fost create, instruite si folosite pentru încadrarea persoanei respective.

Tot fără temei, însă cu intenția vădită de a îl asocia cu lucrările informative "ca poliție politică", cele două surse sunt denumite, generic "informatori" în materialele CNSAS, termen preluat și în cuprinsul sentinței, știut fiind faptul că, potrivit instrucțiunilor muncii cu rețeaua informativă, această categorie (informatorul) era folosită în cazuri complexe (DUI "C."), cu sarcini concrete în intimitatea persoanei urmărite, ceea ce nu este cazul în ceea ce îl privește.

Este evident faptul că scopul celor două note îl reprezenta cunoașterea obiectivelor militare date în competență și pe care le proteja contrainformativ cu specificul, vulnerabilitățile și factorii de risc privind aceste entități componente ale Sistemului Național de Apărare și nu "obținerea de informații referitoare la viața privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale".

Deoarece și-a însușit conținutul celor două note, a apreciat că le poate valorifica și ca "indicator numeric statistic", respectiv, exploatare la alte structuri, drept pentru care a întocmit - potrivit obligațiilor de serviciu și normelor legale în materia circuitului documentelor - copii olografe după cele două înscrisuri și le-a direcționat către Inspectoratul Județean Tulcea - Securitate, fără a cunoaște dacă persoana din conținutul notelor despre locațiile militare, se afla în vreo formă de supraveghere a cărei motivație ar fi de natură politică, așa cum avea să afle, 35 de ani mai târziu, din actele depuse de reclamantă și neinteresându-se care urma să fie destinația documentelor.

De altfel, nu a solicitat date suplimentare de la unitatea căreia i-a direcționat notele, nu i-a ordonat nimeni o anumită conduită și nu i-a cerut nimeni cooperarea în cazul respectiv. De asemenea, nu sunt trasate, pe note, dispoziții rezolutive de către conducerea Securității Tulcea, în sensul exploatării lor, în urmărirea informativă a persoanei B..

Prin urmare, recurentul a apreciat că nu au fost prezentate probe care să demonstreze că notele respective au contribuit în mod determinant la începerea supravegherii informative (1983), respectiv începerea urmăririi informative (1985), perioade în care nici nu avea calitatea de lucrător al securității, dosarul rămânând nefinalizat în anul 1989, deci, fără luarea vreunei măsuri preventive ori de altă natură împotriva titularului.

Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În esență, a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță în sentința recurată, urmărirea informativă instrumentată împotriva persoanei vizate de Securitate a fost una abuzivă, motivată de considerente politice, și nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituției României din 1965, sau a regulamentelor militare.

Prima instanță a reținut corect în sentința recurată faptul că activitatea desfășurată de dl. A. a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale, contrar susținerilor pârâtului.

De altfel, recurentul nu neagă paternitatea documentelor ce i-au fost atribuite și nici măsurile întreprinse împotriva persoanei vizate, măsuri care au fost aduse la îndeplinire, iar efectul intruziv în viața privată a persoanei a fost real.

Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal, fără cunoștința și fără acordul persoanelor urmărite si pentru motive care cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

La data de 21.09.2022 s-a înregistrat la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, sub nr. P 1770/22, o cerere formulată de dna B.. pentru soțul B.., prin care solicita conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 verificarea calității de lucrător al securității, în sensul legii și cu aplicarea procedurilor prevăzute de aceasta, pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

La 20.03.2023 a fost întocmită Nota de constatare nr. DI/I/517 de CNSAS Direcția Investigații, aprobată cu unanimitate de voturi de Colegiul CNSAS, conform procesului – verbal nr. x al ședinței din data de 29.06.2023, în sensul sesizării Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal .

În acest context factual, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență se constată în cauză.

Înalta Curte constată că hotărârea a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 la circumstanțele factuale ale speței.

Astfel, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definește noțiunea de lucrător al Securității, ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din interpretarea acestui text legal rezultă că, pentru a se constata în privința unei persoane calitatea de lucrător al Securității, este necesară întrunirea a două condiții cumulative, respectiv (1) să fi fost ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989 și (2) să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, scopul fiind acela de susținere a puterii totalitare comuniste.

În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor existente la dosar, pârâtul A. a activat ca ofițer, respectiv a avut gradul de locotenent în cadrul Direcției a IV-a/U.M. 02557 Tulcea Contrainformații (1989), aspect neinfirmat de acesta.

În ceea ce privește îndeplinirea primei condiții prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că este îndeplinită, astfel cum rezultă din încadrarea pârâtului ca ofițer operativ cu atribuții pe linie de Securitate, în timpul perioadei prevăzute de acest articol.

Instanța de control judiciar constată însă că judecătorul fondului a apreciat în mod greșit asupra îndeplinirii celei de-a doua condiții prevăzute de acest text de lege, cele două condiții trebuind a fi îndeplinite cumulativ.

Se reține că referitor la acest aspect, prima instanță a constatat că, în dosarul fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.), pârâtul a întocmit și semnat olograf Nota Ofițerului pe Notă Informativă (copie olografă realizată de It. A., care semnează pentru conformitate), din 20.03.1989, întocmită și semnată olograf de lt. A., U.M. 02557 Tulcea Contrainformații, Nota Ofițerului de Notă Informativă (copie olografă realizată de lt. A., care semnează pentru conformitate), din 08.04.1989, întocmită și semnată olograf de lt. A., U.M. 02557 Tulcea Contrainformații, aspect recunoscut de către pârât.

Contrar opiniei judecătorului fondului, care a apreciat că înscrisurile menționate sunt suficiente pentru a concluziona că, prin prisma activităților desfășurate, care au avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a unei persoane, a intervenit o intruziune în viața privată a persoanei urmărite, Înalta Curte observă că pârâtul a fost implicat în activitatea de urmărire exclusiv prin preluarea celor două Note care însă nu conțin informații care să confirme existența unei încălcări a unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Astfel, Notele se referă exclusiv la prezența persoanei urmărite într-o zonă în care se aflau obiective militare, pârâtul rezumându-se la preluarea acestor informații.

Pârâtul nu a obținut în acest mod informații concrete privitoare la viața privată a persoanei urmărite și nici nu există dovezi că a fost implicat în vreun mod în restul activităților de urmărire, care fusese dispusă de alți lucrători ai securității.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 la circumstanțele factuale ale speței, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de acest text legal, astfel că se impune reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1857 din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.