ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1870/2023

Ședința publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 29.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională de Soluționare a Contestațiilor, solicitând anularea Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/28. VI.2017, Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-BN 225/27. VI.2017 și Deciziei nr. 5130/22. VIII.2017 privind soluționarea contestație sale împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x din 16. VI.2017; ca fiind nelegale și netemeinice, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3622/30.05.2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 468 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională de Soluționare a Contestațiilor, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S.C. A. SR.L. și recurs incident, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recurenta reclamantă S.C. A. SR.L. în întemeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Susține recurenta reclamantă S.C. A. SR.L că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată neținând seama de punctul de vedere transmis de reclamantă. Instanța de fond a omis să se pronunțe în termenul legal pe această excepție, nerespectând dispozițiile de drept mazterial.

Totodată, mai arată recurenta că instanța de fond nu a analizat situația de fapt și nu a făcut nicio referire la cele două rapoarte de expertiză administrate în cauză.

Recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive și respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Arată recurenta că, în raport de petitul cererii de chemare în judecată și de emitentul actelor administrative contestate rezultă, fără echivoc, că actele atacate au fost emise de Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați și Agenția Județeană a Finanțelor Publice Buzău.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă, iar recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pe fond, ambele recurente au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea oponentă.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dipozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată atât recurenta pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cât și de recurenta reclamantă S.C. A. SR.L. apreciind că, în mod formal, criticile recurenților se circumscriu cazurilor de casare invocate.

Referitor la critica recurentei reclamante vizând soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 268 - 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală este reglementată o procedură administrativă de contestare a actelor administrative fiscale.

Art. 281 alin. (2) și (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prevede următoarele:

"(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii " .

"(5) În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) și nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată potrivit art. 277 " .

Așadar, solicitarea de anulare a unui act administrativ fiscal poate fi formulată în fața instanței de judecată doar dacă a fost emisă o decizie prin care a fost soluționată pe fond contestația administrativă sau dacă contestația nu a fost soluționată în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, fără ca în calculul acestui termen să intre perioada în care soluționarea contestației administrative este suspendată.

În speța de față, deși prin decizia nr. 342/02.10.2017, emisă de către A.N.A.F.-D.G.S.C. s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de societatea reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/28.06.2017, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele x din vol. VI din dosarul Tribunalului București, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, printre altele, doar anularea deciziei de impunere anterior menționată (și a raportului de inspecție fiscală indicat), fără a solicita și anularea deciziei nr. 342/02.10.2017 emisă de către A.N.A.F.-D.G.S.C. de suspendare a soluționării contestației fiscale.

Prin urmare, reclamanta a formulat contestație fiscală, însă până în prezent nu s-a emis o decizie prin care organul învestit cu soluționarea contestației să fi analizat în fond contestația, ci acesta a emis doar o decizie prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației, care nici nu a fost atacată, situație în care reclamanta nu se poate adresa pentru anularea deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală, instanței de contencios administrativ competente.

Cu alte cuvinte, potrivit dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că reclamanta nu poate formula un capăt de cerere prin care să solicite instanței de judecată să dispună anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere, atât timp cât soluționarea contestației administrative a fost suspendată. Reclamanta ar putea solicita anularea deciziei prin care s-a dispus suspendarea contestației administrative, însă nu a făcut acest lucru.

Soluția instanței de fond este una corectă și nu se impune a fi reformată, în raport de soluția adoptată nu se mai impun a fi analizate celelalte critici ale recurentei reclamante.

În ceea ce privește criticile recurentei pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală vizând admiterii excepției lipsei calității procesual pasive și respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Astfel, prin întâmpinarea depusa la fond, pârâta a solicitat constatarea lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauza, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.

Actele atacate în prezenta cauză au fost emise de către Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, respectiv Agenția Județeană a Finanțelor Publice Buzău.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte sunt fondate; promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea a patru cerințe esențiale: formularea unei pretenții, un interes (legitim, născut, actual și personal), calitatea și capacitatea procesuală a părților. Aceste cerințe sunt cumulative, neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizând declanșarea sau continuarea acțiunii civile.

Întrucât reclamantul este cel care promovează acțiunea, acesta stabilește cadrul procesual, în concordanță cu dispozițiile art. 194 din C. proc. civ., trebuind să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, ceea ce presupune în cauza de față, calitatea de organ emitent al actului contestat.

Or, în cauză, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală nu deține această calitate, având în vedere că nu este emitenta niciunuia din actele contestate în prezenta cauză, iar niciunul din argumentele reclamantei în susținerea legitimității procesuale pasive a acestei pârâte nu pot fi acceptate.

Temeiul juridic al soluției date recursurilor

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul incident declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; va casa în parte sentinta recurată și rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei S.C. A. SR.L. în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate; de asemenea, va respinge recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. SR.L. împotriva sentinței civile nr. 468 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta reclamantă invocată de intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finațelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău.

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală invocată de recurenta reclamantă.

Respinge recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. SR.L. împotriva sentinței civile nr. 468 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 468 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. SR.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.