Decizia nr. 5571/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea de suspendare a judecării procesului, înregistrată la data de 10.12.2024, recurenta-pârâtă A. a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluționării recursurilor declarate în prezenta cauză, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, secția 2 civilă, avand ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr. 3/402/235/l.02.2019, a Acordului de asigurare a probelor nr. 2467/1027/19.08.2020, a hotărârii AGA ADIS nr. 20/19.12.2018 privind aprobarea actului adițional nr. x, a hotărârii AGA ADIS nr. 6/19.07.2020 privind aprobarea efectuării asigurării de dovezi/a actului adițional nr. x la Acord, respectiv a actului denumit "matricea riscurilor" - riscul 1 si 21, acțiune promovata de reclamanta UAT Comuna Letea Veche, cu care se judecă, in calitate de pârâți, alaturi de recurenta S.C. B. S.A..

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 14 februarie 2025, Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea de suspendare a judecării procesului, ca neîntemeiată și a fixat termen în vederea continuării judecării procesului în data de 28.03.2025, cu citarea părților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 14 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice recurenta - pârâtă A. a declarat recurs, în temeiul disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând instanței admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în consecință, admiterea cererii de suspendare. În motivare, a susținut, în esență, interpretarea greșită de către instanța fondului a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin raportare la interpretarea greșită a prevederilor art. 1350 C. civ. privind răspunderea contractuală și limitele acesteia prin eludarea art. 18 alin. (3) și alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004 care consacră principiul subsecvenței unor pretenții reclamate pe tărâmul contenciosului administrativ, față de un capăt principal de cerere care să trateze cu precădere culpa contractuală a Autorității pârâte (culpă care să fi generat prejudiciul reclamant pe cale subsecventă).

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică. Recurenta - pârâtă A. a depus răspuns la întâmpinare.

Alte cereri În ședința publică din data de 26 iunie 2025, recurenta - pârâtă A. a depus cerere de sesizare Curții de Justiție a Uniunii Europene, respinsă prin încheierea de ședință din data de 19.09.2025. Recurenta - pârâtă A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 414, art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a dispus crearea dosarului asociat nr. x/2024 În ședința publică din data de 19.09.2025, recurenta - pârâtă A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, respinsă prin încheierea de ședință din data de 04.11.2025. Recurenta - pârâtă a depus, la 20 noiembrie 2025, cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respinsă pentru considerentele prezentate în practicaua prezentei hotărâri.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă invocă și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), nu formulează critici concrete și nu aduce argumente în susținerea acestui motiv de casare, criticile expuse de acesta fiind formulate exclusiv în susținerea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanței de recurs este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ. Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că: "(3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Înalta Curte reține că prin cererea de suspendare a judecării procesului, înregistrată în cadrul recursului aflat pe rolul Curții de Apel București, recurenta-pârâtă A. a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluționării recursurilor declarate în cauză, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, secția 2 civilă. Prin încheierea din 14 februarie 2025, Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea de suspendare a judecării procesului, ca neîntemeiată, și a fixat termen în vederea continuării judecării procesului în data de 28.03.2025, cu citarea părților. Înalta Curte reține că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. Conform art. 235 C. proc. civ., încheierile care preced hotărârea și au scopul pregătirii soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare. Dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că: "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel". Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din același act normativ, conform cărora dispozițiile din apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice. Consecința practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta. În speță, încheierea de ședință din 14 februarie 2025 este pronunțată de Curtea de Apel București în cadrul cercetării judecătorești efectuate în recursurile formulate de recurenta-reclamanta B. S.A. și de recurenta-pârâtă A., împotriva sentinței civile nr. 5733 din data de 08.11.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, cauza având ca obiect litigiu privind achizițiile publice, fiind astfel o încheiere premergătoare, conform celor arătate mai sus. Caracterul de încheiere premergătoare este dat de natura soluției pronunțate - respectiv respingerea cererii de suspendare a judecății - cu consecința continuării procesului, în vederea definitivării acestuia. Ca atare, nefiind vorba despre o întrerupere a cursului judecății, regimul juridic al încheierii, sub aspectul căilor de atac, nu este cel reglementat prin dispozițiile art. 414 C. proc. civ., pentru a considera că e deschisă calea de atac a recursului împotriva actului procedural al instanței. În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac, cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Or, din moment ce încheierea atacată a fost pronunțată în cadrul unui litigiu aflat în faza procesuală a recursului, aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens. Din dispozițiile art. 414 C. proc. civ. reiese că obiectul recursului, reglementat de acest text de lege, nu poate fi decât încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului. Drept urmare, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în obiectul de aplicare al prevederilor art. 414 C. proc. civ., aceasta având, conform art. 235 C. proc. civ., natura juridică a unei încheieri premergătoare, care poate fi atacată doar cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ. Așadar, o încheiere de respingere a unei cereri de suspendare a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ar fi putut fi atacată doar odată cu fondul, în ipoteza în care hotărârea pronunțată, prin care se dezînvestește instanța, este susceptibilă a fi atacată cu o cale de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă A. împotriva încheierii din 14 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca inadmisibil.