Decizia nr. 5419/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul litigiului dedus judecății Cadrul procesual Prin cererea adresată Tribunalului Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. x/2019 la data de 08.01.2019, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 335/03.07.2018, cât și a actelor subsecvente, respectiv Decizia de impunere nr. x/14.07.2017 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/14.07.2017. Prin sentința nr. 718 pronunțată la data de 28.09.2021, Tribunalul Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității actelor administrativ-fiscale contestate, invocată de reclamantă. Totodată, a admis în parte, contestația privind actul administrativ fiscal privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE VRANCEA și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, și, pe cale de consecință a anulat, în parte, Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 335/03.07.2018 prin care a fost respinsă contestația prealabilă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/14.07.2017 și împotriva RIF nr. x/14.07.2017, emisă de pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor, conform raportului de expertiză judiciară contabilă efectuat în cauză de expert B., care face parte integrantă din prezenta sentință. De asemenea, a anulat, în parte, și Decizia de impunere nr. x/14.07.2017 și RIF nr. x/14.07.2017 emise de pârâta AJFP Vrancea, conform raportului de expertiză judiciară contabilă efectuat în cauză de expert B., care face parte integrantă din prezenta sentință, stabilind în sarcina reclamantei, conform raportului de expertiză judiciară contabilă efectuat în cauză de expert B., care face parte integrantă din prezenta sentință, următoarele obligații reprezentând impozit pe profit și TVA: - Impozit pe profit datorat pentru perioada ianuarie 2012- decembrie 2013 în cuantum de 12019 RON; - TVA de recuperat pentru perioada ianuarie 2012- decembrie 2013 în cuantum de 69257 RON, luând act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii recurate, invocându-se cazurile de casare reglementate de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.. Prin Decizia nr. 445 din 06.04.2022 Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE VRANCEA și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, împotriva sentinței nr. 718/28.09.2021 pronunțată de Tribunalul Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a casat în tot sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța de fond, potrivit considerentelor." Astfel, pe rolul Tribunalului Buzău, în rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019**. Prin sentința nr. 204/2024 din data de 3.04.2024, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare după casare cu trimitere, a respins excepția nulității, invocată de reclamantă dar și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și recurs incident ANAF, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căilor de atac promovate, casarea hotărârii recurate, pe fond reclamanta solicitând admiterea acțiunii de, iar pârâta ANAF înlăturarea din sentința recurată a considerentelor privind în mod greșit ca nemotivată a contestației administrative a societății în privința sumei de 84.717 RON, cu menținerea soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii, invocându-se cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Societatea recurentă prin administrator C. a formulat inițial apel, ulterior recurs împotriva sentinței nr. 204/3.04.2024, la care a atașat un suport CD conținând 27 de elemente tip PDF și a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Hotărârea ce face obiectul revizuirii Prin Decizia nr. 197 din data de 10 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator C. și a celui incident declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin ANAF, împotriva sentinței nr. 204 din data de 3.04.2024 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, ca nefondate.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți Împotriva Deciziei nr. 197 din data de 10 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator C. a formulat "Contestație în anulare/Revizuire", întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., dar și pe dispozițiile art. 430 pct. 1-431 pct. 2 și art. 503 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea căii de atac, revizuenta a prezentat pe larg situația de fapt și situația juridică a societății și parcursul acesteia, făcând vorbire și de istoricul procesului înregistrat pe rolul instanțelor sub nr. de dosar x/2019, respectiv nr. 19/114/2019**, respectiv de actele fiscale ce i-au fost întocmite societății în perioada 2012-2013 și de rapoartele de expertiză ce s-au efectuat în cadrul acestui proces, inclusiv despre dezbaterile ce au avut loc în cadrul mai multe procese demarate de societate. La data de 07 septembrie 2025 revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator C. a depus la dosar o Notă, urmare a solicitării instanței, în sensul de a preciza fără echivoc hotărârea sau hotărârile definitive în raport de care invocă încălcarea autorității de lucru judecat în pronunțarea Deciziei nr. 197/10.03.2025, a cărei revizuire o solicită în cauza de față, notă în cadrul căreia arată că cele constatate de ANAF - AJFP Vrancea prin RIF nr. x/14.07.2017 și prin Decizia de impunere nr. x/14.07.2017 au avut la bază constatările din dosarele nr. x/2015, nr. y/2015, nr. z/2019, nr. w/2015 și dosarul nr. x/2015.

Apărările formulate în cauză Împotriva cererii de revizuire formulate de revizuenta S.C. A. S.R.L. au formulat întâmpinări intimații ANAF, DGRFP Galați - prin AJFP Vrancea și Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. 4.1. Astfel, în cadrul întâmpinării sale, intimata DGRFP Galați - prin AJFP Vrancea a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe considerentul că în cauză nu se poate identifica o altă hotărâre potrivnică prin care să se statueze cu privire la aceleași acte administrative contestate în dosarul nr. x/2019 sau cu privire la obligațiile fiscale suplimentare contestate, sub aspectul existenței acestora, prin raportare la care s-ar încălca autoritatea de lucru judecat. 4.2. Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cadrul întâmpinării sale, a solicitat la rându-i respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire și menținerea, ca legală, a deciziei civile atacate. Ca o chestiune prealabilă aceasta a arătat că aceeași revizuentă a înregistrat o cerere de revizuire a aceleiași decizii nr. 197/10 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2019 și pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2025 În susținerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, intimata a susținut că hotărârile prin care se resping căile de atac, pstrându-se dezlegarea dată raportului dedus judecății, nu sunt susceptibile de revizuire. 4.3. La rândul său, MinisteruI Finanțelor- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în cadrul întâmpinării, a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe considerentul că în cauză nu se poate identifica o altă hotărâre definitivă potrivnică prin care să se fi statuat cu privire la actete administrative contestate, respectiv Deciziei de soluționare a contestației nr. 335/03.07.201 8, Decizia de impunere nr. x 14.07.2017 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/14.07.2017, sau cu privire la obligațiile fiscale supimentare, contestate sub aspectul existenței acestora, prin raportare la care s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.

Răspunsul la întâmpinare Revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire Prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu judecarea cererii de revizuire, întocmită la data de 07.05.2025, în temeiul dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru soluționarea cererii de revizuire la data de 16.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, față de lipsa dosarului în care a fost pronunțată decizia ce se solicită a fi revizuită, respectiv dosarul nr. x/2019, instanța a amânat judecata pentru astăzi, 18.11.2025 și, deliberând mai întâi asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire din perspectiva necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție de a se pronunța asupra acesteia, astfel cum a fost invocată de intimata DGRFP GALAȚI prin AJFP VRANCEA, a dispus respingerea acesteia, pentru considentele expuse în practicaua acestei hotărâri și, totodată, luând act de cererile intimaților Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea și Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, din cadrul întâmpinărilor, de judecare a cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ., a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza în pronunțare asupra revizuirii ce face obiectul prezentei judecăți, astfel cum a fost formulată, urmând ca instanța să analizeze mai întâi admisibilitatea revizuirii, implicit excepția inadmisibilității acesteia, invocată de intimați și, în subsidiar, eventual, faptele pe care aceasta se întemeiază, respectiv fondul cererii, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ. Alte aspecte procesuale Deși în cadrul cererii ce face obiectul judecății, recurenta - revizuentă S.C. A. S.R.L. a formulat atât contestație în anulare cât și revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție este învestită doar cu cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare și cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 508 alin. (1) și art. 510 alin. (1) C. proc. civ., făcând obiectul dosarelor nr. x/2025, respectiv nr. 315/42/2025. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire Analizând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu apărările intimaților, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru considerentele în continuare arătate: Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice și adevărul ce se presupune că este conținut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate. Învestită fiind cu motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de către revizuentă, potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", Înalta Curte are în vedere că, spre deosebire de motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care poate fi invocat doar în cazul revizuirii hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat și în ceea ce privește hotărârile care nu evocă fondul, în acest sens fiind dispozițiile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Așadar, potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la alin. (1) pct. 8 (între alte ipoteze) sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Pe cale de consecință, deși, în cadrul Deciziei nr. 197 din data de 10 martie 2025 instanța a respins recursurile, ca nefondate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., sens în care excepția inadmisibilității acesteia, invocată de intimați, în cadrul întâmpinărilor este neîntemeiată. În continuare, procedând la analizarea cererii de revizuire din perspectiva faptelor pe care se întemeiază, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reține Înalta Curte că prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, conform căruia: "Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Acest caz de revizuire asigură respectarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional de către o instanță judecătorească să nu mai poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanțe învestite ulterior cu o pricină având același obiect, părți și cauză juridică. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, atât în ipotezele în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cât și în cazurile în care încălcarea se manifestă la nivelul statuărilor diferite prin considerente asupra acelorași elemente litigioase care au rol decizoriu asupra soluției. Reține Înalta Curte că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile anterior menționate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă. Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre." Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". În lumina dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; - hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; - cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat, - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ. Hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunțate în dosare separate. În ceea ce privește condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. În cauză, prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a invocat încălcarea autorității de lucru judecat în raport cu soluțiile pronunțate în mai multe dosare, respectiv în dosarele nr. x/2015, nr. y/2015, nr. z/2019, nr. w/2015 și nr. 11941/200/2015. Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 197, pronunțată la data de 10 martie 2025 în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a celui incident declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin ANAF, împotriva sentinței nr. 204 din data de 3.04.2024 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, ca nefondate, menținând, așadar sentința recurată. Examinând, din perspectiva art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pretinsa contradictorialitate între cauza finalizată cu pronunțarea Deciziei nr. 197, pronunțată la data de 10 martie 2025 în dosarul nr. x/2019 și cele ce fac obiectul dosarelor invocate de revizuentă, Înalta Curte constată că nu există triplă identitate de elemente, pentru ca hotărârile respective să producă efectele autorității de lucru judecat. Astfel, se constată că în cadrul dosarului nr. x/2019 obiectul acestuia constă în cererea contestatoarei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații Ministerul Finantelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin ANAF și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, de anulare în parte a Deciziei nr. 335/03.07.2018, dar și a actelor subsecvente, respectiv Decizia de impunere nr. x/14.07.2017 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/14.07.2017. Dosarul nr. x/2015, înregistrat initial pe rolul Tribunalului Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect cererea formulată de reclamanta S.C. D. ȘI E. S.R.L., ulterior S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtii MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATIUNILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE-COMISIA TERITORIALA BUZAU și DGRFP GALAȚI, de anulare a Deciziei nr. 5/30.10.2015 de respingere a contestației dar și a Deciziei nr. 2 din data de 26.08.2015, ambele emise de Comisia Teritoriala Buzău pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, prin care i-a fost anulata Autorizația de antrepozit fiscal nr. xl0PP02ll8.04.2013. Dosarul nr. x/2015 înregistrat initial tot pe rolul Tribunalului Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect cererea formulată de reclamanta S.C. D. ȘI E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - Comisia Teritorială Buzău - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Finanțelor Publice Jud. Buzău de anulare a Deciziei nr. 4/30.10.2015 de respingere a contestației formulate împotriva Deciziei nr. 3/26.08.2015 emisă de Comisia Teritorială Buzău pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, prin care a fost anulată Autorizația de antrepozit fiscal nr. x/18.04.2013, precum și a Deciziei nr. 3/26.08.2015 emisă de Comisia Teritorială Buzău pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, prin care a fost anulată Autorizația de antrepozit fiscal nr. x/18.04.2013. Dosarul nr. x/2019 înregistrat initial tot pe rolul Tribunalului Buzău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUZĂU, de anulare a Deciziei nr. 02/12.2019 de respingere a contestației, precum și a RIF nr. x/21.11.2018, respectiv a Deciziei de impunere nr. x/21.11.2018 și a tuturor actelor ce au fundamentat emiterea acestora, cu obligația pârâtei de a stabili în mod corect obligațiile fiscale pentru materia impozabilă aflată în proprietatea reclamantei. Dosarul nr. x/2015, înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Buzău, secția Civilă are ca obiect plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. și E. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva Procesului-verbal de contravenție nr. x/12.08.2015, petenta solicitând în principal anularea acestuia și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal, cu sancțiunea avertismentului. Dosarul nr. x/2015, înregistrat tot pe rolul Judecătoriei Buzău, secția Civilă are ca obiect plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. SI E. S.R.L. pentru anularea Procesului - verbal de constatare a contravenției nr. x încheiat la data de 28.07.2015 de către intimata Direcția Generală a Vămilor, Direcția Supraveghere și Control Vamal - Serviciul Supraveghere Vamală. Înalta Curte, în ceea ce privește cauza acțiunii civile, reține că aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca reprezentând temeiul juridic al cererii {causa petendi), fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părți îl valorifică împotriva celeilalte, iar cu privire la același obiect pot exista mai multe acțiuni întemeiate pe cauze diferite. Astfel, verificând dosarele anterior menționate, prin raportare la dosarul nr. x/2019, se constată că nici obiectul și nici părțile acestor dosare nu sunt identice, fiind vorba de alte acte administrative decât cele ce fac obiectul dosarului nr. x/2019 (respectiv dosarul nr. x/2019), dar și părțile sunt diferite, în condițiile în care autorități publice pârâte chemate în proces sunt altele decât cele din dosarul anterior menționat, astfel că nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat, pentru a se reține ca fiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte amintește că, prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. legiuitorul nu a intenționat să creeze o cale de atac suplimentară în favoarea părților, ci să reglementeze un mijloc procedural de îndreptare a situației excepționale în care instanța de judecată nu a analizat incidența autorității de lucru judecat, ceea ce a dus la existența a două hotărâri pronunțate între aceleași părți, având același obiect și cauză, dar cuprinzând soluții distincte. Motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac a revizuirii doar în situația în care există hotărâri definitive potrivnice pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, între aceleași persoane, având aceeași calitate, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care fac imposibilă punerea în executare concomitentă, premisă ce nu se verifică însă în prezenta cauză întrucât atât obiectul cât și părțile dosarelor sunt diferite. Or, raportat la obiectul și părțile dosarelor anterior menționate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca persoane și obiect, or, efectele autorității de lucru judecat, așa cum sunt reglementate de dispozițiile art. 431 C. proc. civ., nu se produc decât între aceleași părți și același obiect. În aceste condiții, Înalta Curte nu mai găsește necesar a analiza dacă și cauza acțiunilor diferă sau nu, motivele pentru care respectivele dosare au primit soluții diferite fiind irelevante în prezenta cauză. Chiar și în situația în care ar fi reală susținerea revizuentei, în sensul că reverificarea ANAF - AJFP VRANCEA și întocmirea RIF nr. x/14.07.2017 și a Deciziei de impunere nr. x/14.07.2017, ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2019 soluționat prin Decizia nr. 197/10.03.2025, ce se solicită a fi revizuită în cauză, au avut la bază constatările din dosarele anterior menționate, nu determină incidența în cauză a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,în condiții în care obiectul dosarelor este diferit, fiind vorba de acte administrative distincte. Prin urmare, constatând nu este îndeplinită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză cerută de lege pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., ca nefondată. III. Temeiul legal al soluției adoptate asupra cererii de revizuire Reținând că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., ca nefondată.