Decizia nr. 5426/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 15/2025 a Curții de Apel Constanța

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub numărul 340/36/2024, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România prin Biroul Executiv al Consiliului National al Colegiului Medicilor din România (CMR), a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 67 din 11.04.2024 emisă de Biroul Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România, solicitând anularea Deciziei nr. 67/2024 și Deciziei nr. 156/2023; obligarea Biroului Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România la declanșarea cu celeritate a anchetei disciplinare împotriva medicilor implicați în decesul pacientei C., stabilirea unui termen bine determinat cu privire la durata anchetei disciplinare desfășurate de Biroul Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România; obligarea Biroului Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România la plata de daune morale pentru tergiversarea, îngreunarea soluționării plângerii împotriva Deciziei nr. 156 din 26.09.2023 emisă de Biroul Consiliului Colegiului Medicilor Constanța.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 15 din 22 ianuarie 2025, Curtea de Apel Constanța - secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul Medicilor Constanța. A admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din Romania - prin Biroul Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din Romania și Colegiul Medicilor Constanța. A anulat Decizia nr. 67/11.04.2024 emisă de Biroul executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România. A anulat Decizia nr. 156/26.09.2023 emisă de Biroul executiv al Consiliului Județean al Colegiului Medicilor Constanța.

A obligat pârâtul Colegiul Medicilor Constanța, prin Biroul executiv al Consiliului Județean, la declanșarea anchetei disciplinare împotriva medicilor nominalizați în contestația formulată de contestatoarea B. împotriva Deciziei nr. 156/26.09.2023 emisă de Biroul executiv al Consiliului Județean al Colegiului Medicilor Constanța, înregistrată la Colegiul Medicilor Constanța cu nr. 4190/08.11.2023 și soluționată de Biroul executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România prin Decizia nr. 67/11.04.2024. A respins celelalte pretenții ca nefondate. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Colegiul Medicilor Constanța, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc.

civ. Recurentul-pârât a invocat art. 3 din Decizia Biroului Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România nr. 67/11.04.2024 și a susținut că instanța trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Medicilor Constanța, întrucât contestația depusă împotriva Deciziei Colegiului Medicilor Constanța nr. 156/26.09.2023 (a Biroului Executiv Județean) fusese deja soluționată prin Decizia Biroului Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România nr. 67/11.04.2024. Astfel, la acel moment, calitatea de pârât nu o putea avea decât Colegiul Medicilor din România - prin Biroului Executiv al Consiliului Național.

A mai considerat că instanța trebuia să respingă acțiunea ca neîntemeiată, arătând că, în conformitate cu art. 21 alin. (5) din Regulamentul privind desfășurarea anchetei disciplinare la nivelul colegiilor teritoriale și respectiv al Colegiului Medicilor din România, astfel cum a fost aprobat prin Decizia nr. 12/2021 a Colegiului Medicilor din România "Nu se va da curs plângerilor trimise prin e-mail nesemnate electronic, fax ori depuse sau trimise în fotocopii; acestea vor fi considerate ca neîndeplinind criteriile de eligibilitate și în acest caz se va formula un răspuns în care se vor invoca prevederile prevăzute în Statutul Colegiului Medicilor din România". A susținut că reclamanta a depus plângerea în copie, fără a respecta prevederile legale în acest sens.

Petenta a fost înștiințată, în sensul că i s-a răspuns la sesizarea inițială, dar aceasta nu s-a conformat, aspect menționat chiar în Decizia Colegiului Medicilor Constanța nr. 156/26.09.2023 (a Biroului Executiv Județean). În final, recurentul-pârât a apreciat corectă Decizia nr. 67/11.04.2024 a Colegiului Medicilor din România, pentru motivele reținute în cuprinsul acesteia. II. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de pârâtul Colegiul Medicilor Constanța, excepție invocată din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs". De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar alin. (2) al aceluiași text prevede că "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 din C. proc. civ. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.

În concret, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept și arătarea probelor pe care se bazează. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului și nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate. În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformității hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, nefiind de altfel dezvoltate de către recurentul-pârât nici măcar formal argumente care să justifice invocarea sa.

A mai fost criticată sentința de fond sub aspectul încălcării normelor de drept material, recurentul-pârât făcând trimitere la art. 3 din Decizia Biroului Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România nr. 67/11.04.2024 și art. 21 alin. (5) din Regulamentul privind desfășurarea anchetei disciplinare la nivelul colegiilor teritoriale și respectiv al Colegiului Medicilor din România, astfel cum a fost aprobat prin Decizia nr. 12/2021 a Colegiului Medicilor din România.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Medicilor Constanța și să repingă acțiunea ca neîntemeiată, după care a a reluat identic o parte din apărările expuse în fața instanței de fond . În atare situație, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului-pârât, în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, Înalta Curte reține că acesta nu a formulat critici care să demonstreze motivul pentru care consideră că prima instanță a aplicat în mod greșit normele de drept material incidente, aspect care echivalează cu nemotivarea criticii de nelegalitate formulate, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greșelilor anume imputate instanței de fond și încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este reglementat în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ. În prezenta cauză, recurentul-pârât s-a limitat la a invoca formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și să redea anumite paragrafe din apărările formulate în etapa procesuală a fondului, pe care le-a considerat relevante. Așa cum s-a arătat și în precedent, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată de prima instanță prin sentința de fond atacată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivelor expres și limitativ prevăzute de lege, ținând cont că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, respectiv conformitatea acesteia cu regulile de drept aplicabile, părțile având deja la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Din această perspectivă se mai impune a se aminti faptul că, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor norme pe care le apreciază a fi încălcate și la reiterarea situației de fapt reținute, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Întrucât recurentul-pârât nu a arătat, în concret, care este maniera în care prevederile legale incidente au fost încălcate ori greșit aplicate la pronunțarea soluției contestate, simpla indicare formală a acestor dispoziții legale fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise cazurilor de casare prevătute de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ., echivalează cu nemotivarea cererii de recurs. Prin urmare, reținând caracterul nemotivat al cererii de recurs formulate cu privire la sentința de fond, având în vedere că recurentul-pârât nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea căii de atac promovate. Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nul recursul declarat în cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu. Constată nul recursul formulat de recurentul-pârât Colegiul Medicilor Constanța împotriva sentinței civile nr. 15 din 22 ianuarie 2025 a Curții de Apel Constanța - secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 19 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.