Decizia nr. 5867/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1.

Hotărârea contestată Prin Hotărârea nr. 1376 din 19 noiembrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii - secția pentru procurori a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu la Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București, formulată de doamna procuror A.. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori a apreciat, în esență, că, fără a ignora motivele de ordin personal invocate în susținerea cererii de transfer, observând și punctul de vedere nefavorabil transmis de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și reținând și vechimea relativ redusă a solicitantei la unitatea de parchet de unde solicită transferul, în actuala etapă a procedurii de transfer, situația concretă impune adoptarea unei soluții care să conserve gradul de ocupare a schemei de personal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, un eventual transfer putând conduce la deficiențe în activitatea acestei unități, context în care încărcătura dosarelor pe procuror ar urma să crească semnificativ ca urmare a redistribuirii dosarelor, cu consecința neefectuării ritmice de către procurori a actelor de urmărire penala și a creșterii timpului de soluționare a dosarelor.

I.2. Contestația formulată Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 22.07.2025 sub nr. x/2025, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii - secția pentru procurori anularea Hotărârii nr. 1376 din 19 noiembrie 2024 și obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu la un Parchet de pe lângă Judecătoria Sector 1,2,3,4, 5 sau 6 București.

În motivarea contestației, s-au arătat următoarele: Prin actul administrativ contestat, intimatul nu a analizat motivele invocate în contestația formulată și nici nu a realizat o verificare efectivă și obiectivă a motivelor invocate în cererea de transfer, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute în dispozițiile din Legea nr. 303/2022, emițând în acest fel o hotărâre cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, deci nelegală. În motivarea hotărârii, s-a reținut că din schema de 14 posturi de procuror de execuție și 2 posturi de conducere ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu sunt ocupate toate posturile, fiind vacante 2 posturi de conducere.

La această unitate de parchet 2 posturi temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 1 post vacant în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, 2 procurori activează prin delegare/detașare. Cu privire la încărcătura pe procuror, s-a arătat că, în cursul primului semestru, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu s-a înregistrat o medie de 2332 cauze, față de media națională de 1243 de dosare, iar în aceeași perioadă, încărcătura pe schemă a fost de peste 1998,86, comparativ cu media națională de 1004,81 de dosare. În același timp, s-a reținut pentru fiecare parchet de sector în parte care este încărcătura de dosare per procuror și care este numărul de dosare care depășește media națională.

În niciun moment, nu a fost analizată situația particulară a contestatoarei care este procuror la secția judiciară și a susținut majoritatea dosarelor de urmărire penală instrumentate de colegi. Nu s-a făcut o analiză a cauzelor civile în care participă un procuror judiciar (ordine de protecție, internări nevoluntare, tutele speciale), hotărârile penale verificate, căile de atac formulate, documentele întocmite în dosarele de tutelă specială și reexaminările punerilor sub interdicție. De asemenea, nu a fost analizat cazul particular al Judecătoriei Cornetu, unde își desfășoară activitatea ca procuror al secției judiciare, care pe data de 3 martie 2024 a ars, fiind relocați forțat în incinta Tribunalului Ilfov și Judecătoriei Buftea, forțând-o să facă o navetă de 90 km zilnic.

Cazul de forță majoră al schimbării sediului, care trebuia să fie o schimbare temporară și să dureze 2-3 luni, durează de aproape doi ani, cu nicio previziune reală de întoarcere în Cornetu sau București. A arătat contestatoarea că cererea de transfer s-a fundamentat pe faptul că fiul cel mic a fost suspect de cancer. A precizat, de asemenea, că din noiembrie 2024 (data respingerii cererii de transfer) pana în iulie 2025 (data formulării prezentei), fiul cel mare s-a îmbolnăvit de pneumonie acută, iar la data de 7 martie 2025, a luat-o ambulanța din ședința de judecată, fiind transportată la Spitalul de boli infecțioase "B.", unde a fost diagnosticată cu pneumonie acută cu suprainfecție microbiană la plămâni, diagnostic datorat surmenării fizice și microbilor de pe dosarele arse și mucegăite.

A mai arătat contestatoarea că sunt 6-8 oameni în spații destinate pentru trei oameni, că nu are calculator cu internet și imprimantă și că pentru a întocmi documentele necesare desfășurării activității, trebuie să se mute la trei calculatoare diferite. Secția pentru procurori a reținut situația dificilă cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul gradului de ocupare a posturilor, precum și al încărcăturii cauzelor pe procuror și pe schemă înregistrate la această instanță, concluzionând că transferul său la un parchet de sector nu este oportun. S-a insistat asupra unicului aspect referitor la volumul mare de activitate, în contextul unui grad scăzut de ocupare a schemei de personal.

Cu toate acestea, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii din 2024 a admis cererea de transfer a doamnei procuror C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6, avându-se în vedere același volum mediu de activitate de la acel moment. Aceeași este situația și pentru anul 2023 și 2022, când au fost transferați patru și, respectiv, trei procurori.

În ipoteza în care, în analizarea comparativă a cererilor de transfer mai sus menționate, secția pentru procurori a ținut cont de argumentele de ordin profesional, respectiv personal invocate de către ceilalți procurori, neaplicând același tratament și cererii sale, se constată că în considerentele hotărârilor adoptate nu există mențiuni cu privire la aceste aspecte, actele administrative astfel emise fiind lipsite de motivare și cauzându-i un grav prejudiciu, din perspectiva imposibilității de a combate în mod argumentat modalitatea (rămasă incertă) de aplicare a criteriilor prevăzute la art. 63 din Legea nr. 303/2022. În măsura în care soluțiile de mai sus au fost argumentate prin raportare la această unică variabilă, aceea a volumului de activitate înregistrat la nivelul instanței, se invocă aplicarea cu dublă măsură a unuia și aceluiași criteriu.

În ceea ce privește situația avizelor necesare transferului, reiese că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a avizat favorabil transferul unora dintre colegii săi în anul 2023, în timp ce, raportat la cererea sa de transfer, avizul aceleiași instanțe a fost unul negativ. Deși a solicitat a se avea în vedere motivele personale care au determinat-o să formuleze cererea de transfer, dar și necesitatea de a nu i se aplica un tratament discriminatoriu, în contextul în careunii dintre colegii săi au beneficiat de diverse măsuri administrative pentru a activa la alte parchete, secția pentru procurori nici măcar nu a analizat în mod real argumentele sale și nici nu indicat o explicație pertinentă.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, însă această vocație subzistă în raport de toți colegii care au formulat o cerere de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, în condiții similare, chiar dacă în sesiuni de transfer diferite, fiind în sarcina secției pentru procurori a C.S.M. să evalueze, pe baza tuturor criteriilor, oportunitatea admiterii unei atare cereri, cu păstrarea unei linii constante și previzibile în aplicarea acestor criterii; ordinea prevăzută de legiuitor în art. 63 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ierarhie a criteriilor, fiind necesară o analiză coroborată a acestora pentru a stabili cine are vocație prioritară.

Analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în Legea nr. 303/2022 trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer. I.3.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de contestatoarea A., susținând, în esență, următoarele: Hotărârea nr. 1376/19.11.2024 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 1 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În exercitarea atribuțiilor sale privind optima gestionare a resurselor umane în cadrul sistemului judiciar, Consiliul Superior al Magistraturii deține o viziune unitară și de ansamblu a tuturor cererilor de transfer formulate în cadrul unei sesiuni de transferuri, inclusiv din perspectiva situației posturilor tuturor unităților de parchet implicate în respectiva procedură, dar și a posturilor care se vor vacanta ca efect al admiterii unei cereri de transfer în cadrul aceleiași sesiuni. De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general, iar dispozițiile legale din materia transferului au caracter supletiv, neinstituind un drept în favoarea solicitantului, ci doar o vocație.

Plecând de la acest atribut al Consiliului, secția pentru procurori a apreciat în mod legal și temeinic asupra cererii reclamantei, după analiza coroborată și unitară a criteriilor legale incidente în materia transferurilor, reținând ca fiind determinante în căzul acesteia volumul de activitate, situat cu mult peste media națională, raportat la situația de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, dificultățile de ocupare a posturilor vacante la această unitate de parchet, avizele/punctul de vedere nefavorabile transferului emise de toate unitățile de parchet implicate în procedură, precum și vechimea relativ redusă a solicitantei în funcția de procuror și la respectivul parchet.

Totodată, a arătat că din considerentele hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizată în raport de toate motivele invocate (inclusiv cele personale și profesionale), precum și de situația de personal și volumul de activitate de la parchetele vizate. Cu privire la motivele de ordin personal indicate în cererea de transfer, a arătat că secția a analizat și aceste motive, având însă îndatorirea de a evalua solicitările prin prisma tuturor criteriilor legale și de a aprecia dacă și în ce măsură este oportună admiterea unor transferuri, fără a prejudicia volumul de muncă și calitatea actului de justiție la unitatea de parchet de unde se solicită transferul.

Prin urmare, în mod corect secția pentru procurori a apreciat că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele parchetului de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale unității de parchet de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantei.

În speță, cu referire la criteriul numărului posturilor vacante la unitățile de parchet implicate în procedura de transfer, secția pentru procurori a reținut că la acel moment în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, unitatea de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 14 posturi de procuror prevăzute în schemă (2 posturi de conducere și 12 posturi de execuție) și 1 post în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, erau ocupate toate posturile de execuție, fiind vacante 2 posturi de conducere. De asemenea, 2 posturi erau temporar vacante, un procuror fiind detașat la o altă instituție și un procuror delegat la altă unitate de parchet. Pe de altă parte, din datele statistice prezentate în cuprinsul actului administrativ contestat rezulta că unitățile de parchet la care se solicita transferul (situate în Municipiul București) aveau un grad bun de ocupare a schemei de personal.

Deopotrivă, în ceea ce privește criteriul avizelor și punctelor de vedere motivate ale parchetelor implicate în procedura de transfer, a subliniat că, independent de poziția exprimată de parchetele vizate de cererea de transfer, gestionarea resurselor umane la nivelul parchetelor reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să aibă în vedere asigurarea bunei funcționări a activității parchetelor implicate. De asemenea, criticile vizând hotărârile adoptate într-o altă etapă sau chiar în alte sesiuni de transferuri decât cea din 19.11.2024 nu pot fi reținute de instanță, acestea neputând constitui împrejurări apte să atragă nulitatea actului administrativ dedus judecății.

Astfel, hotărârile secției pentru procurori prin care au fost admise alte cereri de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu nu fac obiectul prezentului dosar, sunt acte administrative care au intrat în circuitul civil și se bucura de prezumția de autenticitate. În aceste condiții, a susținut că toate cererile de transfer au fost analizate prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluționarea cererilor de către intimat este consecința faptului că fiecare cerere se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane, vechimea în funcție sau la parchet nefiind unicul motiv și nici motivul determinant care a stat la baza soluționării cererilor de transfer de către secție.

În speță a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantei și interesul general al parchetelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă o încălcare a principiului proporționalității între interesul public și interesul privat. II.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației Prin Hotărârea nr. 1376 din 19 noiembrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii - secția pentru procurori a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu la Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București, formulată de doamna procuror A.. Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al contestației, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a reținut în jurisprudența constantă a Înaltei Curți, analiza cererilor de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii administrative în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, care să aibă aptitudinea de a menține un echilibru rezonabil între interesul public pe care intimatul CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, în raport cu circumstanțele personale și profesionale invocate.

În acest context, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în gestionarea resurselor umane din justiție și a carierei judecătorilor și procurorilor, fără ca aceasta să conducă la concluzia că puterea discreționară a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective și de considerentele de oportunitate corespunzătoare circumstanțelor fiecărui caz. Ținând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestor limite vizează, în final, respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuții ce constituie competența legală a autorității publice (în speță - interesul public al bunei funcționări a justiției).

Aplicând aceste considerente de ordin general la situația juridică dedusă judecății în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în speță nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a hotărârii contestate, aceasta fiind susținută de o motivare adecvată prin raportare la reglementarea cuprinsă în art. 192 din Legea nr. 303/2022. Contestatoarea a invocat faptul că, deși a precizat numărul de posturi vacante și încărcătura parchetelor aflate în comparație, intimatul nu a analizat motivele invocate în contestația formulată și nici nu a realizat o verificare efectivă și obiectivă a motivelor invocate în cererea de transfer, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute în dispozițiile din Legea nr. 303/2022, emițând în acest fel o hotărâre cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În speță, în decizia contestată, cu referire la criteriul numărului posturilor vacante la unitățile de parchet implicate în procedura de transfer, secția pentru procurori a reținut că, la acel moment în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, unitatea de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 14 posturi de procuror prevăzute în schemă (2 posturi de conducere și 12 posturi de execuție) și 1 post în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, erau ocupate toate posturile de execuție, fiind vacante 2 posturi de conducere. De asemenea, 2 posturi erau temporar vacante, un procuror fiind detașat la o altă instituție și un procuror delegat la altă unitate de parchet. Pe de altă parte, din datele statistice prezentate în cuprinsul actului administrativ contestat a rezultat că unitățile de parchet la care se solicita transferul (situate în Municipiul București) aveau un grad bun de ocupare a schemei de personal.

Ca și elemente neanalizate de intimat prin hotărârea contestată, contestatoarea a invocat situația sa particulară ca procuror la secția judiciară; numărul cauzelor civile în care participă un procuror judiciar (ordine de protecție, internări nevoluntare, tutele speciale); numărul hotărârilor penale verificate, a căilor de atac formulate, a documentelor întocmite în dosarele de tutelă specială și a reexaminărilor și punerilor sub interdicție; situația sediului Judecătoriei Cometu; situația medicală a unuia dintre copiii contestatoarei de suspiciune a unei boli grave (fără să indice finalizarea prin confirmare/infirmare); îmbolnăvirea celuilalt copil; incidente medicale la locul de muncă suferite de contestatoare; condițiile improprii de muncă.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 192 din Legea nr. 303/2022: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială." Ca și chestiune a priori, se reține că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general, iar dispozițiile legale din materia transferului au caracter supletiv, neinstituind un drept în favoarea solicitantului, ci doar o vocație.

Din interpretarea art. 188 alin. (1)-(3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a art. 190 alin. (1) și alin. (4) din același act normativ, rezultă că ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. Or, în hotărârea contestată, secția a apreciat că un eventual transfer, în acea etapă a sesiunii de transferuri, ar fi avut ca efect perturbarea activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, unitate care se confruntă cu dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante, în condițiile înregistrării unei medii a dosarelor de soluționat pe procuror cu mult peste media națională.

Pe de altă parte, secția pentru procurori a reținut și că, pentru posturile de execuție vacante la unitățile de parchet pentru care s-a formulat cererea de transfer, se formulează opțiuni de ocupare în mod frecvent, aspect confirmat și în acea etapă. Prin urmare, s-a constatat că unitatea de la care se solicitase transferul se confrunta cu dificultăți de ocupare a posturilor vacante, spre deosebire de unitățile de parchet la care se solicita transferul - criteriu prevăzut de art. 192 lit. b) teza finală din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările ulterioare.

Ca urmare, argumentul legat de activitatea asiduă aferentă parchetului unde funcționează în prezent contestatoarea, nu este unul care să răstoarne raționamentul intimatului, ci dimpotrivă, confirmă corecta aplicare a legii de către acesta; destabilizarea unei unități de parchet, cu fluctuații de personal și cu deficiențe de ocupare a posturilor, prin admiterea unui nou transfer este de natură să conducă la necesitatea respingerii transferului solicitat.

Secția pentru procurori a apreciat în mod legal și temeinic asupra cererii reclamantei, după analiza coroborată și unitară a criteriilor legale incidente în materia transferurilor, reținând ca fiind determinante în cazul acesteia volumul de activitate, situat cu mult peste media națională, raportat la situația de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, dificultățile de ocupare a posturilor vacante la această unitate de parchet, avizele/punctul de vedere nefavorabile transferului emise de toate unitățile de parchet implicate în procedură, precum și vechimea relativ redusă a solicitantei în funcția de procuror și la respectivul parchet. Totodată, din considerentele hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizată în raport de toate motivele invocate (inclusiv cele personale și profesionale), precum și de situația de personal și volumul de activitate de la parchetele vizate.

Înalta Curte constată că deși, privite în mod singular, motivele de ordin personal și profesional indicate în cererea de transfer ar fi putut contura interesul legitim privat în sensul obținerii unei soluții favorabile, în speță a fost respectat principiului proporționalității între măsura individuală dispusă și interesul public al bunei funcționări a instanței. Prin urmare, în mod corect secția pentru procurori a apreciat că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele parchetului de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale unității de parchet de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantei.

Raportat la criticile vizând hotărârile adoptate într-o altă etapă sau chiar în alte sesiuni de transferuri decât cea din 19.11.2024, Înalta Curte constată că nu pot constitui împrejurări apte să atragă nulitatea actului administrativ dedus judecății, deoarece fiecare cerere se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, de numărul de posturi și de cererile depuse în fiecare sesiune de transfer, o astfel de comparație fiind artificială și lipsită de transparență.

Înalta Curte mai reține că acordarea diferențiată a avizelor de către o anumită unitate de parchet nu reprezintă în sine un temei de anulare a hotărârii contestate, dar nici un criteriu în raport de care, în mod decisiv, conduita intimatei trebuie să fie dirijată obligatoriu; independent de poziția exprimată de parchetele vizate de cererea de transfer, gestionarea resurselor umane la nivelul parchetelor reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să aibă în vedere asigurarea bunei funcționări a activității parchetelor implicate, avizele având un caracter consultativ.

În ceea ce privește invocarea tratamentului discriminatoriu, Înalta Curte constată că, în condițiile în care legea nu prevede o ordine de prioritate în analiza criteriilor, autoritatea publică dispune de un drept de apreciere în exercitarea căruia trebuie că urmărească menținerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer și criteriile de ordin personal sau profesional ale solicitanților, ținând seama de circumstanțele fiecărui caz. De aceea, în lipsa unor elemente care să probeze că în situații absolut identice tratamentul a fost diferit, doar din admiterea sau respingerea unor cereri de transfer nu se poate reține existența unei situații discriminatorii în ceea ce o privește pe contestatoare.

Așa fiind, având în vedere că în speță a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantei și interesul general al parchetelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă o încălcare a principiului proporționalității între interesul public și interesul privat, nu poate fi reținută o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere de care dispunea Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuției prevăzute în art. 192 din Legea nr. 303/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1376 din data de 19 noiembrie 2024 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 decembrie 2025.