Decizia nr. 5839/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2022, în data de 26.04.2022, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara a formulat o plângere, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română - AGIFER, împotriva investigației și raportului final din data de 07.09.2021 al accidentului feroviar produs în data de 13.09.2020 între stația CFR Brebu și halta de mișcare Cornuțel Banat de pe raza Sucursalei Regionale Căi Ferate Timișoara, secția de circulație Reșița Nord - Caransebeș, în circulația trenului de marfă 60520, aparținând operatorului de transport feroviar A. S.R.L., prin deraierea primelor 12 vagoane din compunerea trenului, solicitând: - Constatarea nulității măsurătorilor efectuate și a procesului-verbal nr. x/18.09.2020 întocmit cu ocazia cercetării la fața locului a accidentului feroviar, produs la data de 13.09.2020, ora 10:45, între stația CFR Brebu și halta de mișcare Cornuleț Banat de pe raza Sucursalei Regionale Căi Ferate Timișoara, secția de circulație Reșița Nord - Caransebeș, în circulația trenului de marfă 60520, aparținând operatorului de transport feroviar A. S.R.L., prin deraierea primelor 12 vagoane din compunerea trenului, - Obligarea AGIFER la emiterea unui nou raport în care să fie menționate următoarele: 1. Includerea în Capitolul 5 - Concluzii - Factori Cauzali, primordial a fost admiterea și menținerea în exploatare a vagonului nr. 84535304226-8 a cărui distanță între fețele exterioare ale buzelor roților de la osia conducătoare (corespunzătoare roților 1 -2) fiind sub limita admisă în exploatare (1410 mm) contrar prevederilor art. 221 alin. 2 din RET nr. 002/2001. Acest fapt coroborat cu starea traverselor din cale a condus la producerea deraierii.

Includerea în Capitolul 5 - Concluzii - Factori Cauzali "Utilizarea unor vagoane improprii pentru transportul unui anumit tip de marfă", ținând cont de faptul că reglementările în vigoare la această dată cu privire la transportul feroviar de marfă, respectiv, reglementările emise de UIC, care prevăd ca transportul țaglelor - semifabricatelor din oțel, bare cu secțiunea rotundă, să se efectueze strict cu vagoane speciale prevăzute cu podele din lemn și nu cu vagoane care au podele metalice (cum au fost și cele implicate în accidentul feroviar produs în data de 13.09.2020), reclamanta considerând că factorul "în cazul nostru (transportul țaglelor - semifabricatelor din oțel, bare cu secțiunea rotundă), să fie introdus la factorii cauzali care au contribuit la producerea accidentului. Reclamanta menționează faptul că toate vagoanele trenului respectiv au avut podele metalice.

Includerea în Capitolul 5 - Concluzii, astfel cum s-a stabilit și în Procesul Verbal -Ramura Linii, întocmit la fața locului producerii accidentului feroviar, însușit prin semnătură de către toți reprezentanții implicați, în cazul acestui accident nu a putut fi stabilit exact locul producerii deraierii "nu se poate preciza că punctul 0 situat și marcat pe teren la km 11+278, reprezintă și locul producerii deraierii". Ținând cont de cele prezentate mai sus vă rugăm ca în raportul de investigare - ediție finală, km 11+278 să nu reprezinte prima urmă a deraierii (primul loc în care roata materialului rulant a părăsit suprafața de rulare a șinei).

Includerea în Capitolul 5 Concluzii - valorile ecartamentului căii măsurat în punctele 0 și 1 nu sunt concludente, acestea fiind o consecință a deraierii deoarece aflându-se la o distanța mai mică de 1 m față de porțiunea de linie afectată de deraierea materialului rulant și nu o cauză care a contribuit la producerea deraierii acestuia. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1364 din 04 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1364 din 04 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în temeiul disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara. În motivare, a susținut că prin sentința civilă nr. 1346/04.10.2023 Curtea de Apel București a respins plângerea societății reclamante prin care a contestat investigația și raportul final de investigare al accidentului feroviar produs în data de 13.09.2020, la ora 10:42, între stația CFR Brebu și halta de mișcare Cornutei Banat, în circulația trenului de marfa nr. 60520, aparținând operatorului de transport feroviar A. S.R.L., care circula de la stația CFR Reșița Nord la stația CFR Slatina, produs prin deraierea primelor 12 vagoane din compunerea acestuia. Cu privire la procesul-verbal de constatare tehnică specialitatea linii nr. x/18.09.2020, reclamanta a invocat nulitatea acestuia, respectiv a măsurătorilor consemnate în cuprinsul său, efectuate cu ocazia cercetării accidentului, deoarece instrumentul de măsură (tipar de măsurat calea) utilizat în efectuarea măsurătorilor căii ferate nu a fost atestat/certificat AFER și nu a fost verificat metrologic, iar procesul-verbal nu cuprinde seria și numărul dispozitivului, data și laboratorul unde s-a efectuat verificarea acestuia (nefiind depus vreun buletin de verificare metrologică). Reclamanta a invocat în acest sens dispozițiile Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 410/1999 (privind autorizarea laboratoarelor de încercări si atestarea standurilor si dispozitivelor speciale, destinate verificării si încercării produselor feroviare utilizate în activitățile de construire, modernizare, exploatare, întreținere și reparare a infrastructurii feroviare și a materialului rulant, specifice transportului feroviar și cu metroul), care arată că în art. 1 alin. (1) că " In domeniul transportului feroviar și cu metroul, în vederea verificării și ținerii sub control a unor caracteristici determinante pentru siguranța circulației și securitatea transporturilor, verificările și încercările produselor feroviare pot fi realizate numai în laboratoare de încercări și/sau utilizând standuri și dispozitive speciale, autorizate sau atestate, după caz, de către Ministerul Transporturilor prin Autoritatea Feroviară Română - AFER." S-a mai arătat că instrumentul utilizat pentru măsurători aparține reclamantei, care a apreciat că nu pot fi primite afirmațiile instanței de fond precum că instrumentul aparținea societății reclamante, câtă vreme indiferent cui aparținea acest instrument, acest organism de investigare trebuia să cunoască că orice instrument de verificare utilizat într-o astfel de investigație trebuia sa respecte dispozițiilor Ordinului MT nr. 410/1999. Cu privire la concluziile raportului, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat includerea printre factorii cauzali, primordial, a admiterii și menținerii în exploatare a vagonului nr. 84535304226-8 a cărui distanță între fețele exterioare ale buzelor roților, de la, osia conducătoare, (corespunzătoare roților 1 -2) era sub, limita admisă în exploatare (1410 mm). A susținut că nu pot fi reținute concluziile instanței de fond câtă vreme chiar în cuprinsul raportului de investigare se arată că la ultima verificare a liniei 120 Caransebeș - Reșița Nord cu vagonul de măsurat calea, programată și efectuată în data de 19.03.2020, nu au fost înregistrate defecte de ecartament ale liniei pe zona cuprinsă între km 11+000 - km 11+500. A învederat instanței că în cuprinsul raportului de investigare punctul d) pag 34, în raport cu documentele aflate și la dispoziția organului de investigare, s-au constatat probele cu privire la starea căii și/sau starea tehnică a elementelor componente ale suprastructurii feroviare (inclusiv șa traversele normale de lemn existente în cale. La punctul f) se reține un defect la suprastructura căii de tip J3 considerând în mod neavenit un posibil factor reținut în sarcina recurentei. Or, a susținut reclamanta, acesta referință J3 (defect de nivel) nu poate conduce la incidente și accidente pe calea ferată câtă vreme raportat la dispozițiile instrucției 329 - Punctarea defectelor privind denivelările - tabelul nr. 3 din instrucție (mărimea abaterii în limita gradului 2 până în limita gradului 3) cu dispozițiile art. 6 acest coeficient J3 nu se încadrează în categoria efectelor 3, 4, 5 și 6 care impun restricții de viteză și remedieri urgente. Coeficientul J3 prevede o marjă de eroare de 15 mm ceea ce permite o viteză de 80/h, nefiind un factor contributiv care să conducă la cele reținute de AGIFER. La pag. 34 din același raport de investigare se reține că a fost efectuată recepția la terminarea lucrărilor, iar societatea reclamantă a constatat ca lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile caietului de sarcini, iar prin același proces-verbal s-a recomandat urmărirea lucrării efectuate în perioada de garanție. Astfel, recurenta a susținut că a respectat prevederile instrucției 329 și a efectuat acele măsurători cu vagonul de măsurat calea, valori constatate de Bl. si B2, contrazicând total cele reținute de reprezentanții investigatorului. Recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că cele arătate mai sus ca și factor cauzal reținut în sarcina societății în raport cu documentele descrise mai sus, răstoarnă definitiv cele reținute de cuprinsul raportului, câtă vreme au fost respectate de către aceasta. A mai arătat că, în situatia în care aceste defecte ascunse ar fi fost identificate pe banda vagonului de măsurat calea, iar reprezentanții diviziei de specialitate din cadrul societății reclamante ar fi omis sa le remedieze sau să nu impună restricții de viteză, aceștia ar fi putut fi învinovățiți de starea tehnică necorespunzătoare a a suprastructurii căii, ceea ce ar conduce la unul dintre factorii cauzali. A menționat că, indiferent de starea căii ferate, boghiul defect a produs un joc deplasând încărcătura asigurată necorespunzător, conducând deraierea materialului rulant producând pagube suprastructurii căii ferate. Starea de deteriorare a traverselor, prin degradarea nucleului lemnos, constatată de către comisia de investigare, după producerea accidentului în timpul rulării care a produs sfărâmarea acestora nu poate fi un factor cauzal, câtă vreme acestea s-ar fi sfărâmat și s-ar fi deteriorat urmare a balansului, care în urma deraierii au distrus atât traversele cât și întreaga suprastructura. În ceea ce privește utilizarea de către operatorul de transport feroviar a unor vagoane cu podele metalice și nu de lemn, față de necontestarea concluziei raportului, recurenta a solicitat instanței să aibă în vedere că invocă un interes în a fi înlăturați ca răspunzători ai unui factor cauzal, câtă vreme apreciază că nu se încadrează în noțiunea de factor contributiv potrivit Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/572 al Comisiei, în art. 2 pct. 2. Aceasta a susținut că au fost aduse prejudicii căii ferate, urmare a accidentului feroviar, iar cauzele au fost neavenit reținute de către AGIFER, un element al răspunderii civile delictuale care urmează a fi invocat în viitorul proces civil în vederea recuperării prejudiciilor considerabile aduse căii ferate. Cu privire la includerea în Capitolul 5 al raportului împrejurarea că nu se poate preciza locul producerii deraierii, recurenta a apreciat că instanța de fond în mod neavenit a concluzionat fără a solicita suplimentar de la AGIFER răsturnarea celor afirmate pentru a retine aceste aspecte în cuprinsul sentinței recurate. Referitor la cererea formulată de reclamantă de a se consemna în concluziile raportului contestat că valorile ecartamentului căii măsurat în punctele O și 1 nu sunt concludente, acestea fiind o consecință a deraierii, recurenta a arătat că nu pot fi reținute concluziile instanței prin care arată că o mențiune expresă ar fi redundantă, câtă vreme măsurătorile cu vagonul de măsurat calea au fost în parametri, au fost respectate prevederile instrucției 329 și indiferent de starea căii ferate, boghiul defect a produs un joc deplasând încărcătura asigurată necorespunzător conducând deraierea materialului rulant, producând pagube suprastructurii căii ferate. A mai susținut că interesul urmărit de CNCF CFR S.A. București, prin Sucursala Regională de CF Timișoara, în promovarea prezentei cauze, este de a stabili în mod concret cauzele care au favorizat producerea accidentului și modul în care acestea au contribuit la producerea acestuia, iar raportul de investigare stabilește acțiunea sau inacțiunea care constituie factorul/factorii cauzali în producerea accidentului. Stabilirea factorilor cauzali, de către comisia de investigare cu ocazia cercetării, și înscrierea acestora în cuprinsul raportului de investigare final al accidentului dau posibilitatea administratorului infrastructurii feroviare AI (CFR SA) și a operatorului de transport feroviar A. S.R.L., de a-și recupera prejudiciul de la persoana juridică în responsabilitatea căreia revine factorul cauzal sau factorii cauzali care au contribuit la producerea accidentului. În continuare, a susținut, pentru argumentele arătate în cererea de recurs, că în realitate s-a produs escaladarea buzei roții atacante pe ciuperca șinei și în nici un caz căderea acesteia în interiorul căii. A făcut precizarea că la ultima revizie chenzinală a căii, care a fost efectuată în data de 27.08.2020, personalul cu responsabilități în siguranța circulației din cadrul secției LI Caransebeș, nu a constatat probleme cu privire la starea căii sau la starea tehnică a elementelor componente ale suprastructurii feroviare, inclusiv, la traversele normale de lemn existente în cale pe zona unde s-a produs accidentul feroviar. Starea de deteriorare a traverselor, prin degradarea nucleului lemnos, s-a constatat de către comisia de investigare, după producerea accidentului ca urmare a deraierii vagoanelor, care în timpul rulării în stare deraiată a produs sfărâmarea acestora. Recurenta a mai solicitat instanței de recurs să ia în considerare în cercetarea evenimentului de cale ferată și următorul factor: "Utilizarea unor vagoane improprii pentru transportul unui anumit tip de marfă", în cazul reclamantei, transportul țaglelor - semifabricatelor din oțel, bare cu secțiunea rotundă și introducerea acestuia la factorii cauzali care au contribuit la producerea accidentului, modificând și competând concluziile raportului." 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția de Investigare Feroviară Română a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului și a depus și răspuns la întâmpinarea formulată de A. S.R.L.. Intimata-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia: "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanței de recurs este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ. Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că: "(3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În cadrul aceluiași recurs, recurenta a inserat mai multe critici, din care o parte pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se impune a se preciza, însă, că o bună parte a acestor critici nu pot primi o asemenea încadrare, întrucât vizează aspecte legate de situația de fapt pretins a fi fost stabilite de către curtea de apel ori de interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză. Înainte de toate, în legătură cu acest motiv de casare, Înalta Curte amintește că, în doctrina și jurisprudența conturate după intrarea în vigoare a noii legislații procesual civile, s-a arătat în mod constant că refuzul aplicării legii, la care se referă textul, constă în nesocotirea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială, în timp ce interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului. Pe de altă parte, aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanțele de fond și de apel. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății. În concret, în cauza de față, alegațiile recurentei privind aceste aspecte vizează îndeosebi modul de apreciere a probelor de către judecătorul fondului, reflectat în situația de fapt pe care a reținut-o și în maniera în care a raportat dispozițiile legale incidente la această situație de fapt, atrăgând incidența acestora asupra respectivului context factual, argumentație aflată la limita încadrării acestor critici în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar pe care Înalta Curte le va analiza ca atare, având în vedere tipicitatea cauzelor de acest fel, ce face imposibilă aprecierea corectei aplicări a normei de drept substanțial total disociat de analiza situației de fapt și a probatoriului administrat. Se impune a se sublinia, totuși, că în calea de atac extraordinară a recursului, nu se poate tinde la o cenzurare a aprecierii dată de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ci se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei. Astfel, Înalta Curte reține că la data de 13.09.2020, ora 10:42, trenul de marfă nr. 60520, aparținând operatorului de transport feroviar A. S.R.L., ce călătorea din stația CFR Reșița Nord către CFR Slatina, între stația CFR Brebu și halta de mișcare Cornuțel Banat, pe o zonă a căii situate în curbură, cu deviație dreapta în sensul de mers, a suportat o deraiere a primelor 12 vagoane din compunere. În urma acestui accident, AGIFER a derulat o investigație, la finalul căreia a fost emis raportul final din data de 07.09.2021, prin care a fost descrisă dinamica producerii accidentului și au fost determinați factorii cauzali și contributivi care l-au determinat sau influențat. În cadrul investigației, a fost emis procesul-verbal de constatare tehnică specialitatea linii nr. x/18.09.2020, care conține o serie de măsurători efectuate cu ocazia cercetării la fața locului producerii accidentului. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat nulitatea procesului-verbal de constatare tehnică specialitatea linii nr. x/18.09.2020, respectiv a măsurătorilor consemnate în cuprinsul său, efectuate cu ocazia cercetării accidentului, deoarece instrumentul de măsură, tipar de măsurat calea, (care aparține reclamantei) utilizat în efectuarea măsurătorilor căii ferate nu a fost atestat/certificat AFER și nu a fost verificat metrologic, iar procesul-verbal nu cuprinde seria și numărul dispozitivului, data și laboratorul unde s-a efectuat verificarea acestuia (nefiind depus vreun buletin de verificare metrologică), cu obligarea AGIFER la emiterea unui nou raport. Cu privire la concluziile raportului, reclamanta a solicitat includerea printre factorii cauzali, primordial, a admiterii și menținerii în exploatare a vagonului nr. 84535304226-8 a cărui distanță între fețele exterioare ale buzelor roților de la osia conducătoare (corespunzătoare roților 1-2) era sub limita admisă în exploatare (1410 mm); reținerea drept factor cauzal faptul utilizării unor vagoane improprii pentru transportul unui anumit tip de marfă, respectiv transportul țaglelor - semifabricatelor din oțel, bare cu secțiunea rotundă, să se efectueze strict cu vagoane speciale prevăzute cu podele din lemn și nu cu vagoane care au podele metalice (cum au fost și cele implicate în accidentul feroviar produs în data de 13.09.2020); că în cazul acestui accident nu a putut fi stabilit exact locul producerii deraierii și că valorile ecartamentului căii măsurat în punctele 0 și 1 nu sunt concludente, acestea fiind o consecință a deraierii. Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public". De asemenea, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale." Astfel, în cauza de față, s-a contestat procesul-verbal de constatare tehnică specialitatea linii nr. x/18.09.2020 și s-a solicitat emiterea unui nou raport de către AGIFER, acestea fiind calificate de către prima instanță ca operațiune admistrativă ce a stat la baza emiterii raportului de investigare, respectiv act administrativ, ambele susceptibile de a fi contestate pe calea contenciosului administrativ, în baza art. 18 alin. (1) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, instanța de fond trebuind să aprecieze asupra existenței vătămării drepturilor sau intereselor reclamantei produse prin actul administrativ contestat, pe baza probelor administrate în cauză. În ceea ce privește instrumentul de măsură (tipar de măsurat calea) utilizat în efectuarea măsurătorilor căii ferate, care nu a fost atestat/certificat AFER și nu a fost verificat metrologic, aparținând recurentei, Curtea de apel a reținut, în mod corect, principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, potrivit cu care nimeni nu poate invoca în sustinerea intereselor sale propria sa culpă. Astfel, acest principiu lipsește de pertinență criticile formulate de recurenta-reclamantă, în condițiile în care, aceasta, deși cunoștea faptul că instrumentul de măsură nu a fost atestat/certificat AFER și nu a fost verificat metrologic, precum și consecințele juridice ale nerespectării condițiilor pentru folosirea instrumentului, l-a încredințat spre utilizare. Textele de lege invocate cu privire la atribuțiile AFER nu disculpă recurenta-reclamantă de obligațiile sale în ceea ce privește utilizarea instrumentului, iar aceasta nu se poate apăra valorificând un asemenea temei. Totodată, Înalta Curte reține că procesul-verbal contestat a fost semnat de recurenta-reclamantă fără obiecțiuni cu privire la corecta utilizare și funcționare a instrumentului de măsurat. Referitor la critica recurentei-reclamante în ceea ce privește punctul f) din raport - reținerea unui defect la suprastructura căii de tip J3 (defect de nivel) - și aprecierea că argumentele aduse răstoarnă definitiv cele cuprinse în raport, Înalta Curte constată că susținerile recurentei, care nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată, nu pot fi examinate cu ocazia soluționării recursului, întrucât nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în fața instanței de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, față de disp. art. 478, raportat la art. 494 din C. proc. civ. Cu privire la criticile recurentei că, indiferent de starea căii, boghiul defect este cel care a produs un joc deplasând încărcătura asigurată necorespunzător, conducând deraierea materialului rulant și producând pagube suprastructurii căii ferate și că starea căii ferate nu poate fi un factor cauzal, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate. De asemenea, instanța de control judiciar constată că împrejurările de fapt, invocate de recurentă, au fost analizate de comisia de investigare, nemulțumirea acesteia constând în faptul că acestea nu au fost indicate expres la rubrica factori cauzali. Curtea de apel a reținut în mod corect că solicitarea reclamantei ca împrejurarea invocată să fie atestată ca reprezentând factor cauzal primordial pentru producerea accidentului nu are un temei potrivit dispozițiilor H.G. nr. 117/2010 sau ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/572 al Comisiei. Factorul cauzal a fost definit ca reprezentând "orice acțiune, omisiune, eveniment sau condiție ori o combinație a acestora care, dacă ar fi fost corectat(ă), eliminat(ă) sau evitat(ă), ar fi putut împiedica producerea accidentului sau incidentului, după toate probabilitățile", iar raportul de investigare cuprinde factorii cauzali identificați, nefiind necesară o clasificare a acestora, față de dispozițiile legale mai sus menționate. Instanța de recurs, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că s-au reținut doi factori cauzali: starea necorespunzătoare a traverselor de lemn coroborată cu defectul existent la roata atacantă nr. 1, factori ce au condus la o deplasare a cadrului placă-șină către exteriorul căii, având drept consecință depășirea ecartamentului maxim admis și, apoi, a determinat căderea acestei roți în interiorul căii. Recurenta a susținut prin cererea de recurs că, în realitate, s-a produs escaladarea buzei roții atacante pe ciuperca șinei și în niciun caz căderea acesteia în interiorul căii. Totodată, analizându-se necesitatea administrării probei cu expertiză în fața instanței de fond, Înalta Curte reține că pârâții s-au opus acestei probe, iar reclamanta, fiind citată expres cu mențiunea de a-și expune punctul de vedere cu privire la necesitatea administrării unei probe cu expertiză în cauză, nu și-a expus poziția procesuală. Or, în mod corect, față de dispozițiile art. 249 C. proc. civ., care instituie sarcina probării cererii de chemare în judecată pe seama reclamantului, Curtea nu a încuviințat, din oficiu, administrarea unei probe cu expertiză, acțiunea fiind soluționată în baza înscrisurilor depuse la dosar. Înalta Curte reține că afirmația recurentei privind escaladarea buzei roții atacante pe ciuperca șinei are un caracter strict tehnic, iar concluzia reținută în raport nu poate fi răsturnată decât prin intermediul unei expertize tehnice de specialitate. Aceeași este situația și în ceea ce privește utilizarea de către operatorul de transport feroviar a unor vagoane cu podele metalice și nu de lemn, concluzie cu privire la care recurenta a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că invocă un interes în a fi înlăturați ca răspunzători ai unui factor cauzal, câtă vreme apreciază că nu se încadrează în noțiunea de factor contributiv potrivit Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/572 al Comisiei, în art. 2 pct. 2. Aceasta a susținut că au fost aduse prejudicii căii ferate, urmare a accidentului feroviar, iar cauzele au fost neavenit reținute de către AGIFER, un element al răspunderii civile delictuale care urmează a fi invocat în viitorul proces civil în vederea recuperării prejudiciilor considerabile aduse căii ferate. Însă, reține Înalta Curte, recurenta nu a contestat concluzia raportului cu privire la cele menționate mai sus, nedovedind că eliminarea situației constatate ar fi împiedicat producerea accidentului, aspecte care, de altfel, necesită administrarea unei expertize tehnice de specialitate. Cu privire la includerea în Capitolul 5 al raportului împrejurarea că nu se poate preciza locul deraierii, instanța fondului a constatat că prima urmă a deraierii nu a fost contestată de reclamantă, recurenta solicitând doar ca aceasta să nu fie menționată ca fiind locul producerii deraierii. În procesul-verbal nr. x/2020, s-a consemnat faptul că s-a marcat pe teren punctul care corespunde începutului primei urme de cădere de roată al interiorul căii, având ca referință sensul de mers al trenului, acesta fiind situat la km 11+278. La data semnării procesului-verbal s-a arătat că "nu se poate preciza că punctul 0 situat și marcat pe teren la km 11+278 reprezintă și locul producerii deraierii". În capitolul final al raportului se arată că "în aceste condiții, la data de 13.09.2020, ora 10:42, după trecerea trenului nr. 60520 prin stația CFR Brebu, la km 11+278, pe o zonă a căii aflată în curbură, s-a produs căderea în interiorul căii (între cele două șine de rulare) a roții in partea stângă (nr. 1) de la osia conducătoare (osia nr. 1) a vagonului nr. 84535304226-8". Contrar celor menționate în procesul-verbal, prin raportul contestat s-a concluzionat că locul producerii deraierii este km 11+278, aspect pe care reclamanta îl contestă. Pârâta a arătat că această concluzie contrară procesului-verbal a fost adoptată de către comisia de investigare, în contextul analizei mai ample pe care a efectuat-o cu privire la circumstanțele producerii accidentului. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a consemnat în mod corect că distincția dintre locul producerii deraierii și prima urmă a deraierii este una extrem de subtilă, fiind evident că producerea deraierii nu poate fi departe de prima urmă a acesteia, reținând, totodată, că pentru corectarea sau anularea în parte a raportului de investigare reclamanta ar trebui să dovedească o vătămare care i-a fost produsă prin consemnarea ca reprezentând loc al deraierii km 11+278. Nici prin cererea de recurs și nici prin acțiunea formulată, Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara nu a dovedit sau justificat o astfel de vătămare. În ceea ce privește critica referitoare la respingerea cererii de constatare a neconcludenței consemnării în Raportul de investigare a valorilor ecartamentului căii măsurate între punctele 0 și 1, precum și a cererii de consemnare în Raport că respectivele valori sunt o consecință a deraierii, în mod judicios a constatat prima instanță că aspectele referitoare la valorile ecartamentului nu fac obiectul concluziilor raportului. Prima instanță a arătat că, raportul de investigare cuprinde descrierea factorilor cauzali și a factorilor sistemici aflați în aria de supraveghere și control a reclamantei, cu privire la deficiențele traverselor și elementelor de prindere a acestora, precum și a liniei de rulare. Măsurătorile și verificările efectuate de reclamantă în data de 26.03.2020 nu au legătură cu raportul de investigare, astfel că nu puteau face obiectul concluziilor acestuia. Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, nici din această ultimă perspectivă reliefată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine casarea acesteia. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara ca nefondat.