ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2025

Ședința publică din data de 06 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2023 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței să constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 1860 din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a fost "lucrător al Securității" în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței civile nr. 1860 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atunci când a stabilit că activitatea pe care a desfășurat-o nu a fost subsumată ocrotirii siguranței naționale, ci a avut la bază considerente de ordin politic, consecința fiind constatarea întrunirii condițiilor necesare pentru stabilirea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește.

Instanța de fond nu a arătat în concret care au fost elementele pe baza cărora a stabilit că acțiunile desfășurate, respectiv urmărirea cetățenilor străini B.C. și B., a avut drept scop schimbarea poziției acestora față de regimul comunist, în condițiile în care, în mod obiectiv, prin măsurile dispuse nu se putea realiza un astfel de obiectiv.

Este adevărat că din măsurile dispuse cu privire la persoana B. se observă existența unor informații potrivit cărora acesta ar fi avut o atitudine ostilă față de o țară în care nu erau respectate drepturile omului.

Cu toate acestea, măsurile dispuse, respectiv, semnalarea de către sursa "C." a eventualelor deplasări în teritoriu sau peste hotare a persoanei urmărite nu constituie o activitate prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi sau libertăți fundamentale, de vreme ce sursei nu i s-a solicitat să obțină informații prin activități care presupun îngrădirea unor drepturi fundamentale.

În plus, semnalarea unor aspecte cu privire la trimiteri sau primiri de colete de către B. nu constituie o îngrădire a dreptului la viață privată sau a dreptului la secretul corespondenței câtă vreme sursa nu fusese dirijată să verifice corespondența în conținutul ei, ci doar să semnaleze primirea sau trimiterea de colete și materiale, astfel încât secretul nu putea fi afectat.

În ceea ce privește măsurile dispuse cu privire la persoana B.C. nu există niciun document pe baza căruia să se stabilească faptul că scopul supravegherii a fost de ordin politic.

Din raportul cu propunere de începere a urmăririi informative rezultă fără dubiu că informațiile existente la acel moment conduceau la formarea suspiciunilor că persoana vizată desfășura acțiuni de spionaj pe teritoriul țării.

Astfel, reiese că înainte de venirea la post în România, persoana în cauză intrase în contact cu D.., fostul director al CEPES din București, persoană suspectată de culegerea de informații. Din cuprinsul aceluiași raport, rezultă că numita B.C. întreținea relații cu diplomați occidentali aflați pe teritoriul României, fiind în contact cu ambasadorii Franței, RF Germane, Olandei, Elveției, persoane suspectate în mod generic ca fiind interesate în culegerea de informații secrete.

Așadar, scopul pentru care a fost deschis dosarul de supraveghere informativă era contracararea activităților de spionaj, aspect ce reiese în mod direct din Planul de măsuri în E. potrivit cu care "în vederea îndeplinirii sarcinilor de bază a dosarului de urmărire informativă "E." și anume: stabilirea eventualei sale activități de culegere și transmitere de informații secrete desfășurată pe teritoriul țării noastre ..."

Or, astfel cum a arătat, la momentul întocmirii planului de măsuri cu privire la supravegherea persoanei B.C. existau informații că persoana în cauză, intrase în contact cu D.., fostul director al CEPES din București, persoană suspectată de culegerea de informații, și că întreținea relații cu diplomați occidentali aflați pe teritoriul României, fiind în contact cu ambasadorii Franței, RF Germane, Olandei, Elveției, persoane suspectate în mod generic ca fiind interesate în culegerea de informații secrete.

Atâta vreme cât îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale a fost justificată de suspiciunea că persoanele vizate desfășoară activități care pun în pericol siguranța statului, ne aflăm în ipoteza de restricție a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzută ca situație excepțională în cuprinsul art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, măsurile pe care le-a dispus la acel moment fiind necesare în interesul protejării securității naționale.

În susținerea celor arătate, a făcut trimitere și la Hotărârea CEDO din 6 septembrie 1978, pronunțată în cauza Klass și alții contra Germaniei, paragraful 48.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului A., în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Instanța de primă jurisdicție, constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, a admis acțiunea reclamantului și a constatat că pârâtul a fost "lucrător al Securității", reținând, în esență, din conținutul notelor informative/rapoarte/planuri de măsuri depuse la dosarul cauzei, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, că acestea au fost apte să provoace îngrădirea dreptului la viață privată, consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate.

Înalta Curte reține că prin O.U.G. nr. 24/2008 s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus la adoptarea actului normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "lucrător al Securității", din conținutul acesteia rezultând și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru atragerea aceastei calități, respectiv: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989; acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, instanța de fond a reținut în mod corect că aceasta este îndeplinită, pârâtul fiind angajatul fostei Securități, având gradul de locotenent în cadrul Direcției a III-a (1989).

În mod argumentat s-a reținut și îndeplinirea celei de a doua condiții impuse de textul de lege precizat, față de împrejurarea că, în calitatea anterior menționată, pârâtul a participat la supravegherea informativă a titularilor dosarelor nr. x și nr. x.

Astfel, din raportul cu propunerea de începere a urmăririi informative asupra numitei F. (titulara dos. x-"E.") întocmită de pârât, rezultă propunerea aprobării începerii urmăririi informative a cetățenei suedeze, venită în țara noastră în calitate de director al Centrului European pentru Învățământ Superior al UNESCO-CEPES din București, în vederea stabilirii și documentării activității desfășurate de aceasta, cât și pentru influențarea sa pozitivă.

În acest context, pârâtul a întocmit planul de măsuri prin care a propus, printre alte obiective, și întreprinderea de măsuri intense de influențare pozitivă, care să ducă la schimbarea convingerilor eronate și contracararea influențelor negative la care este supusă "E." de către diplomații occidentali, dar și efectuarea de filaje pe momente operative în scopul stabilirii locurilor și mediilor frecventate, a persoanelor din rândul românilor și străinilor cu care ia legătura, precum și a momentelor ce pot fi controlate prin mijloace G..

Urmare a notelor informative, pârâtul a întocmit la data de 07 decembrie 1989 raportul informativ atașat la dosarul instanței de fond, din care rezultă următoarele: "F., directoarea CEPES, are o fire cu un psihic labil, ușor iritabilă, dar care are totuși capacitatea de a se controla atunci când este nervoasă (...). Îi place luxul și bijuteriile și este dornică să se afle printre persoane "selecte". Este, de altfel, destul de zgârcită și nu organizează mese la ea acasă decât rareori și în cadru restrâns. În afară de ambasadorul spaniol, relație pe care sursa o cunoaște, F. mai are ca prieteni o familie de români care au doi copii, un băiat de cinci ani și o față de doi ani. Sursa nu cunoaște cine sunt aceștia și unde lucrează (...). În data de 06.12.1989 F. a cumpărat cadouri pentru copiii familiei respective. În data de 14 decembrie a.c. F. va organiza o "mică petrecere" la CEPES și va oferi cadouri angajaților români și străini. Pe 18 decembrie a.c. va pleca în vacanță (probabil în Suedia) și se va întoarce pe 3 ianuarie 1990. Sursa a relatat cele de mai sus în cadrul discuției purtate după preluare. O vom solicita să ne furnizeze cheile apartamentului deoarece yalele au fost schimbate și dacă va fi posibil mulajul de la cheia seifului pe care-l are F.. Sursa a fost instruită să caute să identifice familia cu care F. este prietenă și căreia i-au fost prezentate aspectele de interes pe care să le semnaleze pe viitor."

Totodată, pârâtul a participat și la instrumentarea dos. x deschis asupra administratorului CEPES, H., iar din raportul cu propunerea de începere a urmăririi informative din 12 martie 1982 rezultă că, pentru a stabili dacă B. se ocupă cu culegerea de informații referitoare la România, pe data de 24 octombrie 1981 a fost luat în I.. în cadrul dos.de problemă nr. 151. În procesul supravegherii informative a rezultat că B. întreține legături cu o serie de români.

Din nota-raport întocmită de pârât rezultă că "la întâlnirea din ziua de 15.07.1989, sursa "C." mi-a relatat verbal următoarele: B..se află în concediu. În această perioadă "sursa" va avea grijă de locuința acestuia. Ca și J., B..are manifestări ostile țării noastre, făcând comentarii negative cu privire la aspecte politice, sociale și economice. Relatând despre accidentul suferit de cetățeanul israelian ce și-a pierdut viața în timp ce participa la reuniunea din 26-28 iunie a.c., B. a afirmat că el a fost singurul ce s-a aflat aproape de acesta în acel moment. Într-o altă împrejurare, B. a afirmat că se va desființa reprezentanța CEPES/UNESCO din România, subliniind că aceasta nu poate exista într-o țară în care nu sunt respectate drepturile omului. Referitor la viitorul CEPES-ului din România se va discuta în toamnă, la nivelul conducerii statului, atunci când va vizita țara noastră secretarul general al acestei organizații. Sursa a menționat că B. spunea toate acestea cu mare părere de rău, deoarece poziția pe care el o ocupă la reprezentanța CEPES din România este foarte avantajoasă din mai multe puncte de vedere. Desființarea CEPES-ului de la noi ar atrage după sine și revenirea lui B. la simpla funcție de curier. Sursa a fost instruită ca pe viitor să semnaleze eventualele deplasări în teritoriu sau peste hotare ale obiectivului, precum și aspecte referitoare la trimiteri sau primiri de colete și materiale de către B."

Desfășurarea de către recurentul-pârât a activităților rezultate din examinarea înscrisurilor depuse la dosar a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanelor urmărite, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de prietenie, în lipsa acordului acestora, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea de urmărire informativă, în modalitățile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale (dreptul la viață privată, dreptul privind secretul corespondenței sau a protecției domiciliului, dreptul la libertatea gândirii și conștiinței) astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra susținând că, în ceea ce privește instrumentarea dosarului nr. x (cotă CNSAS) nu au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în condițiile în care încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea intimatului-pârât, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informații privitoare la opiniile, intențiile, preocupările și viața sa de zi cu zi, ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

În momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane erau preluate și prelucrate de Securitate și deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, se producea încălcarea dreptului la viață privată.

Nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente. Important este faptul că simpla folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viață privată.

De asemenea, e lipsit de importanță și dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu avea opinii critice la adresa regimului.

Din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, are însemnătate imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viață personală a celor urmăriți. Această împrejurare demonstrează încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Odată ce informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităților, care le prelucrau, pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, este dovedită ingerința în viața personală a celui urmărit de către Securitate.

Înalta Curte reține că, definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, reține instanța de control judiciar că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că recurentul-pârât a desfășurat activități specifice mecanismului de supraveghere informativă extrem de intrusive în viața privată a celor urmăriți și a realizat o încălcare nelegitimă și disproporționată a dreptului la viață privată, fără a se urmări un scop legitim și fără a se păstra un raport just de proporționalitate.

Nu în ultimul rând, deși recurentul-pârât susține că în instrumentarea dosarului de fond informativ nr. x (cotă CNSAS) ingerințele au fost justificate de apărarea securității naționale a statului, din notele și rapoartele informative rezultă că urmărirea numitei B.C. a avut drept scop "influențarea pozitivă", în sensul schimbării poziției acesteia față de regimul comunist, care era apreciată de organele Securității ca fiind una ostilă, și nu a avut ca rezultat prevenirea unor acțiuni contrare intereselor statului român, așa încât ea să poată fi în vreun fel legal justificată.

În acest context se mai reține și că, în privința argumentului recurentului referitor la menționarea, în dreptul național și internațional, precum și în jurisprudența C.E.D.O., a posibilității afectării, într-o oarecare măsură, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deși prevederile invocate de recurentul-pârât nu pot fi contestate, totuși acestea reglementează o serie de condiții, de strictă interpretare și aplicare, în care se poate recurge la o restrângere parțială a unor drepturi și libertăți, iar în speță nu a fost decelat un astfel de caz, care să justifice ingerința pârâtului în viața privată a persoanelor urmărite. Încălcarea dreptului fundamental la viață privată al persoanelor urmărite de recurentul-pârât nu a fost o măsură proporțională și nici rezonabilă, scopul urmărit nefiind unul legitim, atât timp cât, prin informațiile care interesau organele Securității, erau vizate persoanele care nu aveau o imagine pozitivă asupra principiilor și ideilor statului comunist totalitar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1860 din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1860 din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 06 februarie 2025.