ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub numărul 8029/2/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin Sentința civilă nr. 1838 din 19 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.

A constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului A..

Împotriva Sentinței civile nr. 1838 din 19 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În susținerea motivelor de casare invocate, recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond nu a analizat și aplicat textul de lege incident în cauză în concordanță cu toate Deciziile Curții Constituționale a României prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, consideră că așa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1522/2011 scopul legii nu este de a promova răspunderea juridică a persoanelor pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații. În opinia recurentului instanța s-a limitat la a dovedi ca sunt îndeplinite în cauza cele trei condiții din punct de vedere formal, fără a analiza dacă acestea se circumscriu scopului O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, instanța de fond a reținut că nemulțumirea membrilor cooperatori, despre care se relatează în nota informativă, trebuie apreciată ca una cu potențial de transformare într-o atitudine de protest, pe care o aseamănă cu protestele din Valea Jiului, de pe platforma Nicolina din Iași sau cele din Brașov din anul 1987, în privința posibilităților de reprimare, dar omite, însă, din conținutul notei informative faptul că persoanele nemulțumite doreau să facă diverse reclamații către forurile superioare. În aceste condiții consideră că nota informativă nu mai este aptă de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului întrucât nu preîntâmpină o atitudine de protest, ci descria o simplă nemulțumire pe care cooperatorii urmau sa o aducă și la cunoștința forurilor superioare.

În ce privește nota informativă referitoare la persoana care împărtășește unele idei ale credinței baptiste, instanța de fond a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată că apartenența unei persoane la o grupare religioasă constituia o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțarea acestei apartenențe îndreptățește reținerea calității de colaborator al securității, fără a analiza în întregime conținutul notei informative din care rezultă că nici persoana denunțată nu împărtășea în totalitate credința religioasă întrucât consuma băuturi alcoolice (țuică). În aceste condiții consideră că nu se poate afirma că prin conținutul său nota informativă viza îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale întrucât nu exista certitudinea că persoana la care se refera împărtășea în mod real credința cultului religios respectiv.

În opinia recurentului instanța de fond a dat o interpretare excesivă noțiunilor de "activități potrivnice regimului comunist" și de "îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului", raportat la participarea concretă a recurentului la activitatea organelor fostei Securități, care nu coincide cu scopul O.U.G. nr. 24/2008. Susținerile sale sunt sprijinite de argumentul că, deși a fost recrutat ca informator la data de 19.03.1987, la data de 19.12.1987 a fost trecut în categoria "persoanelor de sprijin" cu motivarea că "nu poate fi angrenat în rezolvarea unor sarcini complexe și cu grad sporit de dificultate", situație care nu a fost reținută de instanța de fond.

Recurentul-pârât învederează că declararea calității de colaborator al Securității, făcută în concordanță cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008 analizată în concordanță cu Deciziile Curții Constituționale, pentru a corespunde scopului vizat de legiuitor trebuie apreciată, în concret, prin prisma importanței activității recurentului la data la care aceasta a fost efectuată, a faptului că acesta nu a putut fi angrenat în rezolvarea unor sarcini complexe, ceea ce denotă lipsa de importanță a denunțurilor sale care poate fi apreciată ca simplă participare la activitatea serviciilor de informații în sensul deciziilor Curții Constituționale a României privitoare la scopul și interpretarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esență susținerile din cererea de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, pârâtul A. era la data promovării acțiunii, membru al Consiliului Local al comunei x, județul Brăila, calitate în raport de care, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a efectuat verificări din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității în privința pârâtului.

Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/l/x/28.05.2015, precum și din înscrisurile atașate la dosar, pârâtul A. este titularul dosarului fond rețea nr. R 157212 (cotă C.N.SAS.). Potrivit documentelor identificate în dosarul anterior menționat, pârâtul, economist la C.A.P. x, județul Brăila, a fost contactat de organele de securitate la data de 19.03.1987 și recrutat "în vederea supravegherii informative a muncitorilor din cadrul cooperativei".

La data de 05.05.1987 a semnat un Angajament față de organele de securitate, prin care se confirmă preluarea numelui conspirativ "B.".

În realizarea scopului pentru care a fost recrutat, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate mai multe note informative, printre care și cele considerate și de intimatul-reclamant ca îndeplinind condițiile legale, respectiv notele informative din 02.09.1988 și 19.03.1987, întocmite și semnate olograf de către pârât cu numele conspirativ "B.", existente în dosarele nr. x, înscrisuri necontestate de către recurentul-pârât.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității:

1) să furnizeze informații, precum note și rapoarte scrise, către lucrătorii Securității;

2) prin acele informații să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe aspectul îndeplinirii primelor două condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, recurentul, economist la C.A.P. x, județul Brăila, a fost contactat de organele de securitate la data de 19.03.1987 și recrutat "în vederea supravegherii informative a muncitorilor din cadrul cooperativei".

La data de 05.05.1987 acesta a semnat un Angajament față de organele de securitate, prin care se confirmă preluarea numelui conspirativ "B.".

Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, prin notele informative din 02.09.1988 și 19.03.1987, întocmite și semnate olograf de către recurentul-pârât cu numele conspirativ "B.", existente în dosarele nr. x, înscrisuri necontestate de către recurentul-pârât, acesta a furnizat informații prin care a denunțat activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Mai precis, partea în discuție a prezentat informații cu privire la faptul "că în rândul membrilor cooperatori de la C.A.P. x/(...)/este o stare de spirit necorespunzătoare și de nemulțumiri în legătură cu modul cum se acordă avansul în grâu. Aceste nemulțumiri sunt generate de faptul că acest avans se acordă în funcție de numărul de norme fizice realizate. Se apreciază că ar fi fost corect să fie retribuiți la norme de prezență. Datorită acestei situații, unii afirmă că nu se vor mai prezenta la muncă și că vor face diverse reclamații către forurile superioare. Dintre cei care se află în asemenea situații menționez pe C. V., C. G., M. V., C. I. și alții", iar pe de altă parte, "în legătură cu numitul P. N. din comuna x mai relatez (...) că deși acesta împărtășește unele idei ale credinței baptiste, mizând pe faptul că nu e văzut de alți credincioși, consumă băuturi alcoolice (țuică). De asemeni, am constatat că este interesat de a atrage noi adepți la această credință sens în care desfășoară o mare activitate de convingere", recurentul-pârâtul A. oferind în acest mod o serie de informații prin care a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În acest sens, în acord cu concluziile instanței de fond, Înalta Curte apreciază că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere atitudinile și activitățile potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv cele apreciate ca atare de către acest regim, întrucât caracterul abuziv al acestuia s-a manifestat, în principal, tocmai prin considerarea ca potrivnice și combaterea anumitor acțiuni firești într-o societate normală, democratică.

De asemenea, informațiile oferite de către recurentul-pârât trebuie apreciate în contextul și în conjunctura acelei perioade care genera penuria de alimente ce a avut urmări, precum cele consemnate în nota informativă în discuție și la nivelul C.A.P.-urilor, fiind de notorietate că anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar.

Astfel, contrar susținerilor recurentului-pârât referitoare la faptul că informația furnizată cu privire la afirmația unor persoane în sensul manifestării nemulțumirii prin neprezentarea la muncă, ar trebui apreciată ca reliefând o simplă nemulțumire, Înalta Curte apreciază că raportat la acea perioadă, aceasta denota o "stare de spirit necorespunzătoare", cum de altfel o apreciază și recurentul-pârât în nota informativă, care ar fi putut genera o împotrivire fățișă regimului comunist, organele represive ale statului fiind în alertă în contextul protestelor prin încetarea muncii sau neprezentarea la locul de muncă, precum s-a întâmplat în august 1977 la minele din Valea Jiului, în noiembrie 1986 la întreprinderi din Cluj-Napoca, în februarie 1987 pe platforma Nicolina din Iași, în noiembrie 1987 la mai multe întreprinderi din Brașov etc.

De asemenea, informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, în condițiile în care "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie", cum s-a reținut în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, privesc o atitudine potrivnică regimului comunist, cu atât mai mult cu cât, potrivit informațiilor furnizate de către recurentul-pârât, subiectul notei informative nu doar că împărtășește unele idei ale credinței baptiste, dar "este interesat de a atrage noi adepți la această credință sens în care desfășoară o mare activitate de convingere", deci ar fi efectuat și prozelitism religios.

Totodată, contrar susținerilor recurentului-pârât, se reține că în dovedirea eficienței activității de colaborator al Securității desfășurată de acesta, trebuie avut în vedere și faptul că organul de securitate a considerat informațiile comunicate de către acesta ca fiind relevante, consemnând că "aspectele menționate au fost aduse la cunoștință factorilor de conducere din comuna x", propunând și informarea conducerii P.C.R. la nivel județean.

În opinia Înaltei Curți, în mod corect prima instanță a reținut faptul că, în speță, este îndeplinită și cea de-a treia condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Într-adevăr, informațiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activității, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităților constituie, în orice societate civilizată, o depășire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, în concordanță cu jurisprudența Curții Constituționale a României prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum și cu scopul urmărit de acest act normativ, instanța de fond aducând prin hotărârea de fond și câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriu dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 1838 din 19 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 1838 din 19 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV