ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004:

- anularea Hotărârii nr. 488 din data de 01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători să emită o hotărâre prin care să admită cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Cornetu la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București, de pe raza Curții de Apel București.

În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea de transfer înregistrată sub nr. x/17.01.2022 s-a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători ca, în temeiul art. 60 - 61

2

din Legea nr. 303/2004, al Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător și al art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, să aprobe cererea de transfer de Ia Judecătoria Cornetu la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4 sau 6 București, de pe raza Curții de Apel București sau la oricare altă judecătorie de sector unde s-ar vacanta vreun post până la data analizării cererii de transfer.

În cadrul cererii de transfer, contestatoarea a arătat că activează în cadrul Judecătoriei Cornetu, secția civilă, complet specializat în contestații la executare, începând cu aprilie 2019, însă și-a manifestat disponibilitatea de a activa la instanța la care a solicitat transferul, în oricare dintre secțiile, completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe o impun. De la momentul la care a început să activeze în cadrul Judecătoriei Cornetu (aprilie 2019) și până în prezent volumul de activitate în cadrul acestei instanțe a scăzut în mod simțitor, în mod constant, datorită creșterii numărului de judecători din cadrul instanței, a menținerii aproximativ constante a volumului dosarelor nou înregistrate și a scăderii stocului dosarelor vechi. Acest aspect este valabil chiar și în condițiile în care în martie - mai 2020 nu au fost soluționate dosare din cauza stării de urgență. Prin comparație, se poate observa că la nivelul unora dintre judecătoriile de sector volumul de activitate a crescut, din diverse motive, printre care se numără creșterea numărului dosarelor nou înregistrate, fluctuația personalului și a delegării/detașării judecătorilor la alte instanțe/instituții.

La nivelul Judecătoriei Cornetu sunt ocupate efectiv toate posturile de judecător, respectiv 21, în cadrul acestei instanțe activând efectiv 21 de judecători la acel moment. Două persoane, suplimentar celor 21, se află în concediu de maternitate, una dinte acestea este estimat să revină în toamna anului 2022, iar cea de-a doua în cursul anului 2023.

În ceea ce privește dificultatea ocupării posturilor la nivelul Judecătoriei Cornetu, din experiența ultimilor ani, s-a arătat că locurile vacante s-au ocupat atât prin transfer (s-au transferat 3 persoane de la alte instanțe) cât și prin alegerea acestor posturi de către absolvenții examenului de capacitate, din promoția 2019 alegând Judecătoria Cornetu 5 judecători, iar din promoția 2020 alte 5 persoane, fiind astfel ocupate toate locurile vacante.

Momentan contestatoarea activează în cadrul secției civile, având un complet specializat în contestații la executare, cu o vechime de aproximativ 3 ani pe acest complet, acesta fiind preluat în aprilie 2019. Aceasta este și vechimea sa la Judecătoria Cornetu, iar în această perioadă nu a fost detașată, delegată la alte instanțe/instituții și nici nu s-a aflat în concediu medical sau de maternitate, iar vechimea efectivă de judecător este de 4 ani și 5 luni, începând cu 01.01.2018, fiind auditor de justiție începând cu 01.01.2016.

In ceea ce privește aspectele personale care au determinat-o să formuleze cerere de transfer, contestatoarea a învederat faptul că are domiciliul în municipiul București, fiind proprietara apartamentului în care locuiește. Acest aspect prezintă relevanță inclusiv din perspectiva faptului că dacă ar activa în cadrul unei judecătorii din București nu s-ar impune decontarea transportului și/sau a chiriei în ceea ce o privește. Distanța între locația domiciliului și cea a Judecătoriei Cornetu este de aproximativ 15 km, care sunt însă parcurși în 40-60 de minute dus și 40-60 de minute întors. Acești timpi sunt totuși imprevizibili, un accident pe această rută fiind de natură să prelungească durata navetei, în fiecare sens, cu cel putin 30 de minute. Trecând și peste acești timpi și distanțe, motivul principal care afectează posibilitatea reală de a mai continua această navetă pe termen lung este reprezentat de faptul că, astfel cum s-a arătat și în cererile anterioare de transfer, părinții contestatoarei au nevoie de prezența sa pentru a-i ajuta când este în București pentru efectuarea tratamentelor specifice afecțiunilor medicale pe care le au, dovedite prin încrisurile anexate.

Ceea ce este diferit față de solicitările anterioare anului 2022, este faptul că, începând cu anul 2021 tatăl contestatoarei, ulterior efectuării unei operații, a fost supus unui tratament cu citostatice pe care îl urmează o dată la două săptămâni jumătate, durata tratamentului fiind de o săptămână, astfel că aceasta trebuie să se ocupe și de transportul acestuia către și de la spital și să se asigure că se simte în regulă în urma tratamentului adnministrat. Această împrejurare a creat contestatoarei o reală dificultate în balansarea programului profesional cu necesitățile familiale. S-a încercat pentru o perioadă îndeplinirea obligațiilor profesionale de la domiciliu, dar s-a dovedit că specificul dosarelor instrumentate impune deplasarea la instanță, de multe ori și în weekend.

Contestatoarea a invocat și propriile afecțiuni medicale, respectiv miopia accentuată, datorită căreia resimte un disconfort accentuat atunci când conduce după lăsarea întunericului, ceea ce îi creează și o stare de nesiguranță în trafic.

Un alt motiv pentru care s-a apreciat că transferul este oportun este și dorința de a promova la nivelul Tribunalului București, iar cazuistica instanțelor din Ilfov este în mare parte diferită de cea a celor din București, astfel încât își dorește să fie familiarizată cu tipurile de obiecte specifice instanțelor din circumscripția Tribunalului București.

Tot sub aspect profesional, dar legat în mod direct de aspectele menționate anterior privind timpul dedicat navetei, contestatoarea a arătat că a ezitat să se înscrie pentru efectuarea unui master și ulterior a unui doctorat, deoarece nu ar fi putut să fiu prezentă fizic sau online la orele de curs și seminar. Deși își dorește să se dezvolte profesional în această modalitate, în momentul de față îi este imposibil să realizeze aceste obiective fără a renunța la anumiți indici de calitate în desfășurarea activității curente la serviciu.

Prin hotărârea contestată în prezenta cauză intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători a respins cererea de transfer, reținând, în afară de situația rezultată din evidențele direcției de resort, o vechime în funcția de judecător de 6 ani, din care 2 ani și 9 luni vechime la instanța de la care se solicită transferul. S-a mai arătat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au formulat avize favorabile Curtea de Apel București (pentru Judecătoria Sectorului 1 București), Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 3 București, acesta din urmă, sub rezerva suplimentării posturilor vacante, utile în procedura de transfer. Tribunalul Ilfov, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Sectorului 6 București au transmis avize negative cu privire la cererea de transfer formulată.

Contestatoarea a apreciat că hotărârea atacată nu respectă exigența motivării, aceasta fiind în fapt nemotivată, nefiind respectate nici criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, secția pentru judecători soluționând cererea de transfer prin raportare la un singur criteriu din lege, fără a realiza o punere în balanță a interesului privat al solicitantului cu cel public al administrării justiției.

Astfel, aprecierea intimatului asupra dificultății ocupării posturilor la nivelul Judecătoriei Cornetu este eronată deoarece, dacă există o problemă la nivelul acestei judecătorii aceasta constă în numărul insuficient de posturi vacante, iar nu de imposibilitatea ocupării lor. În ultimii 3 ani, prin diverse modalități, au fost aduse posturi suplimentare la Judecătoria Cornetu, în prezent aceasta având 21 de posturi, care au fost ocupate fie la prima sesiune de transfer, fie la prima repartiție după desfășurarea examenului de capacitate, împrejurări care nu denotă lipsa de atractivitate a instanței.

De asemenea, prin transfer, în ultimii 3 ani au plecat doi judecători, iar un alt judecător, președintele anterior al instanței, a ales să își continue activitatea la Tribunalul București. În aceeași perioadă au venit în cadrul instanței 13 judecători.

Pe de altă parte, deși secția pentru judecători reține încărcătura peste media națională în cadrul Judecătoriei Cornetu, aceasta admite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători nr. 229 din data de 17.03.2020 detașarea unui judecător din cadrul Judecătoriei Cornetu la Tribunalul Giurgiu pentru o perioadă de 3 ani, iar în privința acestui post s-a admis ocuparea, pe perioadă nedeterminată în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. Ulterior, s-a admis și delegarea unui judecător pentru un an (octombrie 2020 - octombrie 2021) la Judecătoria Sectorului 6, astfel încât, în măsura în care există acest impediment pentru transfer privind încărcătura peste media națională, se poate pune întrebarea legitimă vizând necesitatea delegării unor judecători la o instanță ai cărei indicatori statistici sunt mai buni, care are, conform hotărârii atacate, o încărcătură cauză/judecător de 1.037, comparativ cu media națională de 1.085, iar încărcătura cauzelor/schemă de 977, comparativ cu media națională 855.

In continuarea argumentului privind aprecierea eronată a caracterului greu de ocupat al posturilor vacante de la Judecătoria Cornetu contestatoarea a mai arătat că pentru opțiunile realizate de către judecătorii stagiari în anul 2020 au fost acordate 5 posturi la Judecătoria Cornetu, cu includerea celor de conducere vacante. Toate aceste posturi au fost ocupate de cei cinci judecători care au optat pentru Judecătoria Cornetu ca urmare a promovării examenului de capacitate organizat în perioada decembrie 2019 - septembrie 2020. Și de această dată, în mod contrar celor arătate de secția pentru judecători persoanele care au ales Judecătoria Cornetu erau clasate pe pozițiile 13, 18, 24, 33 și 39 din 122, ceea ce nu denotă lipsa de atractivitate a instanței, aceasta fiind aleasă imediat după epuizarea posturilor valabile din municipiul București, deci chiar și înainte de epuizarea posturilor de la Judecătoria Buftea.

Astfel, deși intimatul a reținut că "instanța s-a confruntat cu dificultăți constante în ceea ce privește ocuparea posturilor vacante", această afirmație nu este susținută, cel puțin începând cu anul 2019, de niciun fundament faptic deoarece singura piedică este lipsa posturilor vacante, iar nu lipsa unui interes pentru a ocupa aceste posturi. De asemenea, se poate observa că în sesiunea de transfer în care s-a emis hotărârea atacată a existat inclusiv o cerere de transfer pentru Judecătoria Cornetu, urmată de alte două cereri în sesiunea din mai- iunie 2022.

Deși, secția pentru judecători a arătat că s-a procedat la o analiză comparativă și cumulativă a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, se poate observa că motivele invocate nu au fost avute deloc în vedere, nefiind realizată efectiv o punere în balanță a interesului legitim privat al persoanei în cauză și acela al interesului public, temeiurile respingerii cererii fiind exclusiv unele care vizează încărcătura instanței și dificultatea ocupării posturilor la instanța unde funcționează contestatoarea, fără a arăta în mod concret de ce dificultățile pe care aceasta le întâmpină sunt unele care să poată fi contrabalansate de alte elemente și care, în acest fel, să determine înclinarea balanței în favoarea interesului public.

Referitor la condițiile presupus avute în vedere în mod comparativ și cumulativ, astfel cum sunt reglementate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 (lit. a)-j), contestatoarea a subliniat faptul că vechimea la instanța de la care se solicită transferul este o condiție care ar putea fi avută în vedere. Cu toate acestea, dacă se analizează unele dintre soluțiile adoptate de către secția de judecători se poate observa că au fost acordate transferuri la instanțele din București cu prioritate judecătorilor delegați/detașați deja la aceste instanțe, având astfel o vechime efectivă mai mică la instanța de la care solicită transferul, deoarece aceștia erau deja delegați în cadrul altor instanțe.

În plus, legea nu prevede ca o condiție prealabilă necesară transferului aceea că judecătorul să obțină o delegare/detașare la instanța la care se va solicita ulterior să fie transferat. secția pentru judecători a reținut în mod constant în analizarea acestui tip de cereri faptul că transferul judecătorului nu va afecta instanța de la care pleacă, deoarece nu ocupă efectiv un post, fiind delegat/detașat la instanța unde se solicită transferul.

O astfel de motivare, în condițiile în care delegările și detașările, cel puțin pentru judecătoriile sectoarelor municipiului București, nu sunt publice și nici nu există o cerere oficială adresată tuturor judecătorilor la care să poată participa orice dorește să fie delegat într-o procedură obiectivă, este de natură să creeze discriminări între persoane care se află în situații asemănătoare, raportat la criteriile enunțate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

Cu atât mai mult, contestatoarea a apreciat că era necesar ca secția pentru judecători să motiveze în mod concret de ce nu au fost avute în vedere motivele invocate în cererea formulată și de ce, în ceea ce o privește, este relevantă numai încărcătura instanței de la care solicită transferul. Într-o astfel de situație, reținând și faptul că schema este ocupată în totalitate, rezultă că singura modalitate de "transfer" este promovarea la instanta superioară, în cazul concret, raportat la motivele invocate, la Tribunalul București. Or, în condițiile unei vechimi necesare de 7 ani ca judecător de judecătorie, va îndeplini condițiile de promovare cel mai devreme la 01.01.2025, iar raportat la modalitatea actuală de promovare în două etape, contestatoarea ar putea ajunge să activeze la o instanță în București probabil la finalul anului 2025 sau chiar în cursul anului 2026, în situația cea mai avantajoasă.

S-a subliniat, de asemenea, împrejurarea că instituțiile delegării și detașării nu au în vedere situația personală a judecătorului, ci situația în care o instanță nu poate funcționa normal din cauza absenței temporare a unor judecători, existenței unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, conform art. 57 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. In schimb, transferul este o instituție care poate să aibă în vedere domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului, distanța dintre domiciliul său, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea de sănătate și situația familială.

Contestatoarea a mai observat că, dacă în ceea ce o privește motivele personale și profesionale nu s-au impus nici măcar să fie analizate superficial, în cazul unor judecători cu vechime mai mică acestea au fost motivele determinante ale admiterii cererilor de transfer.

De asemenea, printr-o hotărâre de admitere a cererii de transfer pentru o judecătorie din municipiul București, pentru o persoană detașată la Judecătoria Buftea, secția pentru judecători nu a oferit o motivare a alegerii instanței la care se acordă transferul, în condițiile unor avize negative din partea instanței la care s-a admis transferul și a Curții de Apel București în ceea ce privește instanțele sectoarelor municipiului București, dar pozitiv pentru Judecătoria Buftea. În plus, cererea de transfer era alternativă, atât pentru o judecătorie de la unul dintre sectoarele municipiului București cât și pentru Judecătoria Buftea.

Secția pentru judecători a reținut că judecătorul este detașat la Judecătoria Buftea, că nu ocupă un post efectiv la Judecătoria lași, că în acea sesiune se ocupă un post la Judecătoria lași și s-a concluzionat în sensul admiterii cererii de transfer către Judecătoria Sectorului 4 București, fără o altă motivare. În alte situații, secția pentru judecători a reținut în motivarea transferului faptul că judecătorul a desfășurat practica aferentă anului II de auditor la judecătoria unde s-a admis transferul, or referitor la o astfel de apreciere, dacă apare ca fiind relevantă, contestatoarea a arătat că și ea a efectuat această practică la Judecătoria Sectorului 1 București, instanță pentru care a formulat cerere de transfer și pentru care a avut aviz pozitiv atât de la Curtea de Apel București, cât și de la instanța unde a efectuat practica. Referitor la aceste aspecte anexez prezentei cereri o serie de hotărâri privind admiterea unor cereri de transfer din aceeași sesiune și etapă.

În acest context, cererea de transfer formulată de contestatoare pare să fi fost analizată numai din perspectiva unor indicatori de eficacitate și încărcătură a instanței, cu ignorarea completă a situației sale personale și a obiectivelor profesionale.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Răspunzând argumentelor formulate de contestatoare, după expunerea evidențelor direcției de resort avute în vedere la adoptarea hotărârii contestate, intimatul a arătat, în esență, că în considerentele actului atacat au fost prezentate argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, fiind analizate, în mod efectiv, toate aspectele invocate de către contestatoare, inclusiv în coroborare cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanțelor implicate, vechimea în funcție, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe.

De asemenea, în privința motivelor personale invocate s-a apreciat că acestea nu reprezentau situații excepționale care să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat, iar pe de altă parte, nu constituiau singurele criterii legale avute în vedere și nu exista nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/17.01.2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Cornetu, a solicitat transferul la Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București sau la Judecătoria Sectorului 6 București.

Prin Hotărârea nr. 488 din data de 01.03.2022 secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în considerentele celor două hotărâri fiind expuse: situația posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, față de media națională; avizele favorabile față de cererea de transfer a contestatoarei, emise de Curtea de Apel București (pentru Judecătoria Sectorului 1 București), Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 3 București (sub rezerva suplimentării posturilor vacante utile în procedura de transfer) și avizele nefavorabile transmise de Tribunalul Ilfov, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Sectorului 6 București; condițiile de vechime în funcție și vechime la instanța la care activează solicitanta, precum și motivele de ordin personal invocate în susținerea cererii.

Astfel, din cuprinsul notei nr. x/25.02.2022 întocmite de Direcția resurse umane și organizare, însoțită de referatul care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător a contestatoarei și motivele pe care se întemeiază cererea, precum și datele statistice privind situația instanțelor implicate în procedura de transfer, au rezultat următoarele date:

Din analiza traseului profesional, a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime în funcția de judecător de 6 ani, din care 2 ani și 9 luni vechime la instanța de la care solicită transferul. Conform evidențelor direcției de resort, Ia Judecătoria Cornetu toate cele 21 de posturi prevăzute în schemă erau ocupate.

În anul 2021, la Judecătoria Cornetu încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1333, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1257, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 1 București, instanță la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 69 de posturi, fiind vacante 12 posturi, dintre care 3 posturi temporar vacante pentru care fusese aprobată ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Sectorului 2 București, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 44 de posturi, fiind vacante 6 posturi. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Sectorului 3 București, conform evidențelor direcției de resort, toate cele 68 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate, iar pentru 1 post temporar vacant fusese aprobată ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 4 București, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 53 de posturi, fiind vacante 3 posturi, dintre care 2 posturi temporar vacant pentru care fusese aprobată ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004.

La Judecătoria Sectorului 4 București, în anul 2021 s-a înregistrat o încărcătură de 806 cauze/judecător și de 731 de cauze/schemă, comparativ cu media națională de 1085 de cauze, respectiv de 855 de cauze.

La Judecătoria Sectorului 6 București, dintre cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 31 de posturi, fiind vacante 3 posturi, dintre care 1 post temporar vacant pentru care fusese aprobată ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au formulat avize favorabile Curtea de Apel București (pentru Judecătoria Sectorului 1 București), Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 3 București, acesta din urmă, sub rezerva suplimentării posturilor vacante, utile în procedura de transfer. Tribunalul Ilfov, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Sectorului 6 București au transmis avize negative cu privire la cererea de transfer formulată de reclamantă.

Reținând că s-au formulat mai multe cereri de transfer de la Judecătoria Cornetu, secția pentru judecători a apreciat că, în respectiva sesiune de transfer, nu este oportună admiterea niciuneia dintre ele, având în vedere faptul că deși schema de la Judecătoria Cornetu este completă, încărcătura de cauze pe judecător depășește considerabil media națională, vacantarea unui post fiind de natură să conducă la creșterea numărului de cauze care revin spre soluționare judecătorilor de la această instanță, în contextul în care Judecătoria Cornetu s-a confruntat cu dificultăți constante în ocuparea posturilor vacante.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

"a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele hotărârii contestate evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată precum și de necesitatea echilibrării interesului privat și a interesului public.

Astfel, în mod corect, secția pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, față de situația și volumul de activitate al Judecătoriei Cornetu și de lipsa caracterului excepțional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare. Contrar susținerilor acesteia, intimatul C.S.M. a analizat coroborat și unitar toate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, apreciind în mod corect că aspectele privind situația Judecătoriei Cornetu sunt determinante în adoptarea soluției de respingere a cererii, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare.

Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticii contestatoarei referitoare la nemotivarea hotărârii atacate. Verificând Hotărârea nr. 488/1.03.2022, se constată că actul administrativ este motivat, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a cererii formulate.

Contestatoarea a susținut că hotărârea contestată nu îndeplinește cerința motivării întrucât nu au fost avute în vedere toate motivele de ordin personal și profesional invocate în susținerea transferului, respectiv nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004. În realitate, această critică este una care ține de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunțarea soluției de respingere, intimatul C.S.M. a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenței pe care a dat-o situației instanței de la care se solicită transferul față de motivele de ordin personal invocate de solicitantă în cererea sa. Se observă că motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate de contestatoare și, chiar dacă motivele de ordine personal invocate nu sunt tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost deloc analizate ori avute în vedere de către secția pentru judecători.

Înalta Curte constată că situația activității Judecătoriei Cornetu, din perspectiva volumului de activitate al acestei instanțe, care depășește semnificativ media națională, justifică respingerea cererii de transfer formulate de contestatoare. În acest sens, intimatul C.S.M., în analiza de oportunitate a solicitării de transfer, a reținut în mod corect consecințele negative pe care le-ar determina vacantarea postului ocupat de contestatoare asupra desfășurării în bune condiții a activității și a realizării adecvate a actului de justiție. Astfel, desfășurarea unui volum de activitate ridicat cu o schemă de judecători incompletă poate afecta interesele justițiabililor prin întârzierea soluționării dosarelor, ca urmare a creșterii încărcăturii dosarelor pe judecător și a preluării de către judecătorii rămași a atribuțiilor ce-i reveneau contestatoarei, aspecte care, contrar susținerilor contestatoarei, pot genera și dificultăți în ocuparea eventualelor posturi vacante la nivelul Judecătoriei Cornetu.

Este de necontestat faptul că, în analiza cererilor de transfer, trebuie avute în vedere și motivele de ordin personal invocate de solicitanți. Însă, Înalta Curte constată că în speță contestatoarea a invocat motive referitoare la efectuarea navetei de la domiciliul din municipiul București la Cornetu, vârsta înaintată și problemele de sănătate cu care se confruntă rudele acesteia, care necesită prezența constantă a reclamantei în localitatea de domiciliu, precum și utilizarea mai eficientă a timpului alocat navetei, în scopuri profesionale sau personale. Deși reale, aceste motive nu au aptitudinea de a prevala în fața interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, neavând caracter excepțional.

Pe de altă parte, în privința susținerilor contestatoarei referitoare la pretinsa neanalizare a motivelor vizând starea de sănătăte a părinților săi, Înalta Curte reține că prin formularea cererii de transfer aceasta nu și-a dat acordul expres ca informațiile medicale să fie publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, știut fiind faptul că hotărârile în materia transferului magistraților sunt publice. În ceea ce privește efectuarea navetei, deși nu se poate nega existența unui disconfort resimțit de contestatoare, totuși acesta nu este suficient pentru a da preeminență interesului său privat în fața interesului public al instanței la care activează.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul C.S.M. a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, contestatoarea a invocat și utilizarea unui criteriu străin de acest text de lege, respectiv cel al delegării/detașării preexistente a unui judecător la instanța unde se solicită transferul, caz în care, pretinde contestatoarea, acest judecător este favorizat în analiza cererilor de transfer formulate în respectiva etapă de transferuri.

Înalta Curte reține că instituțiile delegării și detașării nu sunt menționate printre criteriile enumerate limitativ de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, în raport de care se analizează cererile de transfer. Existența delegărilor și a detașărilor produce efecte asupra situației personalului dintr-o instanță/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorității la transfer a judecătorilor care au fost delegați/detașați să desfășoare activitatea la instanța unde doresc să se transfere. Totuși, în cauza de față nu se constată utilizarea de către intimatul C.S.M. a criteriului delegării/detașării în analiza cererii de transfer depuse de contestatoarea A..

Din cuprinsul Hotărârii nr. 488/01.03.2022 și a înscrisurilor avute în vedere la emiterea sa, nu rezultă că Secția pentru judecători ar fi avut în analiză două sau mai multe cereri concurente de transfer de la aceeași instanță, iar aceste cereri ar fi fost preferabile față de cererea contestatoarei, pentru invocatul motiv al delegării/detașării. Astfel, cazurile concrete prezentate contestatoare nu au vizat cereri concurente de transfer, ci situația unui alt judecător care era delegat la Judecătoria Sectorului 2 București și i s-a aprobat cererea de transfer la Judecătoria Sectorului 1 sau cea a altui judecător căruia i-a fost aprobat transferul la Judecătoria Sectorului 4 București, în considerarea situației personale deosebite. Așadar, chiar dacă au vizat unele dintre instanțele pentru care optase și contestatoarea, cererile de transfer ale celorlalți judecători nu au fost admise în virtutea delegării/detașării preexistente, astfel că nu pot fi primite argumentele generice ale contestatoarei referitoare la o pretinsă practică a C.S.M. în sensul favorizării la transfer a acestor magistrați.

Cât privește rațiunile avute în vedere de secția pentru judecători în pronunțarea soluțiilor de admitere a altor cereri de transfer prin hotărârile anexate prezentei contestații, Înalta Curte reține că nu a fost învestită cu analiza de legalitate a hotărârilor prin care s-au admis respectivele cereri de transfer și nu poate face aprecieri cu privire la situația comparativă a activității instanțelor de la care se solicită transferul și cea a instanțelor la care s-a dorit transferul, acestea având situații distincte cu privire la situația posturilor vacante, încărcătura pe judecător și volumul de activitate. Pe de altă parte, circumstanțele personale și profesionale invocate de ceilalți magistrați solicitanți au fost diferite. Prin urmare, nu se poate vorbi de o practică neunitară ori lipsită de obiectivitate a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraților sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluția adoptată de secția pentru judecători și raționamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanță fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit și măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 488 din data de 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.