Decizia nr. 5646/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2024, reclamantul Sindicatul Iuris, pentru membrii de sindicat indicați în tabelul anexă, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași, obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii corespunzătoare sporului de studii superioare de 25 % din salariul de funcție, în favoarea fiecărui membru de sindicat, începând cu data introducerii acțiunii; stabilirea salariului fiecărui membru de sindicat la nivelul de salarizare maxim existent în plată pentru o funcție similară din punctul de vedere al gradului profesional, al gradației/tranșei de vechime, al studiilor absolvite, al condițiilor concrete de muncă, prin raportare la salariile stabilite în Penitenciarul lași pentru funcționarii publici cu același grad profesional, aceiași tranșă de vechime precum și prin raportare la salariile funcționarilor din interiorul aceluiași ordonator de credite (Administrația Penitenciarelor), cu includerea sporului de 25% aferent studiilor superioară; obligarea la calculul si la plata diferentelor salariale reprezentând sporul de studii superioare, în favoarea fiecărui reclamant, începând cu data de absolvirii și până la data introducerii actiunii,

sumele rezultante urmând a fi actualizate cu rata inflației; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestor drepturi salariale, calculate de la scadență și până la data plății efective, în favoarea fiecărui membru de sindicat, precum și actualizarea acestora cu rata inflației; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din data de 28.05.2025, instanța a dispus disjungerea prezentei cereri, formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași, și formarea prezentului dosar. La termenul de judecată din data de 25.06.2025, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința civilă nr. 482/2025 din data de 25 iunie 2025, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii introduse de reclamantul A., cu domiciliul în județul Bacău, formulată prin reprezentant Sindicatul Iuris, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași, în favoarea Tribunalului Bacău. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Iași a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 429/2025 din data de 23 octombrie 2025, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Iuris pentru membru de sindicat A., cu sediul procesual ales la Cabinet av. B., din mun. Vaslui, județul Vaslui în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul de competență materială și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bacău a reținut dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții, în calitate de funcționari publici, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași, obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii corespunzătoare sporului de studii superioare de 25 % din salariul de funcție, în favoarea fiecărui membru de sindicat, începând cu data introducerii acțiunii; stabilirea salariului fiecărui membru de sindicat la nivelul de salarizare maxim existent în plată pentru o funcție similară din punctul de vedere al gradului profesional, al gradației/tranșei de vechime, al studiilor absolvite, al condițiilor concrete de muncă, prin raportare la salariile stabilite în Penitenciarul lași pentru funcționarii publici cu același grad profesional, aceiași tranșă de vechime precum și prin raportare la salariile funcționarilor din interiorul aceluiași ordonator de credite (Administrația Penitenciarelor), cu includerea sporului de 25% aferent studiilor superioară; obligarea la calculul si la plata diferentelor salariale reprezentând sporul de studii superioare, în favoarea fiecărui reclamant, începând cu data de absolvirii și până la data introducerii actiunii, sumele rezultante urmând a fi actualizate cu rata inflației; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestor drepturi salariale, calculate de la scadență și până la data plății efective,

în favoarea fiecărui membru de sindicat, precum și actualizarea acestora cu rata inflației; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Așadar, obiectul acțiunii îl reprezintă pretențiile reclamanților ce decurg din raportul lor de serviciu, iar aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțe se referă la stabilirea competenței teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că, deși regimului juridic al pretențiilor reclamanților ce decurg din raportul lor de serviciu sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează în mod expres că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)", în realitate problema care se identifică în cauză privește neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență de către prima instanță pe rolul căreia a fost înregistrată plângerea. Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii." Or, așa cum se poate constata din analiza înscrisurilor de la dosar și prin raportare la norma legală anterior citată, reiese că prima instanță învestită cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iași, la primul termen de judecată de la data de 28.05.2025, a dispus disjungerea cererilor și formarea de noi dosare, fără a proceda la verificarea competenței, excepția fiind ridicată la cel de al doilea termen, respectiv la data de 25.06.2025, în cuprinsul încheierii de ședință reținându-se că este primul termen de judecată.

Faptul că termenul din 25.06.2025 a fost primul termen după disjungere nu conduce la modificarea elementului temporal maxim la care se putea ridica problema verificării competenței, primul termen în sensul dispozițiilor articolului 130 alin. (2) C. proc. civ. fiind data de 28.05.2025. Prin urmare, ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate, și anterior formulării concluziilor în cauză, invocarea excepției de necompetență teritorială este tardivă. Ca o consecință a acestui fapt, instanța care nu a invocat excepția de necompetență teritorială la termenul de judecată prevăzut de dispoziția legală de la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. rămâne învestită cu soluționarea cauzei, în cazul de față competența de soluționare a cauzei fiind consolidată în favoarea Tribunalului Iași.

De asemenea, Înalta Curte constată că argumentația oferită de Tribunalul Bacău care a validat considerentele Deciziei RIL nr. 31/2019 în cauză este corectă cu precizarea că, deși situația particulară a speței identificată mai sus este diferită, în acest caz fiind vorba de faptul că prima instanță s-a declarat competentă și apoi necompetentă teritorial de soluționarea pricinii, în realitate problema juridică este identică, respectiv neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență a instanței. Din această perspectivă, trebuie avute în vedere cele statuate în considerentele deciziei nr. 31/2019 potrivit cărora Înalta Curte a reținut că: "Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc.

civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență.

Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale." În consecință, fără avea în vedere faptul că în Decizia RIL nr. 31/2019 aspectele tranșate de instanța supremă vizează competența materială (problematică nerelevantă în cauză), considerentele interpretative dezvoltate se transpun și cu privire la competența teritorială de ordine publică, sens în care Înalta Curte consideră consolidată competența de soluționare a cauzei din punct de vedere teritorial în favoarea Tribunalului Iași.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A. și Sindicatul Iuris în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași și pârâtul - expert în discriminare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.