ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5897/2019

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 3 noiembrie 2017 contestatorii A. și B., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală A Finanțelor Publice Buzău anularea actelor de executare silită.

Reclamanții au formulat o cerere precizată arătând că solicită anularea actelor de executare reprezentate de: somația nr. x/2017 - din dosarul de executare nr. x emisă pe numele B. și somația nr. x/2017 din dosarul de executare nr. x emisă pe numele A., ambele întocmite de ANAF-DGRFP Galați - J.P.F. Buzău.

Prin sentința civilă nr. 1342 din data de 14 martie 2018 Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a contestației la executare formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că sunt incidente prevederile art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanța de executare este cea care a soluționat fondul litigiului (art. 2 lit. t), iar art. 714 din C. proc. civ. prevede: "contestația la executare se introduce la instanța de executare".

Prin sentința civilă nr. 5870/2018 din data de 2 octombrie 2018 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Buzău competența de soluționare a contestației la executare formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că acțiunea contestatorului vizează anularea executării silite, context în care sunt incidente dispozițiile art. 260 din Codul de procedură fiscală, art. 94 și art. 650 din C. proc. civ. și a apreciat că revine instanței de executare, respectiv judecătoriei, competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat anularea actelor de executare reprezentate de: somația nr. x/2017 - din dosarul de executare nr. x și somația nr. x/2017 din dosarul de executare nr. x emise de Agenția de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Buzău.

Conform mențiunilor inserate în cuprinsul înștiințării (act de executare emis de organul de executare silită), împotriva acestui act se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 261 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

În contextul celor prezentate, Înalta Curte constată că executarea silită a fost demarată într-un dosar de executare instrumentat de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Buzău și se realizează prin intermediul executorilor fiscali în condițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (1) și (4) din Legea nr. 207/2015: "(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. [...]

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".

De asemenea, potrivit art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.: "(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată".

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează contestația la executare silită întemeiată pe dispozițiile art. 260-262 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Astfel, în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept al acesteia, în cauză, se pune problema determinării instanței de executare.

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 260) nu prevede în mod expres instanța competentă să soluționeze contestația la executare.

Potrivit art. 631 alin. (2) din C. proc. civ.: "(2) Dispozițiile prezentei cărți constituie dreptul comun în materie de executare silită, indiferent de izvorul sau natura obligațiilor cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridică a părților".

Pe cale de consecință, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, sunt incidente dispozițiile de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

(4) În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel."

Pe de altă parte se reține că prin sentința civilă nr. 918/2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal - s-a stabilit suma definitivă datorată statului cu titlu de amendă de către prefectul, președinte al pârâtei Comisia județeană Buzău, în cuantumul ce rezultă din înmulțirea procentului de 20% cu numărul de zile cuprinse între data de 17.02.2014 și 29.09.2015.

Prin încheierea din data de 17.09.2017, pronunțată în aceeași cauză de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal - s-a emis adresă la AFP Buzău pentru a se solicita punerea în executare a sumei definitive ce se datorează statului cu titlu de amendă de către persoanele care au avut calitatea de prefect în cadrul Instituției Prefectului Județului Buzău, respectiv d-na. A. pe perioada 29.01.2014 - 23.04.2015 și dl. B. pe perioada 23.04.2015 - 29.06.2016.

Ca urmare Tribunalul București, ca instanță de executare în sensul art. 25 alin. (1) din Legea 554/2004 a parcurs procedura dată în competența sa, actele ulterioare de executare putând fi contestate la instanța de executare în accepțiunea art. 651 C. proc. civ., respectiv judecătoria.

Deoarece din actele dosarului cauzei rezultă că domiciliul reclamanților se află în circumscripția Judecătoriei Buzău, acesteia îi revine competența de soluționare a contestației la executare.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Buzău, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău în favoarea Judecătoriei Buzău, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.