Decizia nr. 5599/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brad, la data de 02.02.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta de grad 1, anularea notificării nr. 9115/I.C.A.O./27.07.2020, prin care i s-a comunicat încetarea de drept a contractului nr. x/01.10.2013, de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 Tomești, județul Hunedoara și, în contradictoriu cu pârâtul de grad 2, anularea acordului nr. R 5131/13.07.2020, eliberat de cabinetul ministrului, pentru încetarea de drept a contractului de gestionare nr. x/01.10.2013, încheiat între Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Timișoara (actuala pârâtă 1 - Garda Forestieră Timișoara) cu asociația reclamantă, de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 Tomești, jud. Hunedoara.

De asemenea, a solicitat ca, în temeiul art. 125 C. proc. civ., să se constate existența dreptului asociației reclamante de a gestiona fauna cinegetică de pe fondul cinegetic nr. 1 Tomești, conform contractului nr. x/01.10.2013.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16.08.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră - Timișoara și B.: Să se constate nulitatea absolută a contractului nr. x/04.08.2020, încheiat între pârâte cu privire la gestionarea fondului cinegetic nr. 1 Tomești, din județul Hunedoara; Să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului nr. x/04.08.2020, încheiat între pârâte cu privire la gestionarea fondului cinegetic nr. 1 Tomești, din județul Hunedoara; Să se constate existența dreptului asociației, de a gestiona fauna cinegetică de pe fondul cinegetic nr. 1 Tomești, conform contractului nr. x/01.10.2013, conform modificărilor aduse prin actele adiționale nr. x/09.03.2016, y/31.10.2017, z/02.03.2018, si nr. 4/28.06.2018, și având valabilitate până la 30.09.2029.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 447/2021 din 14 septembrie 2021 Judecătoria Brad, în dosarul nr. x/2021, a decis următoarele: A admise excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brad, invocată de pârâta Garda Forestieră Timișoara, prin întâmpinare. A declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și cu Garda Forestieră Timișoara, având ca obiect anulare act, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Fără cale de atac.

Prin încheierea din 15 decembrie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a decis următoarele: A respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamanta A. și, în consecință: A constatat că, este competentă general, material teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Cu drept de recurs odată cu fondul. Prin sentința nr. 25/2023 din 23 februarie 2023 Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a decis următoarele: A respins acțiunea în contencios administrativ formulată și modificată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca neîntemeiată.

A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta B. în ce privește acțiunea conexă înregistrată în dosarul nr. x/2021. A respins primul petit din acțiunea conexă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și B., ca neîntemeiat. A luat act de renunțarea reclamantei A. la judecarea petitelor 2 și 3 din acțiunea conexă formulată în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și B.. A constat decăderea reclamantei A. din dreptul de a formula la data de 09.03.2022 cererea adițională la acțiunea conexă. A respins cererea adițională formulată de reclamanta A. la acțiunea conexă, ca tardiv formulată. Prin sentința civilă nr. 785/CA/2021 din 23 decembrie 2021 Tribunalul Hunedoara - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul x/2021, a decis următoarele: A admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta AJVPS Hunedoara.

A declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și B., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac. Prin încheierea nr. 21/2022 din 28 februarie 2022 Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul x/2021, a decis următoarele: A respins excepția litispendenței invocată prin întâmpinare. A admis excepția conexității, invocată de reclamantă.

A conexat acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar nr. x/2021 al Curții de Apel Alba Iulia la acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 - C14Fond contencios al Curții de Apel Alba Iulia și în consecință: A trimis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Timișoara și B. și Pescarilor Sortivi Hunedoara primului complet învestit, respectiv completului C14 Fond contencios, dosar x/2021, având termen de judecată stabilit în data de 09.03.2022. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârilor de la pct. 2 a formulat recurs reclamanta A. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și pct. 8 C. proc.

civ. Prealabil, arată recurenta reclamantă că recursul vizează hotărârea Curții de Apel Alba Iulia prin care s-au soluționat cererile reclamantei A., în dosar nr. x/2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Brad și în dosar nr. x/2021, înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara și conexat, de către Curtea de Apel Alba -Iulia, la dosar nr. x/2021, astfel că motivele de casare privesc, deopotrivă, cele dispuse de prima instanță cu privire la cererile reclamantei, înregistrate distinct, la două instanțe de judecată având competență materială diferită. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., respectiv la încălcarea competenței de ordine publică la soluționarea dosarului nr. x/2021, prin sentința nr. 447/14.09.2021 pronunțată de Judecătoria Brad s-a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Brad, invocată de pârâta Garda Forestieră Timișoara, și s-a declinat competența soluționări cererilor reclamantei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Declinarea competenței a fost justificată, sub aspectul temeiului de drept, prin reținerea dispozițiilor art. 130 alin. (1) C. proc. civ., in raport si de prevederile art. 96 pct. I C. proc. civ. si ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținându-se, totodată, incidența prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum si ale art. 2 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic.

Aceste dispoziții normative au fost aplicate în urma analizării pretențiilor formulate prin cererea principală și a cererii modificatoare depuse de reclamantă la primul termen de judecată, în raport de care s-a conchis că actele a căror anulare o solicită reclamanta privesc încetarea unui contract administrativ prin care o autoritate publici centrală, titular a dreptului de administrarea a fondurilor de vânătoare, respectiv, Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor, înțelege să gestioneze punerea în valoare a unui bun proprietate publică.

In raport de temeiurile de fapt și de drept reținute în sentința Judecătoriei Brad și față de obiectul cauzei, apreciază recurenta că sentința acestei instanțe a încălcat competenta materială stabilită de art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ca dispoziții procedurale speciale, privind competenta instanței de contencios sau a instanței civile, text de lege care prevede: " "Litigiile care decurg din executarea contractelor executive, sunt in competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.". Litigiul de față privește notificarea nr. x/27.07.2020 a pârâtei Garda Forestieră Timișoara și acordul nr. R5131/13.07.2020 al pârâtei Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor, acte administrative emise în regim de putere de către aceste autorități pârâte, dar pe durata executării contractului și înăuntrul termenului pentru care acesta a fost încheiat, respectiv, la 7 ani de la încheierea lui.

Așadar, litigiul de față decurge din emiterea celor doua acte administrative menționate, pe durata de executare a contractului și, respectiv, din executarea lui, astfel că se fac aplicabile prevederile tezei a II-a din art. 8 alin. (2) al Legii nr. 554/2004, care stipulează expres competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun, pentru astfel de litigii ce decurg din executarea contractelor. De altfel, petitele 3 si 4 ale acțiuni, confirmă cele de mai sus, în sensul că se solicită instanței să constate existența dreptului de gestiune a faunei cinegetice, conform contractului încheiat cu pârâta 1 si repunerea părților in situația anterioară actelor a căror anulare se cere, nici una dintre cele patru petite ale acțiunii neavând vreo legătura cu momentul încheierii contractului administrativ ori cu aspecte sau chestiuni care ar fi prealabile încheierii acestuia.

Incidența motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este dată de încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ. prin aplicarea greșită a prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., în privința cererii de completare a obiectului acțiunii formulate în dosar nr. x/2021 conexat la dosar x/2021 In acest sens, chiar daca s-a indicat greșit art. 204 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere că alin. (1) al textului nu are și pct. 2, în fapt fiind vorba de o eroare materială, pentru că norma procedurală care permite majorarea cuantumului obiectului cererii și după primul termen de judecată este cea de la art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Instanța nu a avut în vedere nici împrejurarea că actul adițional la contractul a cărui nulitate absolută s-a solicitat privește doar durata contractului, în sensul prelungirii ei după expirarea termenului contractual și, ca atare, nu este un act distinct de însuși contractul pe care îl modifică, neputând avea o valoare de sine-stătătoare, în cazul constatării nulității actului juridic pe care tocmai îl modifică sub aspectul duratei. De vreme ce este expres menționat în conținutul actului adițional că acesta face parte integrantă din contract, instanța nu era îndrituită să constate tardivitatea atacării lui, cu atât mai mult cu cât nu fusese comunicat, și, implicit, nici să aplice sancțiunea decăderii.

În raport de prevederile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. nu se poate aprecia că prevederile procedurale de modificarea cererii de chemare în judecată au fost nerespectate de către reclamantă în raport de obiectul cererii de completare a acțiunii inițiale, care se încadrează în dispozițiile de exceptare a modificării cererii la primul termen de judecată, de la prevederile sancționatorii ale art. 204 alin. (1) C. proc. civ. Instanța nu a respectat nici prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. care obligă judecătorul să pună în discuția părților calificarea juridică exactă a actelor și faptelor deduse judecății, având in vedere eroarea materială strecurată în privința temeiului de drept invocat.

Mai arată recurenta că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază întrucât deși pare amplu motivată hotărârea atacată este nemotivată în raport de motivele de fapt și de drept ale acțiunii. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Garda Forestieră Timișoara, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, B. au depus fiecare întâmpinare în cuprinsul cărora au solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție supra recursului Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 447/2021 pronunțată de Judecătoria Brad, în dosarul nr. x/2021, și a sentinței nr. 785/CA/2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul x/2021, din perspectiva dispozițiilor art. 457 raportat la art. 132 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Art. 132 C. proc. civ. dispune în sensul că: , (1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

(2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză. (3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din același cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În prezenta cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unor hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este fără cale de atac. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentințelor atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unor hotărâri fără cale de atac, hotărâri care nu fac parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 447/2021 din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Brad și recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 785/CA/2021 din 23 decembrie 2021 a Tribunalului Hunedoara - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 21/2022 din 28 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține că este nefondat, pentru următoarele considerente: Se reține că, în mod corect, a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal că raportat la dispozițiile art. 138 C. proc.

civ. potrivit cărora: ,,(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte. (2) Excepția litispendenței poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a procesului în fața instanțelor de fond. (3) Când instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe învestite. (4) Când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad inferior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad.

(5) încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul. (6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului. (7) Dispozițiile alin. (2), (3) și (5) se aplică în mod corespunzător și atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiași instanțe."; Și având în vedere că nu este îndeplinită condiției triplei identități între cele două cauze, a respins excepția litispendenței. De asemenea, în mod corect, a admis excepția conexității dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 raportat la dispozițiile art. 139 C. proc. civ.: ,,(1) Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.

(2) Excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. (3) Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul și pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanțe. Dacă instanțele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanța superioară în grad. (4) Când una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, conexarea se face la acea instanță. Dispozițiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.

(5) În orice stare a judecății procesele conexate pot fi disjunse și judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.". Mergând mai departe și examinând recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 25/2023 din 23 februarie 2023 și a încheierii din 15 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că este fondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește contextul factual, se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brad, la data de 02.02.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta de grad 1, anularea notificării nr. 9115/I.C.A.O./27.07.2020, prin care i s-a comunicat încetarea de drept a contractului nr. x/01.10.2013, de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 Tomești, județul Hunedoara și, în contradictoriu cu pârâtul de grad 2, anularea acordului nr. R 5131/13.07.2020, eliberat de cabinetul ministrului, pentru încetarea de drept a contractului de gestionare nr. x/01.10.2013,

încheiat între Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Timișoara (actuala pârâtă 1 - Garda Forestieră Timișoara) cu asociația reclamantă, de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 Tomești, jud. Hunedoara. De asemenea, a solicitat ca, în temeiul art. 125 C. proc. civ., să se constate existența dreptului asociației reclamante de a gestiona fauna cinegetică de pe fondul cinegetic nr. 1 Tomești, conform contractului nr. x/01.10.2013. Prin cererea modificatoare formulată la data de 25 mai 2021 recurenta a solicitat și repunerea părților în situația anterioară a actelor emise în executarea contractului administrativ nr. x/01.10.2018 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 Tomești, Județul Hunedoara.

Prin încheierea din 15 decembrie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021 a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamanta A. și, în consecință, a constatat că, este competentă general, material teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. A reținut Curtea de Apel în motivarea soluției de respingere a excepția necompetenței sale materiale dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 8 alin. (2), art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a reținut că acțiunea reclamantei se referă la anularea unor acte unilaterale, emise în regim de autoritate publică centrală de către Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor prin care reclamantei i s-a adus la cunoștință încetarea contractului nr. x din 1.10.2013 de gestionare, iar Garda Forestieră Timișoara a fost desemnată să ducă la îndeplinire încetarea de drept a contractului, urmare celor două hotărâri judecătorești, sentința nr. 211/2016 a Curții de Apel Alba Iulia și decizia nr. 1434 din 6.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, s-a apreciat că acțiunea nu vizează durata ce a mai rămas din executarea contractului, a cărui valoare este sub 200.000 RON, astfel susține reclamanta, deoarece în actele menționate ce fac obiectul acțiunii promovate de reclamantă, nu se face nicio referire la ceea ce ar mai fi rămas din executarea contractului ci, se arată că, este vorba de emiterea celor două acte de autoritate ce au în vedere executarea hotărârilor judecătorești menționate. Invocă recurenta motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii". După cum dispune art. 129 alin. (2) C. proc.

civ., "Necompetența este de ordine publică: (…) 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este ce competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura." Este de precizat că atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere teritorial competența instanțelor de contencios administrativ este prevăzută prin norme de ordine publică, astfel că excepția necompetenței materiale sau teritoriale poate fi invocată de părți ori de către judecător, dar numai la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. (2) C. proc.

civ. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., casarea pentru necompetență se poate solicita numai când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, adică în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Față de obiectul dedus judecății prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile dispozițiile art. 8 alin. (2) Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora "(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ.

Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun. Înalta Curte apreciază că actele administrative contestate de recurenta reclamantă sunt acte emise pe fondul unui raport contractual între părțile litigante, aspect ce imprimă litigiului caracterul unui litigiu ce decurge din executarea contractului de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1, denumit Tomești, din Județul Hunedoara. Astfel, criteriul în funcție de care se stabilește competența materială este cel prevăzut de art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, și nu cel prevăzut de art. 10 alin. (1) din aceeași lege. Față de această valoare, potrivit dispozițiilor legale precitate, competența materială, sub aspect funcțional și procesual, aparține Judecătoriei Brad.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Pentru considerentele expuse, în baza art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 447/2021 din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Brad, ca inadmisibil și recursul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței civile nr. 785/CA/2021 din 23 decembrie 2021 a Tribunalului Hunedoara - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 21/2022 din 28 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

De asemenea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 25/2023 din 23 februarie 2023 și a încheierii din 15 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, va casa sentința și încheierile recurate și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Brad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 447/2021 din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Brad, ca inadmisibil. Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 785/CA/2021 din 23 decembrie 2021 a Tribunalului Hunedoara - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 21/2022 din 28 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondat. Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 25/2023 din 23 februarie 2023 și a încheierii din 15 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Casează sentința și încheierile recurate și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Brad. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.