ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2022 din data de 31.05.2022, ca urmare a disjungerii din dosar nr. x/2022, reclamantul A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare - Filiala Penitenciarul Giurgiu, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu, obligarea acestuia la:

- acordarea coeficienților de ierarhizare la nivel maxim (care face parte din salariul de funcție);

- acordarea sumelor compensatorii la nivelul maxim (sume compensatorii ce cuprind sportul de fidelitate în cuantum de 20%, sporul de confidențialitate în cuantum de 25%, precum și alte sporuri din suma compensatorie aflate în plată la alte unități);

- acordarea unei majorări salariale de 15% raportat la salariul de funcție de bază care se acordă colegilor din sectorul reintegrare socială, care ocupă funcții identice cu cele ale reclamanților (care au primit o majorare de 25% în temeiul Legii nr. 293/2015, față de 10% cât au primit reclamanții);

- acordarea drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive (sentința civilă nr. 1413/24.10.2007 în dosarul nr. x/2007 (spor confidențialitate în cuantum de 25%, fiecare aplicate la salariul de funcție), etc.

și să emită decizie în acest sens începând cu data de 01.12.2018;

Prin sentința civilă nr. 348 din 26 iulie 2022, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Giurgiu a reținut în esență, că în cauză se solicită obligarea pârâtului la acordarea de drepturi bănești, iar actele normative invocate nu cuprind dispoziții prin care să fie prevăzută o competență de soluționare în favoarea unei instanțe anume desemnate, astfel ca devin incidente dispozițiile cu caracter general din Legea nr. 554/2004

Reținându-se că reclamantul are domiciliul pe raza jud. Hunedoara, Tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcționari publici, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Prin sentința nr. 619 din 29 noiembrie 2022, Tribunalul Hunedoara a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, excepție pe care a admis-o, declinând competența privind soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Hunedoara a reținut că acțiunea introductivă de instanță, având ca obiect drepturi salariale, a fost formulată de mai mulți reclamanți (printre care și reclamantul din prezenta pricină) și a fost adresată Tribunalului Giurgiu, ca instanță în circumscripția căreia își au domiciliul majoritatea dintre aceștia, iar luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanța reținută a fi cea de la domiciliul reclamantului din prezentul dosar.

Față de considerentele expuse, Tribunalul Hunedoara a reținut că de vreme ce, la data învestirii sale cu soluționarea litigiului, Tribunalul Giurgiu a fost legal sesizat, competența a fost definitiv stabilită în favoarea acestuia, iar măsura disjungerii nu putea conduce la pierderea competenței, la corecta întemeiere a soluției de declinare și, subsecvent, la o legală învestire a Tribunalului Hunedoara.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Giurgiu, secția civilă.

În cauză, acțiunea introductivă în instanță, având ca obiect drepturi salariale, a fost adresată Tribunalului Giurgiu, ca instanță în circumscripția căreia își au domiciliul o parte dintre reclamanți.

Acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare pentru un număr de 104 de reclamanți, toți funcționari publici cu statut special în cadrul Penitenciarului Giurgiu, aceștia pretinzând de la pârâtul angajator același drepturi salariale.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu domiciliul reclamanților, dând interpretări diferite reglementărilor legii speciale a contenciosului administrativ, respectiv dispozițiilor C. proc. civ.

Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevăd că "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Întrucât reclamanții aveau domiciliile în județe diferite, Tribunalul Giurgiu a procedat la disjungerea din dosarul inițial a cererilor formulate de reclamanți, în funcție de județul de domiciliu, și a declinat cererile disjunse către tribunalele corespunzătoare de la domiciliile reclamanților, mai puțin cererile reclamanților cu domiciliul în județul Giurgiu.

Înalta Curte reține că, la data învestirii cu soluționarea litigiului, Tribunalul Giurgiu a fost legal sesizat, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în raport de domiciul unora din reclamanții care au formulat cererea de chemare în judecată, prin care aceștia au pretins aceleași drepturi salariale, coparticipare procesuală facultativă reglementată de dispozițiile art. 59 C. proc. civ., potrivit cărora "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură", astfel că măsura disjungerii nu putea conduce la pierderea competenței acestei instanțe.

Având în vedere că obiectul cauzei este reprezentat de pretenții de aceeași natură, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, potrivit dispozițiilor art. 59 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că măsura disjungerii cererilor de chemare nu a avut drept consecință pierderea competenței teritoriale a instanței inițial învestite, în baza art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în raport de domiciliul unora din reclamanți, de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării la instanța de la domiciliul reclamantului A..

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare - Filiala Penitenciarul Giurgiu în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.