Decizia nr. 5240/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Primul ciclu procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 17.12.2019 sub nr. x/2019 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Simeria, solicitând anularea autorizației de construire nr. x din data de 09.10.2017, suspendarea executării acestei autorizații până la soluționarea în mod irevocabil a cauzei și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, în esență, a invocat suprapunere terenului pentru care s-a acordat autorizația de construire cu terenul propriu, aflat în vecinătate.

Prin întâmpinare, pârâta Primăria Orașului Simeria a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului civil nr. x/2018 și a dosarului conexat la acesta, dosarul nr. x/2019. Prin încheierea de ședință din 06.07.2020, instanța a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâta Primăria Municipiului Simeria și a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Deva. Reclamantul a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare din data de 06.07.2020. Prin Decizia nr. 905/11.11.2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul, a casat în tot încheierea atacată și a trimis cauza aceleași instanțe pentru continuarea judecății.

Prin sentința civilă nr. 706/CA/09.11.2023 instanța a respins excepția tardivității și a inadmisibilității invocate de pârâta Primăria Orașului Simeria și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Împotriva sentinței civile nr. 706/CA/09.11.2023 reclamantul a formulat recurs. Prin Decizia nr. 472/08.06.2022 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de recurentul - reclamant A., a casat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe. A menținut dispozițiile din sentință cu privire la soluționarea excepțiilor inadmisibilității și tardivității acțiunii. 1.2. Al doilea ciclu procesual 1.2.1. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 08.07.2022 sub dosar nr. x/2019.

Prin sentința nr. 497/CA/2023 din data de 21 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Simeria, B. și C., ca neîntemeiată. S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. A fost obligat reclamantul să achite pârâților B. și C. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat recurs. 2. Încheierea de suspendare a judecății recurată Prin încheierea din 6 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, cu majoritate, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. s-a dispus suspendarea judecății recursului până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 Opinia sperată a fost exprimată în sensul respingerii suspendării judecății recursului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 2. Calea de atac exercitată în cauză Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în ședința publică din data de 06.11.2024, prin care s-a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, solicitând casarea încheierii atacate și repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecării acesteia.

S-a susținut că soluția este nelegală, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 905/2020 prin care Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronunțat definitiv, în raport de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asupra inexistenței oricărei legături între cele două cauze. S-a invocat că instanța de fond, în primul ciclu procesual, a dispus suspendarea judecății în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar împotriva acestei încheieri s-a declarat recurs, susținându-se că soluția din prezenta cauză nu depinde în niciun fel de soluția ce urma să se pronunțe în dosarul nr. x/2018, întrucât legalitatea emiterii autorizației contestate trebuie apreciată prin raportare la împrejurările existente la momentul emiterii acesteia.

În susținerea acestui raționament, s-a invocat art. 7 din Legea nr. 50/1991, arătându-se că autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la depunerea documentației, care include, între altele, dovada titlului asupra imobilului și extrasul de carte funciară de informare actualizat, iar existența mențiunii de suprapunere reală în extrasul de carte funciară depus de familia Oltean ar fi atras concluzia că autorizația atacată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, solicitantul neputând dovedi că este titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra imobilului vizat. S-a arătat că, prin decizia nr. 905/2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de reclamant, a casat încheierea atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, reținându-se în considerente că suspendarea dispusă anterior a fost nelegală, nefiind îndeplinite cerințele art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., și că, față de obiectul prezentei cauze, dezlegarea pricinii nu depinde de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul judecății din celălalt dosar. Totodată, s-a susținut că, ulterior, în considerentele Deciziei nr. 472/2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a reținut explicit că, în ceea ce privește suspendarea facultativă a cauzei, "se opune autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 905/2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia", fiind astfel reiterată incidența autorității de lucru judecat în privința chestiunii suspendării întemeiate pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. A invocat recurentul - reclamant nelegalitatea încheierii din 06.11.2024 întrucât instanța a dispus din nou suspendarea judecării recursului în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, apreciindu-se că motivele reținute pentru a justifica suspendarea nu pot fundamenta legalitatea măsurii. S-a susținut, în esență, că existența unui al doilea ciclu procesual nu are relevanță pentru oportunitatea/legalitatea suspendării, în condițiile în care prin cele două decizii menționate s-a stabilit, cu autoritate de lucru, judecat inexistența unei legături și a unei dependențe între cele două cauze. S-a arătat că, dimpotrivă, rațiunea deciziilor nr. 905/2020 și nr. 472/2022 a fost aceea de a se continua judecata în prezenta cauză independent de soluția din dosarul nr. x/2018, legalitatea autorizației contestate urmând a fi analizată prin raportare la circumstanțele existente la momentul emiterii acesteia, iar nu la împrejurări survenite ulterior.

S-a invocat că, întrucât încheierea atacată privește aceeași chestiune a suspendării judecății, operează autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 905/2020, autoritate reținută și în considerentele Deciziei nr. 472/2022, motiv pentru care s-a susținut că instanța nu putea ignora soluțiile definitive anterioare. S-a mai arătat că nu mai există probe care să poată fi administrate și care să schimbe datele problemei, fiind invocat faptul că în fața instanței de fond s-ar fi lămurit că intimații și-au construit imobilul parțial pe terenul afectat de suprapunerea reală.

S-a arătat, totodată, că încheierea atacată face referire la împrejurarea că instanța de fond, în al doilea ciclu procesual, s-a prevalat de hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2018, iar aceasta ar fi fost tocmai rațiunea exercitării recursului împotriva hotărârii, întrucât o hotărâre dintr-un dosar despre care s-a stabilit definitiv că nu are legătură cu prezenta pricină nu ar putea constitui motiv legal de respingere a acțiunii. S-a susținut că pentru soluționarea prezentei cauze instanța trebuie să analizeze cererea prin raportare la circumstanțele și împrejurările existente la momentul emiterii Autorizației de construire nr. x/09.10.2017, fără a lua în considerare împrejurări ulterioare.

Raportat la toate cele învederate, s-a susținut că nu există legătură între cele două cauze și, prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru suspendarea judecării cauzei, chiar dacă litigiul se află în recurs, în al doilea ciclu procesual. S-a arătat că suspendarea ar fi fost dispusă nelegal, forțat și neîntemeiat, după aproape 6 ani de judecată, impunându-se casarea încheierii atacate și continuarea judecății. Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecării acesteia. 4. Apărările formulate în cauză Intimații - pârâți nu au formulat întâmpinări la motivele de recurs.

5. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Pârâta Primăria Orașului Simeria a emis pârâților B. și C. autorizația de construire nr. x/09.10.2017, având ca obiect autorizarea executării lucrărilor de construire pentru casă de locuit și împrejmuire pe terenul situat în județul Hunedoara, sat Sântandrei, nr. 215, înscris în CF nr. x Simeria. Terenul înscris în CF nr. x Simeria, proprietatea pârâților B. și C. se învecinează cu terenul proprietatea reclamantului A., înscris în CF nr. x Simeria.

Reclamantul, în susținerea cererii de anulare a autorizației de construire nr. x/09.10.2017, invocă existența suprapunerii reale între terenurile învecinate ale celor doi proprietari și că, astfel, autorizația de construire ar fi fost emisă fără a se face dovada dreptului de proprietate exclusiv al pârâților Oltean asupra terenului pe care s-a intenționat edificarea construcției.

Diferendul de natură civilă între reclamant și pârâții Oltean vizând limitele dreptului de proprietate al acestora asupra celor două terenuri învecinate și evidențele de carte funciară fac obiectul dosarului civil nr. x/2018 al Judecătoriei Deva, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1787/05.11.2020 prin care au fost admise în parte cererile conexate ale reclamantului A. și ale reclamanților B. și C., s-a dispus repoziționarea imobilului înscris în CF nr. x Simeria, A1, nr. cadastral x - arabil intravilan cu suprafața de 3168 mp (proprietatea reclamantului A.), pe amplasamentul determinat de punctele 9-10-14-13-12-9 din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert D. - anexa grafică 1 și s-a dispus radierea din cartea funciară nr. x Simeria și din cartea funciară nr. x Simeria a mențiunilor privind suprapunerea reală dintre cele două imobile.

Cauza se află în apel pe rolul Tribunalului Hunedoara. Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Alba Iulia, în aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a constatat necesitatea suspendării cauzei în vederea respectării dispozițiilor deciziei de casare nr. 472/08.06.2022 privind clarificarea chestiunii litigioase a construirii imobilului de către intimați pe suprafața de teren aflată în suprapunere reală, având în vedere și soluțiile pe care instanța de recurs, care este o instanță nedevolutivă, le mai poate pronunța în al doilea ciclu procesual, în rejudecare, în litigiile de contencios administrativ. Reține Înalta Curte că soluția pronunțată de instanța de recurs, în al doilea ciclu procesual, contravine dispozițiilor art. 501 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora, în caz de casare, dezlegările date problemelor de drept de instanța de recurs sunt obligatorii pentru instanța învestită cu judecarea fondului, precum și prevederilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., care consacră autoritatea de lucru judecat, de la pronunțare, a hotărârii ce soluționează fondul, în tot sau în parte, ori statuează asupra unei excepții procesuale sau a oricărui alt incident, în privința chestiunii tranșate. Are în vedere Înalta Curte că același dispoziții, respectiv ale art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au făcut obiectul analizei instanței Curții de Apel Alba Iulia în cadrul deciziei nr. 905 din 11.11.2020, în care, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., s-a tranșat în mod definitiv că dezlegarea prezentei cauze nu depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul judecății în dosarul nr. x/2018. Totodată, în cadrul deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare cu nr. 472 din 08.06.2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a reținut, cu privire la suspendarea facultativă a cauzei, că se opune autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 905/2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, respingându-se în consecință cererea de suspendare. Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată, iar cea de-a doua operează atunci când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În cauză, se constată că dezlegările date prin deciziile nr. 905 din 11.11.2020 și nr. 472 din 08.06.2022 sunt obligatorii în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, inclusiv pentru examinarea prezentului recurs. Înalta Curte constată că, în speță, nu mai poate fi reiterată problema suspendării facultative a judecății pentru aceleași considerente care au fost verificate și cărora li s-au dat dezlegări definitive atât în cadrul soluționării recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecății în primul ciclu procesual, cât și prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, date fiind dispozițiile art. 430 și art. 501 C. proc. civ.

Mai reține Înalta Curte că aspectele invocate de curtea de apel în soluția de suspendare a cauzei, respectiv necesitatea respectării dispoziției de casare privind clarificarea chestiunii litigioase a construirii imobilului de către intimați pe suprafața de teren aflată în suprapunere reală, în raport de soluția dispusă prin sentința nr. 1787/05.11.2020 în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Deva, nu reprezintă o împrejurare nouă ivită în al doilea ciclu procesual care să justifice înlăturarea efectului lucrului judecat, cât timp această hotărâre exista la data pronunțării atât a deciziei nr. 905 din 11.11.2020, cât și a deciziei nr. 472 din 08.06.2022. Curtea de apel a invocat, suplimentar, necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 §1 din Convenția CEDO, având în vedere limitele unei instanțe nedevolutive în al doilea ciclu procesual, într-un litigiu de contencios administrativ.

Înalta Curte reține însă că aceste limite nu pot justifica soluția pronunțată întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 498 C. proc. civ. trebuie interpretate sistematic, în acord cu reglementarea de ansamblu a recursului și mai ales cu respectarea dispozițiilor art. 430 și art. 501 C. proc. civ. astfel cum s-a arătat în prezentele considerente. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată instanța de fond a făcut o greșita aplicare a normelor de drept procesual, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, se impune admiterea cererii de recurs, cu consecința casării încheierii atacate, urmând a fi trimisă cauza instanței de fond pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019. Casează încheierea atacată și trimite cauza instanței de fond pentru continuarea judecății. Definitivă. Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.