ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 844/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 06 septembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori și, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acesteia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

În motivare, contestatoarea a învederat, în esență, că analiza cererii sale de transfer a fost formală și nu a asigurat luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete și nu asigură un echilibru între interesul public și interesul legitim privat, împrejurare ce conduce la reținerea caracterului arbitrar al actului administrativ contestat, astfel că soluția de respingere a transferului s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere, fiind vătămată prin nerespectarea dreptului la viață privată și de familie, la dezvoltare personală și profesională, precum și prin nerespectarea dreptului copilului său la dezvoltare fizică și psihică armonioasă, fiind împiedicată să-și exercite drepturile recunoscute de Constituție și de CEDO.

Contestatoarea a apreciat că, prin hotărârea contestată, nu s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de lege, criterii pe care intimatul nu le-a analizat raportat la toate motivele cererii de transfer și, prin urmare, nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Totodată, a arătat că motivarea hotărârii s-a rezumat în concret la expunerea detaliată a dispozițiile legale incidente, precum și la redarea unor date statistice referitoare la parchetele implicate în cele două proceduri de transfer (posturi ocupate/vacante, încărcătură medie/procuror, încărcătura medie/schemă), fără a fi analizate concret și motivele de ordin personal, circumscrise criteriilor prevăzute în art. 192 lit. h), i), j) din Legea nr. 303/2022, menite a contura o situație juridică individuală, specifică fiecărei cereri de transfer.

În situația în care, prin raportare la criteriile prevăzute de lege, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o verificare comparativă și cumulativă, cu luarea în considerare a necesității asigurării unui echilibru între interesele parchetelor implicate, precum și între interesul de ordin public privind buna funcționare a parchetelor și interesul său de ordin privat, alături de motivele de ordin personal invocate, respectiv domiciliul în municipiul Timișoara, nevoia de a fi aproape de familia stabilită în aceeași localitate, distanța între domiciliu și sediul parchetului unde funcționează - 368 km, ceea ce presupune o deplasare de 4-6 ore de condus în funcție de trafic (fiind de notorietate că zona localității Margina este în proces continuu de reabilitare fapt ce generează ambuteiaje de kilometri) și condițiile meteorologice, vârsta fragedă a copilului său minor care este dependentă emoțional de mamă, care suferă de anxietate și se află la o distanță de 368 km (starea de sănătate a minorei), buna dezvoltare profesională și personală a sa, cât și perioada de timp consistentă (3 ani și 3 luni la momentul analizării cererii de transfer) în care și-a desfășurat activitatea la unitatea de la care solicită transferul, cu siguranță secția ar fi apreciat ca fiind oportună aprobarea solicitării de transfer.

Totodată, nu a fost avută în vedere experiența acumulată atât în supravegherea activității organelor de cercetare penală, cât și în activitatea din sectorul judiciar și nu s-a ținut seama de faptul că și-a exprimat disponibilitatea de a activa în orice secție, împrejurări care de asemenea ar fi justificat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, având în vedere volumul de activitate și cerințele acestei unității în cadrul acestor sectoare de activitate, unitate care, potrivit avizului pozitiv emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, apare, scriptic, în privința posturilor de execuție cu schema de personal ca fiind complet ocupată, însă în realitate funcționa cu un deficit de 13 procurori.

Nu a fost avut în vedere nici punctul de vedere favorabil al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a arătat că transferul este oportun atât din punct de vedere al volumului de activitate intens la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cât și a situației sale personale.

De asemenea, nu a fost avut în vedere faptul că a mai formulat o cerere de transfer ce i-a fost respinsă, având drept consecință afectarea activității prin creșterea gradului de uzură personală și demotivare și nici specializarea și disponibilitatea de a activa conform specializării. Respingerea cererii sale de transfer se rezumă practic la două aspecte, respectiv volumul de activitate și numărul posturilor vacante la unitățile de parchet implicate în procedurile de transfer analizate, precum și existența unor avize nefavorabile, fără a se ține cont că în raport de dispozițiile legale referitoare la criteriile și procedura de soluționare a cererilor de transfer, respectivele criterii nu au un caracter absolut și nu justifică excluderea de plano a criteriilor de ordin personal, care particularizează fiecare cerere de transfer în parte, aspecte ce echivalează cu o motivare deficitară și neconvingătoare a hotărârii de respingere a cererii de transfer, cu consecința generării excesului de putere din partea acestei autorități publice.

Din analiza hotărârii reiese că au fost avute în vedere avizele negative formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, fără a se ține seama de avizele pozitive formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - care au avut în vedere atât gradul de ocupare al schemei de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cât și situația sa familială.

Argumentele care au stat la baza emiterii avizelor negative nu pot fi reținute în condițiile în care la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie sunt 3 posturi de procuror prevăzute în schemă (o funcție de conducere și două posturi de execuție), iar în prezent sunt ocupate cele două posturi de execuție, totodată colegul său ocupând de peste 3 ani de zile prin delegare postul de conducere, fără să se înscrie la vreun examen pentru deblocarea postului de execuție pe care îl ocupă, situație care a împiedicat și împiedică în continuare scoaterea la concurs a postului de execuție.

Prin urmare, situația Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie este vulnerabilă întrucât se acceptă cu ușurință de peste 3 ani de zile delegarea pe postul de conducere a aceluiași procuror, care până în prezent nu s-a înscris la niciun examen de numire în funcția de conducere și nu se iau măsuri concrete în ceea ce privește asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, aspecte care însă nu-i sunt imputabile și nu pot prevala ca motiv de respingere a transferului - nu se poate accepta ca motiv pertinent în acordarea unui aviz negativ invocarea propriei culpe pentru a motiva vulnerabilitatea parchetului pe care îl conduce.

În hotărârea atacată se reține că Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie se confruntă cu dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante - împrejurare nereală, întrucât în realitate nu există niciun post de execuție vacant, situația Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie fiind vulnerabilă doar prin prisma faptului că postul de conducere este ocupat de aproximativ 3 ani și 9 luni prin delegare de același procuror care ocupă și cel de al doilea post de execuție, care până în prezent nu s-a înscris la niciun examen de numire în funcția de conducere și care dorește ocuparea acestui post de conducere doar prin delegare.

De precizat că această situație subzistă în continuare, având în vedere ședința secției pentru procurori din data de 18 iulie 2023 - pct. 3.8. în care secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât delegarea in funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie a domnului B., procuror în cadrul acestei unități de parchet. începând cu data de 05 august 2023, până la ocuparea funcției prin concurs sau examen, în condițiile legii, dar nu mai mult de 6 luni.

Chiar dacă s-ar accepta argumentele din avizul negativ, secția ar fi putut constata că situația postului său care ar fi deveni vacant prin admiterea cererii de ar fi fost una temporară, care s-ar fi rezolvat la următoarea sesiune de examene de admitere în profesie și nu definitivă, cum de altfel este pentru aceasta situația opusă (situația respingerii cererii de transfer), care denotă că se află în imposibilitatea de a avea o așteptare legitimă în sensul că cererea sa de transfer va fi soluționată favorabil într-o perioada rezonabilă de timp, din moment ce situația Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie va fi în continuare vulnerabilă.

De precizat este și faptul că în prezent este declanșat concursul de admitere în magistratură, astfel cum rezultă din Anunțul privind organizarea concursului de admitere în magistratură în perioada 07 iulie 2023-06 martie 2024, aprobat prin Hotărârea nr. 119/06.07.2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicat pe pagina Consiliului Superior al Magistraturii, iar din lista posturilor de procuror scoase la concurs și a celor pentru care se poate dispune suplimentarea, rezultă că nu există niciun post de procuror scos pentru concurs la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie.

De asemenea, în această perioadă, secția pentru procurori organizează o sesiune de reîncadrare în funcția de procuror, în condițiile art. 216 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, astfel cum rezultă din anunțul atașat. Însă, așa cum a arătat anterior, nici pentru această procedură nu există niciun post de execuție vacant la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie pentru repartizare, cu toate că conducerea acestui parchet susține că unitatea se confruntă cu dificultăți prin raportare la gradul de ocupare a schemei de personal și la volumul de activitate.

În aceste condiții este injust să se blocheze dreptul său la transfer datorită "lipsei de personal" și volumului de activitate, întrucât situația dificilă a parchetului nu poate fi absolutizată pentru a se justifica lipsa de oportunitate a cererii, în condițiile în care intimatul este obligat prin lege să își gestioneze politica de resurse umane și să scoată la concurs posturile vacante în vederea ocupării ori să faciliteze delegarea/transferul unor procurori la alte parchete.

De asemenea, situația locurilor vacante și volumul de activitate nu a constituit de-a lungul anilor și nu constituie un impediment pentru intimat să admită cererile de transfer ale altor procurori din țară (spre exemplu: C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași), apreciind astfel că intimatul folosește un dublu standard și o discriminare flagrantă între cererile sale și cererile altor colegi cu același grad și care depind tot de criteriul resurselor umane.

Nu i se poate imputa existența unor disfuncționalități la nivelul unității la care activează și care nu se rezolvă de multă vreme și sunt sistematice.

Cu toate că nu s-a menționat în cuprinsul avizelor negative acordate, apreciază că a avut o conduită corespunzătoare în cadrul unității de la care solicită transferul, nu are restanțe în lucrările repartizate și și-a îndeplinit toate obligațiile profesionale și administrative trasate de conducerea parchetului, aspecte ce denotă seriozitate și dorința de a activa la o unitate care să îi protejeze capacitatea de muncă și dedicarea pentru funcția de procuror.

În drept, a invocat dispozițiile art. 191 din Legea nr. 303/2022, raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Secția pentru procurori a analizat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la criteriile legale în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar și prin raportare la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a parchetelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al reclamantei, observând în mod corect situația deosebit de dificilă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, precum și situația solicitantei.

Prin urmare, în mod corect secția pentru procurori a apreciat că aspectele de ordin personal și profesional invocate de contestatoare în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele unității de parchet de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantei.

În consecință, a apreciat că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 188 și următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând hotărârea nr. 612 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată înregistrată în format electronic la Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori să aprobe cererea sa de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Prin hotărârea nr. 612/11.04.2023, emisă în etapa a II-a a sesiunii de transferuri, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 305/2022, precum și al art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în considerentele hotărârii nr. 612/11.04.2023 a secției pentru judecători fiind expuse date relevante privind traseul profesional al contestatoarei, situația de personal și volumul de activitate al parchetelor implicate în procedura transferului, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer.

Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcționări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, față de gradul de ocupare a schemei de personal și de volumul de activitate, s-a reținut că, în ipoteza admiterii cererii de transfer, ar urma ca în cadrul acestei unități de parchet să își desfășoare activitatea un singur procuror care, de altfel, ocupă prin delegare și funcția de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie.

De asemenea, s-a mai constatat și că, în raport de incidența criteriului privind dificultățile de ocupare a posturilor la parchetele implicate, așa cum rezultă din motivele avizului nefavorabil transferului care a fost emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, această unitate de parchet se confruntă cu dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante, spre deosebire de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, unitate pentru care se formulează frecvent opțiuni de ocupare a posturilor.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. în cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

De asemenea, potrivit art. 190 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022:

"(3) în termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1). Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4) Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de secția pentru judecători, respectiv de secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."

Totodată, dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestatoare.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica referitoare la nemotivarea ori, mai exact, motivarea formală a hotărârii atacate. Verificând hotărârea ce face obiectul contestației, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe procuror și pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, avizele parchetelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a parchetului de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte o soluție de respingere a solicitării de transfer.

Astfel, intimatul a reținut că petenta avea o vechime de 3 ani și 3 luni în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, a expus datele statistice și cele referitoare la situația parchetelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalență unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer, având în vedere inclusiv vechimea acesteia și motivele familiale invocate.

De altfel, în realitate, această critică este una care ține de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunțarea soluției de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege. Se observă că motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate de contestatoare.

Criticile privind analiza întreprinsă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor de fapt și de drept pe care Înalta Curte își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte reamintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și ale art. 188-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale solicitării, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, critica contestatoarei referitoare la argumentele și raționamentul intimatului raportat la conceptul de oportunitate, prin aplicare la situația de fapt incidentă în cauză, apare ca nefondată.

Astfel, trebuie avută în vedere atât noțiunea de utilitate, care se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, existența unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele nefavorabile emise de conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a apreciat că nu este oportun, la acel moment, admiterea cererii de transfer formulată de contestatoare.

Astfel, în raport de incidența criteriului privind volumul de activitate al parchetelor implicate, s-a reținut faptul că, în ipoteza admiterii transferului contestatoarei, întregul număr de dosare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie ar fi urmat să fie instrumentat de un singur procuror, iar încărcătura dosarelor/procuror la această unitate ar fi depășit cu mult, atât media la nivel național, cât și încărcătura dosarelor/procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

De asemenea, secția pentru procurori a constatat că, în raport de incidența criteriului privind dificultățile de ocupare a posturilor la parchetele implicate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie se confrunta cu dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante, fiind o unitate de parchet neatractivă, spre deosebire de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, unitate pentru care se formulează frecvent opțiuni de ocupare a posturilor în sesiunile de transferuri.

Așadar, secția pentru procurori a avut în vedere faptul că situația Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie (gradul scăzut de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate, dificultățile de ocupare a posturilor) impunea adoptarea unei soluții care să conserve, cel puțin, situația existentă la acel moment, un eventual transfer având ca efect perturbarea gravă a activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, întrucât s-ar fi ajuns la un procent de ocupare a schemei posturilor de doar 33,3% și la un volum de activitate mult mai mare față de media la nivel național.

În acest context, se mai reține și că, contrar susținerilor contestatoarei, nu i se poate imputa intimatului faptul că nu se înscriu candidați la examenul de numire în funcția de conducere a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, fiind obligația acestuia de a asigura buna funcționare a acestei unități de parchet și din punct de vedere al conducerii, inclusiv prin intermediul delegării, o măsură temporară prevăzută de lege.

De altfel, Înalta Curte constată că, deși chiar contestatoarea susține că nu există o ordine de prioritate a criteriilor prevăzute de lege, aceasta este în concret nemulțumită că, în analizarea cererii sale de transfer, nu s-a acordat prioritate criteriilor de ordin personal.

Or, în ceea ce privește motivele personale sau profesionale invocate de petentă în susținerea temeiniciei cererii de transfer, se are în vedere că acestea nu constituie motive excepționale de natură a răsturna raportul de preeminență al interesului public față de drepturile și interesele private ale solicitantului, iar soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele unităților de parchet implicate în procedură, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

În acest context, se are în vedere și faptul că, prin soluția adoptată în legătură cu cererea sa de transfer nu se poate considera că s-a produs o încălcare a dreptului contestatoarei la respectarea vieții sale private și de familie, mai ales că, în momentul în care a ales să participe la un concurs de intrare în magistratură, cunoștea că posturile pentru care se concurează sunt situate inclusiv în localități unde ocuparea acestora este dificilă și trebuia să anticipeze că, cel puțin pentru o perioadă de timp, va trebui să funcționeze la unitatea de parchet unde a câștigat concursul.

Astfel, contestatoarea a promovat concursul de admitere în magistratură la sfârșitul anului 2019, fiind numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie prin Decretul Președintelui României nr. 1246/23.12.2019, unitate de parchet care avea o situație dificilă prin prisma volumului de activitate raportat la schema de personal, astfel că aceasta trebuia să anticipeze că, cel puțin pentru o perioadă de timp, va fi nevoită să funcționeze la acest parchet. Mai mult, deși contestatoarea invocă perioada consistentă de timp în care și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, în cazul acesteia a operat interdicția de a se transfera pentru o perioadă de 3 ani de la data numirii în funcție stipulată de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, în prezent art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, care la momentul formulării cererii de transfer expirase doar de 3 luni, aceasta având o vechime în funcție și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie de 3 ani și 3 luni.

Nu în ultimul rând, nici criticile privind admiterea cererilor de transfer ale altor procurori din țară nu pot fi reținute, în condițiile în care fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația parchetelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer, prevederile legale în materia transferurilor conferind doar o vocație la transfer, și nu un drept. În acest sens, se reține că transferul doamnei procuror C. s-a dispus de la alt parchet decât Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, respectiv de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, astfel că legalitatea hotărârii contestate nu poate fi afectată prin prisma acestor argumente aduse de contestatoare. Din această împrejurare derivă o diferențiere în situația celor două procuroare, întrucât Înalta Curte, nefiind învestită cu analiza de legalitate a hotărârii prin care s-a admis cererea de transfer, nu poate face aprecieri cu privire la situația comparativă a activității parchetului de la care se solicită transferul și a activității parchetului la care s-a dorit transferul, acestea având situații distincte cu privire la situația posturilor vacante, încărcătura pe procuror și volumul de activitate.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluția adoptată de secția pentru procurori și raționamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă unitate de parchet fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit și măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

Față de acestea, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmează să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 612 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.