Decizia nr. 5909/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 56/2025 a Curții de Apel Galați

Obiectul acțiunii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, în data de 05.12.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat anularea art. 5 și art. 6 ale Hotărârii nr. 180/26.04.2023, emise de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pronunțate în dosarul nr. x/2020 și comunicate în data de 20.11.2023, prin care reclamantul a fost obligat la plata amenzii contravenționale prevăzute de art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 în cuantum de 5000 RON. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 20 alin. (8) și alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu prevederile Legii nr. 554/2004. Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, raportat la prevederile art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, art. 96 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 570/16.12.2024, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Galați, unde dosarul a fost înregistrat sub același număr, în data de 24.12.2024.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 56 din 20 februarie 2025, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantul A., având ca obiect anulare act administrativ art. 5 și art. 6 ale Hotărârii nr. 180/26.04.2023 și a anulat pct. 5 și pct. 6 din dispozitivul Hotărârii nr. 180/26.04.2023, emisă de pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, invocând dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. În esență, recurentul-pârât critică sentința recurată sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor prevăzute de art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 precum și sub aspectul neanalizării întregului material probator administrat în fața Consiliului pentru combaterea discriminării pentru soluționarea petiției nr. 7417/18.11.2020, înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Susține că se impunea ca instanța de fond, în virtutea rolului activ al instanței de judecată, să analizeze dacă faptele sesizate constituind obiectul Hotărârii CNCD nr. 180/26.04.2023, constituie fapte ce pot fi încadrate conform art. 15 din Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Soluția instanței de recurs 5.1. Circumstanțele cauzei Prin Hotărârea nr. 180/26.04.2023, emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2020, printre altele, s-a reținut că faptele sesizate de petenta B. întrunesc elementele constitutive ale art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 (pct. 5 al dispozitivului) și s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5000 RON numitului A. (pct. 6 al dispozitivului), reclamantul din prezenta cauză, în temeiul art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Petenta B., în calitate de director executiv adjunct al DSVSA Galați, a reclamat prin petiția nr. 7417/18.11.2020 o posibilă faptă de discriminare la locul de muncă. Petenta a ocupat funcția publică de conducere până în 28.11.2020, conform Ordinul nr. 970/29.10.2020, optând ulterior pentru numirea în funcția de șef serviciu Control Oficial Siguranța Alimentelor din cadrul DSVSA Galați. Referitor la faptele de hârțuire, în hotărârea CNCD contestată, s-a reținut că, din perspectiva dreptului la demnitate, persoanele se află în situație similară indiferent de convingerile lor, indicate de petentă drept criteriu de discriminare. S-a mai reținut că faptele sesizate sunt de natură să creeze un mediu intimidant, ostil, degradant și ofensiv față de petentă. Prin urmare, prin Hotărâre CNCD s-a aplicat reclamantului A., director executiv al DSVSA Galați, amenda contravențională în cuantum de 5000 RON, având în vedere că discriminarea a vizat o persoană, hârțuirea la locul de muncă reprezintă o încălcare gravă a dreptului la demnitate, reclamantul a desfășurat acțiuni care caracterizează fapta de hârțuire în mod repetat, în fața mai multor persoane, dar nu a mai fost sancționat anterior de CNCD. Prin sentința recurată, Curtea de Apel reține că din hotărârea CNCD contestată rezultă (par. 133) că în urma controlului efectuat de echipa de investigație în data de 26.01.2021, finalizat prin raportul nr. x/2021, a reieșit că nu s-a putut realiza o legătură de cauzalitate între aspectele sesizate și criteriul de discriminare invocat (criteriul politic). De asemenea, Curtea reține că, simpla existență a unor comportamente care pot afecta din punct de vedere psihic și emoțional o persoană la locul de muncă nu poate conduce la constatarea existenței hârțuirii, dacă din probele administrate nu rezultă că respectivele comportamente au avut la bază un criteriu de discriminare. Analiza eventualelor consecințe pe care le pot produce asemenea comportamente, dar care nu au la bază un criteriu discriminatoriu, nu se poate realiza în cadrul special reprezentat de O.G. nr. 137/2000. 5.2. Recursul promovat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru combaterea discriminării. Verificând mai întâi incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, hotărârea recurată fiind pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură care impun stabilirea cadrului procesual. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Înalta Curte constată că raportul juridic de discriminare a fost sesizat de petenta B., care a sesizat Consiliul Național pentru combaterea discriminării, prin petiția nr. 7417/17.11.2020, cu existența unei potențiale fapte de discriminare, procedurile derulate în fața Consiliului pentru Combaterea Discriminării derulându-se și în contradictoriu cu aceasta, în calitate de pretinsă victimă a discriminării, aspecte ce rezultă din Hotărârea CNCD nr. 180/26.04.2023. . În calitate de beneficiară a hotărârii C.N.C.D, în măsura contestării legalității ei, cadrul procesual conturat în fața acestei instituții publice se impunea a fi perpetuat și în fața instanțelor judecătorești, pentru a permite acesteia să se pronunțe pe fondul raportului juridic soluționat de către organul administrativ- jurisdicțional. Este adevărat că reclamantul, în toate litigiile, are în mod indiscutabil privilegiul fixării cadrului procesual din punct de vedere al părților pe care înțelege să le cheme în judecată, însă omisiunea introducerii în cadrul procesual a unei părți din raportul juridic dedus judecății nu permite instanței analiza pe fond a cauzei, așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și 78 alin. (2) C. proc. civ., întrucât ar dispune cu privire la drepturile sau interesele legitime ale unei părți fără ca aceasta să fie legal citată și fără a i se oferi posibilitatea exercitării dreptul de apărare în legătură cu pretențiile formulate de reclamant. În cauză, petenta B. nu a fost chemată în judecată și, în consecință, nu a fost citată corespunzător, deși în competenta de jurisdicție administrativă a C.N.C.D. fusese dedusă și sancționată, tocmai discriminarea acesteia. În virtutea rolului său activ consacrat de art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond trebuia ca, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ., să supună discuției părților necesitatea introducerii în cauză a petentei, pentru ca părțile, care au dreptul fixării cadrului procesual, să-și reconfigureze cererea de chemare în judecată pentru respectarea exigențelor de admisibilitate menționate anterior și, numai dacă acestea sunt îndeplinite, instanța de fond este îndreptățită a analiza fondul pretențiilor reclamanților. Prin urmare, nesocotind principiul rolului activ, cât și dispozițiile legale menționate anterior, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi suplinite cerințele de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată, prin punerea în discuție a părților a necesității modificării cadrului procesual sub aspectul părților chemate în judecată. Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de către instanța de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.