Decizia nr. 5717/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 1532/2023 a Curții de Apel Buc

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 5 din 16 iunie 2023 emisă de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, solicitând instanței să dispună: 1.anularea Hotărârii nr. 5 din 16 iunie 2023 emisă de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, întrucât, în mod nelegal și netemeinic, reclamantei i se recunoaște o vechime în funcție cu luarea în considerare a perioadei începând cu data de 01.01.2005 în funcția de personal auxiliar de specialitate, respectiv o vechime în funcție de 15 - 20 ani, gradația 5 (vechime în muncă de peste 20 de ani), în condițiile în care are o vechime în funcție de peste 20 de ani; 2. obligarea Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași să emită o decizie prin care să-i fie recunoscută o vechime în funcție de peste 20 de ani, urmând să beneficieze de drepturile salariale aferente acestei vechimi în funcție (de peste 20 de ani) începând cu data de 01 aprilie 2023; 3. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1532 din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, ca nefondată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond s-a mărginit la soluționarea cauzei prin redarea și interpretarea unor texte de lege incidente în cauză (Legea nr. 188/1999, Legea nr. 567/2004, Legea nr. 97/2008, Legea nr. 153/2017), a unei adrese emise de PÎCU (aplicată în mod neunitar de parchetele de pe lângă curțile de apel) și invocarea sentinței civile nr. 740 din 22.03.2006 a Tribunalului lași (dosar nr. x/2006), fără a analiza în amănunt situația de fapt -prezentată pe larg în cererea de chemare în judecată și dovedită cu acte - respectiv faptul că din momentul angajării (la data de 15 septembrie 2000) la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași pe funcția (postul) de analist - programator, doar denumirea funcției (postului) s-a schimbat în timp, în grefier informatician, iar în prezent este denumită specialist IT, însă în toată această perioada (de la angajare și până în prezent) atribuțiile de serviciu au fost dintotdeauna aceleași, respectiv cele specifice domeniului IT și, în mod temeinic și legal,

ar trebui să beneficiez de drepturile salariate aferente acestei vechimi în funcție (de peste 20 de ani) începând cu data de 01 aprilie 2023. Argumentul instanței de fond cu privire la faptul că vechimea în funcție reprezentând numai vechimea în aceste funcții auxiliare de specialitate este contrazis de noul statut al personalului auxiliar de specialitate, care precizează fără echivoc ce constituie vechime în funcție, tocmai pentru a fi evitate interpretările diferite. La art. 262 alin. (4) și (5) este definită vechimea în funcție, așa cum de altfel a fost definită și în art. 18 din Legea cadru nr. 284/2010 și, deși noul statut urmează să intre în vigoare, art. 262 alin. (4) din Statut este identic cu art. 18 din Legea nr. 284/2010, care era în vigoare.

Recurenta-reclamantă a arătat că, la momentul adoptării Legii nr. 567/2004, i-a fost recunoscută vechimea în funcție de la data încadrării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași -15 septembrie 2000, fiind emisă Decizia PCA lași nr. 4150/VI/l din 01.11.2007 prin care a fost numită grefier informatician în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, având un spor de fidelitate de 5%, echivalentul vechimii în funcție de 5 -10 ani.

A invocat sentința civilă nr. 740 din 22 martie 2006 pronunțată de Tribunalul lași, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 485 din 25 iulie 2006 a Curții de Apel Iași, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost obligat să constate că reclamanta A. îndeplinește funcția de informatician - personal auxiliar de specialitate, începând cu 01 ianuarie 2005. Având în vedere această hotărâre judecătorească, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a procedat la modificarea statului de funcții, a emis Decizia de numire în funcția de informatician - personal auxiliar de specialitate și a efectuat mențiunile necesare în carnetul de muncă. A mai arătat că prin Legea nr. 567/2004 au fost transformate și posturile de grefier -dactilograf și grefier - documentarist în grefieri, respecându-se vechimea în funcție.

De asemenea, vechimea anterioară integrală în funcție a fost recunoscută, potrivit dispozițiilor legale, și în urma adoptării Legii nr. 97/14.04.2008, când s-a schimbat denumirea funcției din grefier infomatician în specialist IT (Decizia PCA lași nr. 898/VI/1/2009 din 16.03.2009 când a fost numită specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași având un spor de fidelitate de 5%, echivalentul vechimii în funcție de 5 -10 ani). Recurenta a învederat că la momentul emiterii legilor succesive de salarizare i-a fost recunoscută vechimea în funcție, fiind emise în acest sens Decizia PCA Iași nr. 386/VI/3/2011 din 01.02.2011 când a fost reîncadrată ca specialist IT cu o vechime în funcție de 10 -15 ani, Decizia PCA Iași nr. 2486/VI/3/2015 din 06.11.2015 când a trecut la o vechime în funcție de 15-20 de ani și Deciziile PCA Iași nr. 3312/VI/3 din 19.09.2017 și nr. 416/X/2/2018 din 01.02.2018 când vechimea în funcție dobândită era de 15 - 20 ani.

A mai arătat că în adresa secției de Resurse Umane și Documentare nr. 5624, 5628, 5690/VI/1/2023 din data de 24.04.2023 se specifică că pentru specialiștii IT vechimea în funcție va fi calculată de la data numirii în funcția de specialist IT (personal auxiliar de specialiate), însă, la data de 15 martie 2009 (când s-a făcut numirea) recurenta-reclamantă avea deja o vechime în funcție recunoscută de 9 ani, care a fost omisă la calcularea vechimii în funcție în Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 40 din 27.04.2023.

În final, recurenta-reclamantă a subliniat că prin sentința recurată s-a ignorat faptul că, în cei aproape 23 de ani de activitate în domeniul IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, a fost pe rând analist - programator, grefier informatician și specialist IT, iar pentru toate aceste funcții - până la momentul emiterii Deciziei nr. 40 din 27.04.2023 și a Hotărârii nr. 5 din 16.06.2023 - i-a fost recunoscută de-a lungul timpului vechimea în funcție de la momentul 15.09.2000, fapt ce poate fi observat din Deciziile PCA Iași, anterior menționate. 4. Apărările intimatului Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Hotărârea nr. 5 din 16 iunie 2023 emisă de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, solicitând anularea actului contestat și obligarea Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași să emită o decizie prin care să-i fie recunoscută o vechime în funcție de peste 20 de ani, urmând să beneficieze de drepturile salariale aferente acestei vechimi în funcție (de peste 20 de ani) începând cu data de 01 aprilie 2023. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, că specialiștii IT au dobândit calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor numai începând cu data de 01.01.2005, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, anterior acestei date fiind încadrați în categoria "funcționarilor publici." Este nefondată critica recurentei privind recunoașterea vechimii în funcție anterior datei de 01.01.2005.

Vechimea în funcție este o noțiune juridică specială, definită expres de dispozițiile pct. 1 (din notă) Cap. II din Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, ca reprezentând vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor. Reclamanta a dobândit calitatea de personal auxiliar de specialitate doar începând cu data de 01.01.2005, moment ce coincide cu intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, act normativ care a inclus informaticienii într-o categorie distinctă de personal auxiliar de specialitate. Perioada anterioară datei de 01.01.2005 nu poate constitui, din punct de vedere juridic, vechime în funcție, întrucât dreptul nu era născut, iar funcția exercitată nu avea natura juridică a unei funcții auxiliare de specialitate.

Prin urmare, susținerea recurentei potrivit căreia vechimea ar trebui calculată de la data angajării (15.09.2000) contravine definiției legale și ar echivala cu recunoașterea retroactivă a unui drept inexistent la acel moment. Nu pot fi primite nici criticile recurentei-reclamante întemeiate pe identitatea atribuțiilor exercitate înainte și după 01.01.2005. Identitatea sau similitudinea atribuțiilor nu este relevantă pentru stabilirea vechimii în funcție, criteriul fiind încadrarea juridică a funcției, nu activitatea efectiv prestată. Vechimea în funcție este o consecință a statutului juridic, nu a conținutului factual al muncii. Așa cum corect a arătat judecătorul fondului, faptul că reclamanta a desfășurat activități IT și anterior datei de 01.01.2005 nu transformă acea perioadă într-o vechime în funcție auxiliară de specialitate, întrucât aceasta nu era recunoscută ca atare de lege.

Critica referitoare la incidența art. 18 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 este nefondată, întrucât textul invocat nu redefinește vechimea în funcție și nu poate produce efecte asupra unei perioade în care reclamanta nu avea statutul juridic avut în vedere de norma specială. Instanța de fond a reținut corect că noțiunea de "vechime în funcție" are un conținut juridic distinct, fiind circumscrisă exclusiv perioadei în care persoana are calitatea de personal auxiliar de specialitate, calitate dobândită de reclamantă - așa cum s-a arătat anteior - doar începând cu data de 01.01.2005, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004.

În condițiile în care reclamanta ocupă funcția de specialist IT - personal auxiliar de specialitate, iar anterior a ocupat o funcție de analist-programator/funcționar public, textul de lege invocat nu poate fi interpretat în sensul recunoașterii vechimii în funcție auxiliară de specialitate înainte de existența acestei funcții, cu ignorarea faptului că până la 01.01.2005 persoana nu aparținea corpului profesional pentru care se calculează vechimea. Referitor la invocarea unor practici neunitare sau a unor soluții pronunțate de alte parchete/instanțe, instanța de recurs reține că practica altor ordonatori de credite sau a altor parchete nu constituie izvor de drept și nu poate prevala asupra interpretării corecte a normei legale.

Instanța de fond a reținut în mod justificat că nu îi revine rolul de a cenzura modul de aplicare a legii de către alți ordonatori de credite, ci doar de a verifica legalitatea actului administrativ dedus judecății. În plus, soluția pârâtului este confirmată de îndrumările emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prevăd expres că vechimea în funcție a specialiștilor IT se calculează de la data numirii în funcția de specialist IT (personal auxiliar de specialitate). Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1532 din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 4 decembrie 2024.