ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 747 din 03.03.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre, prin care să admită cererea contestatorului de transfer de la Judecătoria Videle la Judecătoria Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București.

În motivarea cererii, contestatorul arată că, prin cererea de transfer înregistrată sub nr. x/01.02.2022, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători ca, în temeiul articolului 60 – 61

2

din Legea nr. 303/2004, al Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător și al articolului 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, să aprobe cererea de transfer de la Judecătoria Videle în următoarea ordine de preferință: la Judecătoria Sectorului 3 București, la Judecătoria Sectorului 6 București, la Judecătoria Sectorului 4 București, la Judecătoria Sectorului 5 București, la Judecătoria Sectorului 2 București sau la Judecătoria Sectorului 1 București.

În cadrul cererii de transfer, contestatorul a arătat că volumul de activitate al instanțelor la care a solicitat transferul este mult mai ridicat decât la Judecătoria Videle. Deși schema Judecătoriei Videle este ocupată în întregime, doi judecători sunt delegați și unul este detașat și a considerat că transferul către o altă instanța nu ar perturba activitatea Judecătoriei Videle, având în vedere volumul de activitate relativ scăzut al acestei unități care, în anul 2021, a înregistrat 4.629 de dosare, iar la sfârșitul anului a mai rămas un stoc de 943 de dosare.

A mai arătat contestatorul că, în perioada 01.07.2015 – 29.01.2017, și-a desfășurat activitatea în calitate de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, timp în care a locuit în mun. Călărași. Ulterior, ca urmare a promovării examenului de capacitate, la data de 30.01.2017 a fost numit în funcția de judecător la Judecătoria Videle, unde se află și în prezent. A menționat că face naveta cu autoturismul personal până la locul de muncă, fiind nevoit să parcurgă 140 de km zilnic, pe un traseu care include multe comune. Pe timpul iernii, există un pericol concret având în vedere starea de oboseală acumulată după o zi de muncă și faptul că localitățile parcurse sunt slab iluminate.

A solicitat mai contestatorul să se aibă în vedere că în ultimii 5 ani, de când își desfășoară activitatea la Judecătoria Videle, a soluționat cauze mixte, atât în materie penală cât și în materie civilă.

Totodată, a arătat că este singurul întreținător al mamei sale, în vârstă de 75 de ani, care are venituri relativ mici și care are nevoie de ajutorul contestatorului în treburile casnice, întrucât vârsta înaintată, precum și problemele de sănătate pe care le are, o pun în imposibilitate de a efectua deplasările care se impun în viața de zi cu zi.

A solicitat să nu se ia în considerare situația unor judecători care sunt deja delegați pe locurile unde solicită transferul, întrucât printre criteriile prevăzute de lege nu este inclusă și ipoteza în care magistratul ocupă deja locul ca urmare a detașării sau delegării. Prin Decizia nr. 454 din data de 24.06.2010, Curtea Constituțională a României a stabilit că există o stare de impredictibilitate ca urmare a faptului că art. 60 din Legea 303/2004 nu stabilește condițiile transferării judecătorilor. Ținând cont de modificarea legislativă intervenită ca urmare a acestei decizii, nu pot fi avute în vedere decât criteriile prevăzute de lege, între care nu se prevede și delegarea.

Contestatorul învederează că, prin Hotărârea nr. 747 din 03.03.2022, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturi a hotărât respingerea cererii, reținând, în esență, că schema de personal a instanței de la care se solicită transferul (Judecătoria Videle) apare ca fiind completă, în prezent funcționează efectiv 5 judecători definitivi, iar în cursului anului 2021 numărul dosarelor nou intrate a fost în creștere, astfel încât volumul de activitate al judecătoriei este ridicat. De asemenea, s-a arătat că transferul contestatorului la o instanță din mun. București ar conduce la desființarea completului de judecată, cu consecința repartizării ciclice a dosarelor.

Consideră că hotărârea atacată este nelegală deoarece nu respectă exigența motivării, iar în lipsa unei motivări concrete nu se poate considera că cererea a fost efectiva analizată. Totodată, nu au fost respectate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, secția pentru judecători soluționând cererea de transfer prin raportare exclusiv la un singur criteriu din lege, fără a realiza o punere în balanță a interesului privat al solicitantului cu cel public al administrării justiției.

Astfel, în ceea ce privește motivarea CSM raportată la creșterea numărului de dosare nou intrate în cursul anului 2021, contestatorul arată că nu sunt oferite date concrete cu privire la numărul dosarelor înregistrate în anul 2021 comparativ cu anul 2020, pentru a se putea determina dacă există o creștere semnificativă.

Referitor la situația schemei de personal a Judecătoriei Videle, în prezent în această instanță activează 5 judecători definitivi dintr-o schema de 8, deoarece doi judecători sunt delegați la alte instanțe, iar unul este detașat la Inspecția Judiciară.

Din această perspectivă, contestatorul apreciază a fi oportună prezentarea traseului profesional al judecătorului numit definitiv la Judecătoria Videle la data de 9 octombrie 2020. Astfel, la data de 04.01.2022, Curtea de Apel București a dispus delegarea respectivului judecător, începând cu data de 15.01.2022, la Judecătoria Sectorului 2 București. Ulterior, prin Hotărârea nr. 510 din 01.03.2022 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, s-a dispus transferul acestuia la Judecătoria Sectorului 1 București. Prin Hotărârea nr. 929 din data de 03.03.2022, Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru judecători a dispus revocarea Hotărârii nr. 510/01.03.2022, la cererea judecătorului respectiv, întrucât la Judecătoria Sectorului 1 București nu erau locuri disponibile în cadrul secției penale, cu toate că, în cererea de transfer, solicitantul își exprimase acordul de a activa în cadrul oricărei secții/completuri din cadrul judecătoriilor la care a solicitat transferul.

Având în vedere aceste aspecte, observă contestatorul că un judecător cu o vechime mai mică a avut atât dreptul la transfer, cât și dreptul de a renunța la transfer, singura motivare fiind aceea că fusese delegat cu două luni înainte la Judecătoria Sectorului 2 București, delegarea fiind acordată la trei zile după ce a fost promulgată legea care a permis reluarea procedurilor de transfer la magistrați. Există, astfel, o discriminare vădită între contestator și acest magistrat, în condițiile în care contestatorul era dispus să activeze în cadrul oricărei secții, în timp ce celălalt judecător nu a vrut să activeze la o instanța unde urma să soluționeze cauze civile. Mai mult decât atât, hotărârea de revocare a transferului a fost emisă în aceeași ședință în care a fost pronunțată și hotărârea care face obiectul prezentei cauze, prin care se invocă faptul că transferul contestatorului ar perturba activitatea Judecătoriei Videle, dar cu privire la celălalt judecător se ia act de renunțarea la transfer și se menține delegarea la altă instanță.

Susține contestatorul că prin cererea de transfer a învederat o serie de motive personale și profesionale care ar fi trebuit să conducă la admiterea cererii de transfer. Deși, secția pentru judecători a arătat că s-a procedat la o analiză comparativă și cumulativă a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, motivele de ordin personal nu au fost avute deloc în vedere, nefiind realizată efectiv o punere în balanță a interesului legitim privat al persoanei în cauză și acela al interesului public, temeiurile respingerii cererii fiind exclusiv unele care vizează încărcătura instanței și dificultatea ocupării posturilor la Judecătoria Videle, fără a se face o analiză comparativă și echilibrată a motivelor de ordin personal raportat la nevoia asigurării unei activități adecvate a judecătoriei. Aceste aspecte echivalează în fapt cu o nemotivare a soluției date cererii de transfer, iar exigența motivării ar trebui să existe și în cazul soluțiilor acordate de către secția pentru judecători cerilor formulate în procedura transferului.

Contestatorul arată că vechimea la instanța de la care se solicită transferul este o condiție care ar putea fi avută în vedere. Cu toate acestea, dacă se analizează unele dintre soluțiile oferite de către secția de judecători, se poate observa că au fost acordate transferuri la instanțele din București cu prioritate judecătorilor delegați/detașați deja la aceste instanțe, având o vechime efectivă mai mică la instanța de la care solicită transferul, deoarece aceștia erau deja delegați în cadrul altor instanțe. Legea nu prevede, ca o condiție prealabilă necesară transferului, ca judecătorul să obțină o delegarea/detașarea la instanța la care va solicita ulterior să fie transferat, dar secția pentru judecători a reținut în mod constat în acest tip de cereri faptul că transferul judecătorului nu va afecta instanța de la care pleacă, deoarece nu ocupă efectiv un post, fiind delegat/detașat la instanța unde se solicită transferul. O astfel de motivare, în condițiile în care delegările și detașările, cele puțin la nivelul municipiului București, nu sunt publice și nici nu există o cerere oficială adresată tuturor judecătorilor la care să poată participa orice dorește să fie delegat într-o procedură obiectivă, este de natură să creeze discriminări între persoane care se află în situații asemănătoare, raportat la criteriile enunțate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

Solicită contestatorul a se avea în vedere și împrejurarea că instituțiile delegării și detașării nu au în vedere situația personală a judecătorului, ci situația în care o instanță nu poate funcționa normal din cauza absenței temporare a unor judecători, existenței unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, conform art. 57 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. În schimb transferul este o instituție care poate să aibă în vedere domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului, distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea de sănătate și situația familială.

Totodată, arată contestatorul că, dacă în ceea ce îl privește motivele sale personale și profesionale nu au fost analizate, în cazul unor judecători cu vechime mai mică acestea au fost motivele determinante în admiterea cererii de transfer. Cererea de transfer a contestatorului a fost analizată numai din perspectiva unor indicatori de eficacitate și încărcătură a instanței, cu ignorarea completă a situației personale și a dorințelor sale profesionale.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susține intimatul că, prin Hotărârea nr. 747/03.03.2022 a secției pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatorului de la de la Judecătoria Videle la Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 2 București sau la Judecătoria Sectorului 1 București, reținând, din analiza traseului profesional al contestatorului, că acesta avea o vechime în funcțiile de judecător și procuror de 8 ani și 3 luni, dintre care 4 ani și 11 luni la Judecătoria Videle.

Conform evidențelor direcției de resort, s-a reținut că la Judecătoria Videle, instanța de la care se solicita transferul, erau ocupate toate cele 8 posturi de judecător prevăzute în schemă, fiind vacant temporar 1 post. De asemenea, 2 judecători de la Judecătoria Videle erau delegați la alte instanțe. S-a avut în vedere și împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Videle încărcătura cauzelor/judecător a fost de 959, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media națională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reținut că:

a) la Judecătoria Sectorului 3 București, instanță la care s-a solicitat transferul, erau ocupate toate cele 68 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, precum și 9 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, existând 1 post temporar vacant. Totodată, era vacantă funcția de președinte al secției penale, care era ocupată prin delegare. De asemenea, un judecător era delegat la această instanță, iar 5 judecători erau delegați de la Judecătoria Sectorului 3 București la alte instanțe.

b) la Judecătoria Sectorului 6 București, instanță la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de președinte al secției civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 3 judecători fiind delegați la această instanță, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 6 București la alte instanțe.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1037 de dosare, comparativ cu media națională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 977 de dosare, comparativ cu media națională de 855 de dosare.

c) la Judecătoria Sectorului 4 București, instanță la care s-a solicitat de asemenea transferul, erau ocupate toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, precum și 7 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, mai existau 3 posturi de judecător temporar vacante. Totodată, 3 judecători erau delegați la această instanță, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 4 București la altă instanță.

d) la Judecătoria Sectorului 1 București, instanță la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 72 de posturi {din care 4 posturi urmau să se ocupe la data de 15.03.2022), iar un judecător care a fost numit din funcția de procuror urma să înceapă activitatea la data publicării decretului Președintelui României, fiind astfel vacante 5 posturi (din care 3 posturi la data de 15.03.2022). De asemenea, existau 6 posturi de judecător temporar vacante, precum și 4 posturi de judecător temporar vacante ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, 1 judecător era delegat la această instanță, iar 3 judecători erau delegați de la Judecătoria Sectorului 1 București la alte instanțe.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1250 de dosare, comparativ cu media națională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 983 de dosare, comparativ cu media națională de 855 de dosare.

e) la Judecătoria Sectorului 2 București, instanță la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 48 de posturi (din care un post urma să se ocupe la data de 15.03.2022), existând 2 posturi vacante, din care un post urma să se vacanteze la data de 15.03.2022. De asemenea, existau 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciari, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, 8 judecători erau detașați/delegați la această instanță, iar 5 judecători erau delegați de la Judecătoria Sectorului 2 București la alte instanțe.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 919 dosare, comparativ cu media națională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 840 de dosare, comparativ cu media națională de 855 de dosare.

f) la Judecătoria Sectorului 5 București, instanță la care s-a solicitat de asemenea transferul, erau ocupate toate cele 42 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 3 judecători fiind delegați la această instanță, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 5 București la alte instanțe.

Mai învederează intimatul că Judecătoria Sectorului 6 București a avizat favorabil transferul contestatorului, iar Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Sectorului 4 București au comunicat avize favorabile în limita posturilor vacante disponibile, în timp ce Curtea de Apel București, Judecătoria Videle, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Sectorului 5 București au comunicat avize nefavorabile.

Secția pentru judecători a analizat cererile de transfer formulate pentru posturile vacante la instanțele anterior menționate, care erau susceptibile de ocupare în etapa a II-a a sesiunii de transferuri, prin raportare la criteriile legale prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, constatând faptul că la Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București și la Judecătoria Sectorului 5 București, instanțe la care reclamantul a solicitat transferul, nu existau posturi de execuție vacantate în etapa I a sesiunii de transferuri, care să fie susceptibile de ocupare în etapa a II-a, potrivit dispozițiilor legale.

Totodată, secția pentru judecători a reținut și aspectele invocate în avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel București și Judecătoria Videle, potrivit cărora, deși schema de personal la această din urmă instanță apărea ca fiind completă, instanța funcționa efectiv cu 5 judecători definitivi, în condițiile în care numărul dosarelor nou intrate în cursul anului 2021 a fost în creștere, astfel încât volumul efectiv de activitate al judecătorilor din cadrul Judecătoriei Videle era unul ridicat. S-a mai reținut și că în adresa comunicată de conducerea Judecătoriei Videle s-a precizat că eventualul transfer al contestatorului va conduce la desființarea completurilor de judecată al căror titular era acesta, urmând să se procedeze la repartizarea ciclică a dosarelor, fapt ce ar fi determinat întârzieri în soluționarea acestora.

Prin urmare, observând volumul de activitate înregistrat prin raportare la situația de personal expusă, secția pentru judecători a apreciat că vacantarea unui post la Judecătoria Videle va determina creșterea încărcăturii de dosare pe judecător, situație de natură să influențeze negativ desfășurarea în bune condiții a activității și realizarea unui act de justiție de calitate, astfel că a respins cererea de transfer formulată de domnul judecător A..

Susține intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului. Dispozițiile art. 6l

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informații privind traseul profesional, vechimea în funcția de judecător și cea de la Judecătoria Videle a reclamantului, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii. Contrar susținerilor reclamantului, la soluționarea cererilor de transfer formulate, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere, în cauza de față fiind determinante aspectele privind situația Judecătoriei Videle, în ceea ce privește volumul de activitate al acestei instanțe și schema de personal, dar și volumul de activitate al instanțelor la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și a celor temporar vacante, dificultățile de ocupare a acestora, precum și motivele cuprinse în avizele emise de instanțele implicate în procedura de transfer, criteriu prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Mai arată că s-au avut în vedere împrejurările că, deși schema de personal la Judecătoria Videle apărea ca fiind completă, instanța funcționa efectiv cu 5 judecători definitivi, în condițiile în care numărul dosarelor nou intrate în cursul anului 2021 a fost în creștere, astfel încât volumul efectiv de activitate al judecătorilor din cadrul instanței era unul ridicat. Aceste aspecte au fost relevate de Judecătoria Videle, care, prin punctul de vedere din 09.02.2022, transmis Consiliului Superior al Magistraturii în condițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a învederat că eventualul transfer al domnului judecător A. va conduce la perturbarea activității instanței, în condițiile în care Judecătoria Videle funcționa efectiv cu un număr de 5 judecători definitivi dintr-un număr de 8 cât era prevăzut în schemă, iar volumul de activitate în anul 2021 a crescut simțitor față de cel din anul 2020, respectiv cu un procent augmentat de 16,66%, ca urmare a rearondării unor comune prin Hotărârea nr. 102/2021 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, fiind prezentate date statistice concrete în cuprinsul acestei adrese. Judecătoria Videle a mai semnalat faptul că admiterea solicitării de transfer a reclamantului ar conduce la desființarea completurilor de judecată al căror titular era acesta, urmând să se procedeze la repartizarea ciclică a dosarelor, fapt ce va determina întârzieri în soluționarea acestora, dar și la preluarea celorlalte atribuții ce revin acestuia în cadrul instanței, respectiv preluarea atribuțiilor de judecător desemnat pentru conducerea Biroului de informare și relații publice al instanței și a celor de judecător delegat cu executarea hotărârilor penale. În plus, situația învederată de reclamant sub aspectul efectuării unei navete zilnice nu era singulară, toți judecătorii instanței regăsindu-se în situații identice.

Consideră intimatul CSM că soluția dispusă prin actul administrativ contestat este corespunzător argumentată, cuprinzând motivele pentru care a fost respinsă solicitarea contestatorului având ca obiect transferul acestuia de la Judecătoria Videle. Motivarea secției pentru judecători este clară, lipsită de ambiguități, fiind relevate în mod judicios argumentele care au format opinia acesteia cu privire la solicitarea de transfer și îndeplinește exigențele prevăzute de art. 425 C. proc. civ. pentru hotărârile judecătorești, dar și cele prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenția EDO. În considerentele actului administrativ atacat s-a reținut atât solicitarea contestatorului, au fost expuse datele statistice și cele referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer care constituiau criterii legale și au fost indicate argumentele pentru care s-a dat prevalentă unor criterii, fiind argumentată aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer a contestatorului, ceea ce nu poate echivala cu nemotivarea hotărârii sau cu motivarea ei deficitară ori neconvingătoare. Prin urmare, sunt neîntemeiate susținerile contestatorului referitoare la faptul că secția pentru judecători nu ar fi realizat o verificare efectivă și obiectivă a motivelor invocate de acesta în cererea de transfer.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, nefiind conturată ipoteza unui exces de putere, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, care a stabilit că transferul la o altă instanță reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și jurisprudența CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24. Astfel, soluționarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat, actul administrativ fiind motivat într-o manieră care garantează legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de CSM.

Intimatul CSM apreciază a fi neîntemeiat și argumentul contestatorului referitor la pretinsa omisiune a secției pentru judecători de a lua în considerare, la analiza cererii de transfer, motivele personale și profesionale invocate în susținerea cererii, în condițiile în care din considerentele hotărârii rezultă că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale și profesionale. secția pentru judecători a analizat în mod efectiv și aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, motivele prezentate în avizele instanțelor implicate, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, apreciind că motivele de ordin familial și profesional invocate de reclamant în susținerea cererii de transfer nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminența dintre interesul public și interesul privat.

În opinia intimatului, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, iar în speța de față, în mod corect s-a constatat că motivele personale invocate de contestator în cererea de transfer nu pot prevala față de interesele instanței de la care acesta provine.

În ceea ce privește datele personale ale reclamantului și ale celorlalți magistrați care au formulat cereri de transfer, intimatul susține că, deși datele cu caracter personal nu au fost prezentate în detaliu în cuprinsul hotărârii contestate, pentru a respecta dreptul la viață intimă familială și privată, în condițiile în care hotărârea CSM este adusă la cunoștința publicului pe pagina de internet a instituției, totuși acestea au fost efectiv analizate și coroborate cu datele obiective privind privind situația posturilor de judecător de la instanțele implicate în procedura transferului și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe.

Referitor la avizele consultative emise de unitățile implicate în transfer, la soluționarea cererii s-a ținut cont de avizul nefavorabil emis de Judecătoria Videle, iar secția pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate și temeinicie a avizelor.

Pentru argumentele expuse, intimatul apreciază că sunt neîntemeiate și susținerile contestatorului referitoare la pretinsul tratament discriminatoriu aplicat din perspectiva situației judecătorului delegat de la Judecătoria Videle la Judecătoria Sectorului 2 București, iar hotărârea prin care s-a dispus delegarea beneficiază de prezumția de legalitate, nefiind contestată.

Tratamentul discriminatoriu nu poate fi reținut nici prin raportare la alți judecători cărora le-au fost admise cereri de transfer la instanțe din București, întrucât, pe de o parte, fiecare situație este analizată în particularitatea sa, iar pe de altă parte, actele administrative prin care secția pentru judecători a dispus cu privire la solicitările de transfer ale altor judecători se bucură de garanțiile de legalitate și veridicitate. De altfel, contestatorul a prezentat doar afirmații cu caracter general, neindividualizate.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/01.02.2022, contestatorul A., judecător în cadrul Judecătoriei Videle, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Judecătoria Sectorului 3 București, la Judecătoria Sectorului 6 București, la Judecătoria Sectorului 4 București, la Judecătoria Sectorului 5 București, la Judecătoria Sectorului 2 București sau la Judecătoria Sectorului 1 București.

Prin Hotărârea nr. 747/03.03.2022 secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în considerentele Hotărârii nr. 747/03.03.2022 a secției pentru judecători fiind expuse: situația posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, față de media națională; avizele favorabile față de cererea de transfer a contestatorului, emise de Judecătoria Sectorului 6 București, precum și de Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Sectorului 4 București (aceste două instanțe avizând favorabil cererea de transfer în limita locurilor disponibile) și avizele nfavorabile emise de Curtea de Apel București, Judecătoria Videle, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Sectorului 5 București; condițiile de vechime în funcție și vechime la instanța la care activează solicitantul, precum și motivele de ordin personal invocate în susținerea cererii.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 747/03.03.2022 evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestator.

În ceea ce privește transferul contestatorului la Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București sau Judecătoria Sectorului 5 București, Înalta Curte constată că cererea a fost în mod corect respinsă, câtă vreme la aceste instanțe nu au existat posturi de execuție vacante, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 303/2004, aspect care împiedică în mod obiectiv transferul contestatorului. Este de observat și că reclamantul nu a prezentat argumente care să conteste această împrejurare, tratând nediferențiat motivele respingerii cererii sale de transfer la cele șase judecătorii vizate.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, și critica referitoare la nemotivarea ori, mai exact, motivarea insuficientă a hotărârii atacate. Verificând hotărârea ce face obiectul contestației, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care aceasta se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatorului, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte o soluție de respingere a solicitării de transfer.

Contestatorul a susținut că actul administrativ nu îndeplinește cerința motivării întrucât nu au fost avute în vedere toate motivele de ordin personal și profesional invocate în susținerea transferului, respectiv nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 60

2

din Legea nr. 303/2004. În realitate, această critică este una care ține de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunțarea soluției de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenței pe care a dat-o situației instanței de la care se solicită transferul față de motivele de ordin personal invocate de solicitant în cererea sa. Se observă că motivele expuse în susținerea soluției de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate și confirmă o analiză efectivă și completă a cererii formulate de contestator și, chiar dacă motivele de ordine personal invocate de contestator nu sunt tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost deloc analizate ori avute în vedere de către secția pentru judecători.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, contestatorul a susținut utilizarea unui criteriu străin de acest text de lege, respectiv cel al delegării preexistente a unui judecător la instanța unde se solicită transferul, caz în care, pretinde contestatorul, acest judecător este favorizat în analiza cererilor de transfer formulate în respectiva etapă de transferuri.

Înalta Curte reține că instituția delegării nu este menționată printre criteriile enumerate limitativ de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, în raport de care se analizează cererile de transfer. Existența delegărilor produce efecte asupra situației personalului dintr-o instanță/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorității la transfer a judecătorilor care au fost delegați să desfășoare activitatea la instanța unde doresc să se transfere.

Totuși, în cauza de față nu se constată utilizarea de către intimatul CSM a criteriului delegării în analiza cererii de transfer depuse de contestatorul A..

Astfel, din cuprinsul Hotărârii nr. 747/03.03.2022 și a înscrisurilor avute în vedere la emiterea sa, nu rezultă că secția pentru judecători ar fi avut în analiză două sau mai multe cereri concurente de transfer la aceeași instanță, respectiv că cererea contestatorului venea în concurs cu cererea/cererile depuse alt judecător/alți judecători pentru una dintre Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București și că aceste cereri ar fi fost preferabile față de cererea contestatorului, pentru invocatul motiv al delegării.

Singurul caz concret prezentat de contestator este situația unui alt judecător încadrat la Judecătoria Videle, care a fost delegat la Judecătoria Sectorului 2 București în luna ianuarie 2022 (cu două luni anterior formulării cererii de transfer de către contestator) și care, în actuala etapă de transfer, a solicitat a-i fi admis transferul la Judecătoria Sectorului 1 București, pentru ca, ulterior admiterii cererii (conform Hotărârii CSM nr. 510/01.03.2023, emisă anterior analizării cererii contestatorului), să renunțe la transfer, urmând să-și continuie activitatea delegată în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București. Or, chiar dacă a vizat una dintre instanțele pentru care optase și contestatorul, cererea de transfer a celuilalt judecător nu a fost admisă în virtutea delegării preexistente, magistratul nefiind delegat la instanța la care solicita a fi transferat (Judecătoria Sectorului 1 București), ci la instanța de la care se solicita transferul (Judecătoria Sectorului 2 București). Se impune a se preciza că hotărârea de admitere a transferului celuilalt magistrat a fost revocată prin Hotărârea nr. 929/03.03.2022 (emisă în aceeași zi, însă ulterior hotărârii contestată în cauză), astfel că, în raport de data încuviințării transferului și data revocării acestuia, nu a existat un concurs între cererea contestatorului și cea formulată de celălalt judecător.

Așadar, contestatorul nu a oferit exemple concrete de cereri concurente și nu a prezentat alte hotărâri emise de intimat în aceeași etapă de transferuri, prin care să fi fost admise cererile de transfer ale unor judecători delegați la instanțele vizate de contestator, ci s-a limitat la invocarea generică a unei pretinse practici a CSM în sensul favorizării la transfer a acestor magistrați. În lipsa indicării unor situații concrete, incidente în aceeași etapă de transferuri, Înalta Curte găsește a fi neîntemeiate argumentele contestatorului referitoare la utilizarea criteriului delegării, neprevăzut de lege, în analiza cererii sale de transfer în concurs cu alte cereri formulate de alți magistrați.

Tot din perspectiva modalității de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, contestatorul a susținut că nu au fost analizate motivele de ordin personal și profesional invocate în cererea de transfer, soluția de respingere bazându-se exclusiv pe criteriul situației Judecătoriei Videle, instanța de la care se solicita transferul.

Analizând considerentele Hotărârii nr. 747/03.03.2022, în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte reține că în mod corect secția pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatorului, față de situația și volumul de activitate al Judecătoriei Videle și de lipsa caracterului excepțional al motivelor de natură personală invocate de contestator. Contrar susținerilor contestatorului, la soluționarea cererii sale de transfer, intimatul CSM a analizat coroborat și unitar toate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, apreciind în mod corect că aspectele privind situația Judecătoriei Videle sunt determinante în adoptarea soluției de respingere a cererii, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestator.

În ceea ce privește criteriile expuse la art. 61

2

lit. c) – g) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanță specializarea judecătorului, vechimea la instanța de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcția de judecător, vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul ori disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, în lipsa unui concurs cu alte cereri de transfer la aceeași instanță, caz în care ar fi fost necesară analizarea comparativă a acestor elemente.

Cât privește motivele cuprinse în avizele emise de instanțele implicate în transfer, criteriu prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, se constată că una dintre judecătoriile care aveau locuri vacante, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, a avizat favorabil cererea de transfer, în timp ce Curtea de Apel București, Judecătoria Videle, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 2 București au comunicat avize negative. La dosarul cauzei nu a fost prezentat decât avizul motivat al Judecătoriei Videle, care va fi analizat în cele ce urmează, astfel că nu se pot face aprecieri asupra motivelor cuprinse în avizul favorabil, precum și în restul avizelor nefavorabile.

Prin urmare, în analiza cererii de transfer și a soluției date acesteia sunt relevante criteriile expuse la art. 61

2

lit. b) și h) – j) din Legea nr. 303/2004, din perspectiva situației instanței de la care se solicită transferul și a motivelor de ordin personal invocate de contestator.

Astfel, deși este reală susținerea contestatorului în sensul că volumul de activitate al Judecătoriei Videle este mai scăzut decât cel al judecătoriilor la care a solicitat transferul, situația completă a activității instanței este expusă în punctul de vedere emis la 09.02.2022 de conducerea Judecătoriei Videle, care, avizând nefavorabil cererea de transfer a contestatorului, a învederat că numărul dosarelor în anul 2021 (4692 dosare) este în creștere cu 16,66% față de anul 2020 (4022 dosare), ca urmare a arondării în circumscripția Judecătoriei Videle a comunelor Băbăița, Frăsinte, Drăgănești Vlașca, aflate în circumscripția Judecătoriei Alexandria și a comunelor Olteni și Siliștea Gumești, aflate în circumscripția Judecătoriei Roșiori de Vede. S-a mai arătat că, dintr-o schemă de 8 posturi de judecător, în anul 2021 și-au desfășurat activitatea, în medie, 6 judecători (în prezent funcționând efectiv 5 judecători la această instanță), iar transferul contestatorului ar conduce la desființarea completurilor de judecată pe care acesta le conduce și la repartizarea ciclică a dosarelor, cu consecința întârzierii soluționării acestora, dar și la preluarea celorlalte atribuții ce-i revin în cadrul instanței, respectiv a atribuțiilor de judecător desemnat pentru conducerea Biroului de informare și relații publice al instanței și a celor de judecător delegat cu executarea hotărârilor penale.

Pe de altă parte, contestatorul a invocat drept motive de ordin personal efectuarea zilnică a navetei de la domiciliul din mun. București la Videle, precum și vârsta înaintată și problemele de sănătate cu care se confruntă părintele său, care necesită prezența constantă a reclamantului în localitatea de domiciliu.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul neindicării de către intimat a unor date concrete referitoare la numărul dosarelor în creștere în anul 2021, față de anul 2020, conținutul adresei emise de Judecătoria Videle fiind cuprins în considerentele hotărârii atacate. De altfel, contestatorul avea posibilitatea de a prezenta date statistice contrare (cu caracter public), dacă aprecia că cele comunicate de instanță nu corespund realității.

Apoi, Înalta Curte constată că situația activității Judecătoriei Videle, din perspectiva volumului în creștere a dosarelor date în soluționarea acestei instanțe și a ocupării efective a unui număr de 5 din 8 posturi de judecători, justifică respingerea cererii de transfer formulată de contestator, prin consecințele negative expuse de conducerea instanței și pe care Înalta Curte le apreciază a fi fost corect reținute de intimatul CSM în analiza de oportunitate a cererii de transfer. Vacantarea unui post la această instanță ar fi de natură să influențeze negativ desfășurarea în bune condiții a activității și realizarea adecvată a actului de justiție, afectând interesele justițiabililor prin întârzierea soluționării dosarelor, ca urmare a creșterii încărcăturii dosarelor pe judecător și a preluării de către judecătorii rămași a atribuțiilor ce reveneau contestatorului.

Pentru a combate relevanța criteriului prevăzut de art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004, contestatorul a prezentat argumente referitoare la situația sa personală care, deși reale, nu au aptitudinea de a prevala în fața interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul. Astfel, efectuarea navetei și consecințele fizice ale vârstei înaintate a mamei contestatorului nu reprezintă situații excepționale, ci mai degrabă comune, conducerea judecătoriei arătând că toți cei 5 judecători ai instanței fac naveta, iar contestatorul nedemonstrând că mama sa s-ar afla într-o stare de nevoie datorată, de exemplu, unei boli grave sau imposibilității absolute de a se îngriji, fiind evidențiate doar greutățile create de înaintarea în vârstă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluția adoptată de secția pentru judecători și raționamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatorului la o altă instanță fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit și măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 747 din 3 martie 2022, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.