ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3419/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, suspendarea executării actelor de executare silită, cerând admiterea cererii.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, faptul că prin încheierea din data de 07.09.2017, pronunțata de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus emiterea adresei către Administrația Finanțelor Publice Buzău pentru punerea în executare a sumei definitive ce se datorează statului cu titlul de amendă, de către persoanele care au avut calitatea de prefect în cadrul Instituției Prefectului Județul Buzău în perioada 17.02.2014 - 29.09.2015, respectiv doamna A. pentru perioada 29.01.2014 - 23.04.2015 și domnul B. pentru perioada 23.04.2015 - 29.06.2016.

Reclamanții au susținut că s-a procedat astfel, deși prin Sentința civilă nr. 918 din 11.02.2016 pronunțată în același dosar, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de C. în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană Buzău prin Președinte-Prefectul județului Buzău, și s-a stabilit suma definitivă ce se datorează statului cu titlul de amendă, în cuantumul ce rezultă din înmulțirea procentului de 20% cu numărul de zile cuprinse între data de 17.02.2014 și data de 29.09.2015".

Reclamanții au învederat că organul de executare silita s-a limitat la comunicarea, către contestatori, doar a documentelor transmise de instanță și doar la solicitarea acestora din data de 30.10.2017, fără a se preciza cuantumul sumei definitive care se datorează statului cu titlul de amendă, perioadă pentru care sunt amendați.

Astfel, au apreciat că suma - obiect ale executării silite - nu este certă, având în vedere neconcordanțele dintre încheierea de ședință din data de 07.09.2017, prin care s-a dispus punerea în executare a sumei definitive, și Sentința civilă nr. 918/2016 care s-a stabilit suma definitivă.

2.1 Prin Sentința civilă nr. 6437/12.12.2017, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, în raport cu prevederile art. 24 alin. (3) și 25 alin. (1)din Legea nr. 554/2004 și art. 714 alin. (1) și art. 719 din C. proc. civ.

2.2 Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 268 din 22 martie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel Ploiești, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că judecătoria este instanța competentă să se pronunțe cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere că aceasta este competentă să soluționeze și contestația la executare împotriva somațiilor emise de organele fiscale, invocând prevederile art. 260 din C. proc. fisc.

2.3 Prin încheierea pronunțată în data de 11.05.2018 în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a trimis dosarul Tribunalului București, apreciind că niciuna dintre instanțele între care s-a ivit conflictul negativ de competență nu este competentă să soluționeze cauza, conflictul negativ existând doar prin efectul declinărilor reciproce.

Curtea de apel a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel că tribunalului îi revine competența de soluționare a cauzei, ca instanță de executare care, în materia contenciosului administrativ este, conform art. 2 lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului (Sentința nr. 918/11.02.2016).

2.4 Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5067 din 8 august 2018, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, din precizările contestatoarei, că în prezenta cauză nu se solicită suspendarea executării hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de contencios, ci suspendarea executării actelor de executare silită, respectiv a Somației nr. x/2017, emisă pe numele lui B., și a Somației nr. x/2017 emisă pe numele său, prezenta contestație nereprezentând contestație la titlu, ci suspendare la executarea silită începută de organul fiscal.

Prin urmare, a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 260 și art. 226 din C. proc. fisc., soluționarea prezentei cauze, contestație la executare prin care se solicită suspendarea executării silite, fiind de competența judecătoriei în raza căreia își are domiciliul debitorul executat silit, respectiv Judecătoria Buzău.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Obiectul cererii deduse judecății vizează suspendarea executării actelor de executare silită, reprezentate de Somația nr. x/2017, emisă pe numele contestatorului B., și Somația nr. x/2017, emisă pe numele contestatoarei A.

În cauză, se constată că Judecătoria Buzău (prima instanță învestită cu soluționarea cauzei) a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău (a doua instanță sesizată) care, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel Ploiești, pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din data de 11 mai 2018, a trimis cauza spre competență soluționare Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, iar tribunalul a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru rezolvarea acestuia.

Potrivit art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente".

Prin urmare, pentru a exista conflict negativ de competență este necesar să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină, instanțele să se fi declarat necompetente prin declinări de competență reciproce, sau dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, nu există conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., care să fie soluționat prin regulator de competență, având în vedere că nu au existat declinări de competență reciproce între instanțe.

Stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a intervenit prin încheierea din data de 11.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, încheiere ce reprezintă un regulator de competență, prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, instanța competentă să judece cauza în primă instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata inexistența conflictului de competență și va înainta cauza Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului de competență.

Trimite cauza privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Buzău în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea cauzei.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN