ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2025

Ședința publică din data de 06 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în data de 26 iulie 2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 215 din 08 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008 și a respins cererea de suspendare a judecății;

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței civile nr. 215 din 08 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Printr-un prim set de critici, recurentul-pârât a învederat că, în raport de faptul că nu mai deține calitatea de șef de direcție în cadrul Ministerului internelor și reformei administrative din 16 martie 2009, acțiunea promovată de reclamantul CNSAS nu are un interes actual și, în consecință, a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției lipsei de interes casarea hotărârii și respingerea acțiunii.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a susținut, în esență, că prima instanță a pronunțat o sentință cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Acesta reclamă inexistența unei opoziții sau nemulțumiri politice a persoanelor supravegheate informativ, în condițiile în care în cele două situații analizate, persoanele nu erau disidenți și nu manifestau nicio adversitate față de organizarea politică de la acel moment.

Din probele administrate în cauză, nu rezultă că cele două persoane ar fi avut nemulțumiri față de politica și conducerea de stat și de partid și cele două persoane nu au fost opozanți al regimului comunist și nu s-au aflat în relații de adversitate cu organele de securitate ale statului.

De asemenea, instanța de fond a ignorat faptul că atât militarul în termen, precum și militarul în rezervă, au făcut parte din trupele de Securitate care asigurau paza obiectivelor de importanță națională.

Ambele persoane aveau legături cu străinătatea și atunci, în scop preventiv, se năștea un interes legitim al prevenirii oricăror scurgeri de informații militare către persoane străine.

Era în sarcina ofițerului de contra-informații militare să prevină astfel de acte, mai ales atunci când existau suspiciuni cu privire la persoana în cauză.

Un alt motiv de recurs este acela că instanța de fond ar fi ignorat statutul de militar și respectiv de militar în rezervă al celor două persoane supravegheate informativ, calitate care incumbă îndatoriri suplimentare precum și interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți.

Și în prezent, această calitate incumbă îndatoriri suplimentare precum și interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți, potrivit legii. (art. 7 din Legea nr. 80/1995).

Judecătorul fondului s-a raportat în mod eronat la încălcarea drepturile și libertățile celor 2 persoane cu ignorarea statutului de militar, situație care presupune interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți.

De asemenea, judecătorul fondului s-a raportat în mod eronat la încălcarea drepturile și libertățile celor două persoane cu ignorarea statutului de militar, situație care obligă la păstrarea secretului militar și secretului de stat.

Percheziționarea bunurilor militarului, respectiv un control al valizei militarului sau încercarea de manipulare a comportamentului au vizat în mod exclusiv comportamentul militarului în raport de rigorile disciplinei militare.

Recurentul-pârât a mai arătat și că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu ignorarea faptului că Ungaria avea același regim politic totalitar.

Totodată, în opinia recurentului-pârât, probele administrate în cauză introduc un dubiu asupra îngrădirii drepturilor și libertăților în condițiile în care persoanele erau militar în termen, respectiv militar în rezervă.

În verificarea existenței unei îngrădiri a drepturilor și libertăților fundamentale instanța are opțiunea de a reține îndeplinirea condiției ori de câte ori, urmare a unei cercetări obiective a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială și protecția drepturilor individului să fie atins, se ajunge la concluzia că a existat a încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale.

În cauză probele administrate dovedesc că supravegherea informativă a avut loc în cazul ambelor persoane în scopul siguranței naționale.

Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv nu a stabilit motivul excluderii militarului în rezervă din rândul cadrelor militare.

Judecătorul a interpretat și a aplicat în mod greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 fără să stabilească pe baza unor probe indubitabile motivele îndepărtării persoanei urmărite din rândul cadrelor active ale MAI.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a învederat că pronunțarea hotărârii fondului s-a făcut prin aplicarea în mod greșit a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu ignorarea cadrului legislativ în vigoare până în decembrie 1989.

Astfel, hotărârea pronunțată în fond este nelegală deoarece aceasta nu poate ignora prevederile legale în vigoare până în decembrie 1989.

Cu titlu de exemplu, hotărârea atacată ignoră prevederile legale referitoare la statutul militarilor de până în decembrie 1989. De asemenea, aceasta ignoră cadrul legal al siguranței de stat, al secretelor militare.

Or, acest aspect nu este de natură a crea premisele pronunțării unei hotărâri legale, juste, corecte în ceea ce îl privește, deoarece situația dedusă judecății necesită o analiză prin prisma calității sale de ofițer de contra-informații militare, prin prisma calității de militar a persoanelor supravegheate informativ, precum și a comportamentului acestora și împrejurărilor referitor la încălcarea regulilor și regulamentelor militare.

Aceste aspecte legale au fost ignorate de judecătorul fondului, fapt care atrage casarea hotărârii recurate.

Nu în ultimul rând, recurentul-pârât a susținut că prin hotărârea recurată au fost aplicate în mod greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu ignorarea materialului probatoriu administrat.

Astfel, sub aspect probatoriu, instanța de fond a ignorat o mare parte a materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv a înscrisurilor din care reieșea fără putere de tăgadă faptul că supravegherea informativă a persoanelor era realizată în scopul prevenirii comiterii unor fapte cu privire la siguranța națională.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, referitor la excepția lipsei de interes a acțiunii invocată de recurentul-pârât, în raport de faptul că nu mai deține calitatea de șef în cadrul MAI, Înalta Curte reține că verificarea recurentului-pârât a fost declanșată având în vedere calitatea acestuia de șef direcție în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, calitate ce se circumscrie prevederilor art. 3 lit. c), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare.

Prevederile incidente stabilesc obligația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h

1

) din același act normativ.

Așadar, legiuitorul a instituit obligația CNSAS de a proceda, din oficiu, verificarea categoriilor de persoane având funcțiile menționate în textul de lege citat, neavând nicio relevanță evenimentele ce afectează, ulterior numirii, exercitarea funcției.

Astfel, faptul că, ulterior numirii în funcția publică, au intervenit modificări în ceea ce privește exercitarea acesteia, nu este de natură a afecta în vreun fel desfășurarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte reține că prin O.U.G. nr. 24/2008 s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofițer al fostei Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Potrivit definiției legale a conceptului de lucrător al Securității cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calității de lucrător al Securității este necesar întrunirea a două condiții:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinit, pârâtul având gradul de locotenent major în cadrul U.M. 0632/A București, Serviciul 4A (Serviciul 4 contrainformații militare pentru Comandamentul Trupelor de Securitate)/Batalionul 53 Securitate București-CI. (1987-1988).

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și prima instanță, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a întocmit documente relevante în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în dosarul nr. x Satu Mare (titular M. Ș.) și în dosarul nr. x București (titular C. E.) - cote CNSAS, prin măsurile dispuse fiindu-le încălcate acestor persoane dreptul la viața privată (prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile și Politice), inviolabilitatea domiciliului și secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice (prevăzut de art. 32 și 33 din Constituția României din 1965), precum și libertatea cuvântului, libertatea de exprimare și libertatea opiniilor (drepturi prevăzute de art. 19 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile și Politice și de art. 28 din Constituția R.S.R. din anul 1965).

În acest context, instanța de recurs reține, contrar susținerilor recurentului-pârât, că instanța de fond a avut în vedere atât statutul celor două persoane supravegheate informativ, cât și scopul culegerii de informații în legătură cu aceștia, iar faptul că lucrătorul de securitate efectua și activități legitime într-o societate democratică nu este de natură a le exclude din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pe cele de îngrădire a drepturilor și libertăților persoanelor.

În orice caz, deși recurentul-pârât susține că activitatea desfășurată a vizat exclusiv comportamentul militarilor în raport de rigorile disciplinei militare și de obligațiile ce revin unui cadru militar chiar și în prezent, Înalta Curte constată că activitățile desfășurate în dosarele anterior menționate au avut o motivație politică și fără nicio legătură cu ordinea publică sau siguranța națională.

Astfel, în dosar nr. x Satu Mare titularul, dl. M. Ș., a fost urmărit informativ pentru că "a fost semnalat că obișnuiește să facă comparații negative la adresa nivelului de trai din țara noastră", iar în Nota Sinteză în verificarea informativă "B.", aprobată la 03 octombrie 1988, semnată olograf de lt. maj. A., UM 0632/A București, se consemnează: "La data de 22.09.1988, numitul M. Ș. a fost cercetat informativ și a dat o notă explicativă prin care recunoaște afirmațiile făcute. Având în vedere că din materialele aflate în mapa de verificare informativă rezultă unele concepții politice necorespunzătoare ale militarului și intenții de stabilire în străinătate, propun a se aproba închiderea mapei de verificare informativă "B." prin atenționarea soldatului M. Ș., comunicarea rezultatului verificărilor prin adresă la Securitatea județului Satu-Mare și clasarea materialelor la aceleași organe de securitate cu menținerea în evidențele de securitate."

Așadar, câteva comentarii de natură pur economică, ce reliefau o realitate obiectivă, fără nicio legătură cu obligația militarului de a păstra secretul militar și secretul de stat, au dus la deschiderea mapei de verificare informativă a soldatului, în cadrul căreia s-au verificat opiniile acestuia, relațiile pe care le are cu persoane din afara țării, în special Ungaria, corespondența pe care o întreține, fiind supus inclusiv interceptărilor telefonice și perchezițiilor domiciliare și a bunurilor.

Totodată, cu privire la acesta s-au luat măsuri de "influențare pozitivă", a fost interogat cu privire la comportamentul său, iar anterior trecerii lui în rezervă a fost atenționat, pentru ca ulterior acestui moment dosarul să fie înaintat organelor de securitate de la domiciliu spre a fi luat în evidență de acestea.

În ceea ce privește dosarul nr. x București titularul, dl. C. E., a fost urmărit informativ "[...]ca urmare a faptului că se manifestă în continuare nemulțumit pentru că a fost îndepărtat din rândul cadrelor active ale Ministerului de Interne și amenință că se va adresa pe orice cale conducerii superioare de partid și de stat.", iar acestui motiv inițial i s-au adăugat "concepțiile social-politice" ale medicului, precum și potențiale legături pe care le-ar fi putut avea cu cetățeni străini în contextul în care sora sa, în urma unei vizite în R.F.G., refuza să se întoarcă în țară.

Și cu privire la această persoană au fost desfășurate activități de natura celor prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în Nota Sinteză în verificarea informativă "C.", aprobată la 29 septembrie 1988, semnată olograf de lt. maj. A., UM 0632/4A București, Serviciul 4A, fiind menționat că "În procesul verificărilor au fost folosite mijloacele muncii de securitate: rețeaua informativă, mijloace T.O. (tehnică operativă, n.n.) de tip I.C.T. (interceptarea convorbirilor telefonice, n.n.), verificări în evidențele M.I. și investigații."

Deși susține recurentul-pârât că supravegherea informativă s-a efectuat în scopul siguranței naționale, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, temerea pârâtului cu privire la posibilitatea ca medicul maior să încerce pătrunderea fără drept în instituțiile de stat și să comită un atentat sau să divulge străinilor secrete militare nu avea suport factual, niciunul dintre actele depuse la dosar nerelevând împrejurări care să justifice existența unor astfel de riscuri.

Prin urmare, desfășurarea de către recurentul-pârât a activităților rezultate din examinarea înscrisurilor depuse la dosar a avut ca scop și consecință încălcarea dreptului la viața privată, inviolabilitatea domiciliului și secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, precum și libertatea cuvântului, libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte mai amintește și că, definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, reține instanța de control judiciar că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că recurentul-pârât a desfășurat activități specifice mecanismului de supraveghere informativă extrem de intruzive în viața privată a celor urmăriți și a realizat o încălcare nelegitimă și disproporționată a dreptului la viață privată, a inviolabilității domiciliului și secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, precum și a libertății cuvântului, a libertății de exprimare și a libertății opiniilor, fără a se urmări un scop legitim și fără a se păstra un raport just de proporționalitate.

Nu în ultimul rând, deși recurentul-pârât susține că în instrumentarea dosarelor ingerințele au fost justificate de apărarea securității naționale a statului, din notele și măsurile informative dispuse rezultă că urmărirea acestor persoane a avut drept scop "influențarea pozitivă" a acestora și contracararea concepțiilor politice apreciate ca fiind necorespunzătoare, precum și a intenției de adresare pe căi neoficiale conducerii de partid și de stat și nu a avut ca rezultat prevenirea unor acțiuni contrare intereselor statului român, așa încât ea să poată fi în vreun fel legal justificată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 215 din 08 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 06 februarie 2025.