Decizia nr. 5301/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 188/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru Achiziții Publice la data de 01.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, solicitând: 1) anularea Deciziei Ministerului nr. 47112/29.03.2024 prin care s-a respins contestația sa nr. 27581/28.02.2024 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emise de Minister sub nr. x/20.02.2024; 2) anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emise de Minister sub nr. x/20.02.2024; 3) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 188/2024 din data de 31.10.2024, Curtea de Apel București, secția a -X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea de chemare în judectă, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii, anularea deciziei Ministerului nr. 47112/29.03.2024 prin care s-a respins contestația A. S.A. nr. 27581/28.02.2024 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/20.02.2024, anularea acestei Note, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut, în esență următoarele critici: Primul motiv de recurs: aplicarea și interpretarea greșită a art. 2 pct. 36, art. 143 alin. (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1303/2013, art. 2 alin. (1) lit. a), h) și o), art. 17, art. 21 alin. (13 indice 1), art. 27 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 519/2014. Arată recurenta că, nu este legal a se aplica corecția financiară sau reducerea procentuală conform H.G. nr. 519/2014 anterior încadrării abaterii (neregulii) în anexele la O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, numai în cazul în care se constată nereguli determinate de abaterile prevăzute în anexe - art. 27 alin. (1), se poate ajunge la aplicarea de corecții financiare ale căror rate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului - art. 27 alin. (2) din O.U.G.

nr. 66/2011. H.G. nr. 519/2014 nu reglementează abateri, ci rate diferite în funcție de conținutul concret al abaterilor prevăzute în anexele la O.U.G. nr. 66/2011, abateri pentru care sunt prevăzute descrieri și rate diferite în funcție de descriere. Nu este întâmplătoare ordinea în care art. 143 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1303/2013 prevede activitățile relevante: mai întâi investigarea neregulilor, apoi efectuarea corecțiilor financiare și, în fine, recuperarea creditelor, iar normele naționale citate sunt conforme acestei reglementări unionale: individualizarea corecției financiare și a debitorului creanței bugetare se realizează subsecvent stabilirii săvârșirii de către beneficiarul finanțării a neregulii, iar corecția financiară și creanța bugetară trebuie să fie consecința acestei nereguli.

Aplicarea corecției financiare nu este acuzație sau o sancțiune, ci o măsură administrativă. Întrucât o corecție trebuie să fie precedată și este condiționată de stabilirea unei nereguli, nu este suficient ca doar măsura administrativă a corecției să fie întemeiată în drept ci este necesar, în primul rând, să fie stabilită neregula și aceasta să fie încadrată în drept deoarece este vorba despre o măsură prin care se pune în aplicare dreptul Uniunii și care trebuie să respecte principiul securității juridice. În plus, prejudiciul actual sau potențial este un element constitutiv al neregulii. Atunci când posibilitatea unei incidențe asupra bugetului fondului vizat este exclusă nici neregula nu există.

În cazul contrar - în care o astfel de incidență nu poate fi exclusă - se ajunge la stabilirea unei corecții financiare a cărei întindere depinde de natura și gravitatea neregularității, precum și pierderea financiară care rezultă de aici pentru fondul vizat. Norma națională privind corecția financiară este conformă normei europene. Corecția constă în anularea totală sau parțială a contribuției din fonduri în cazul cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă. Niciuna dintre anexele la O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede rate ale corecției. Este și firesc să fie așa odată ce art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 trimite la corecții financiare ale căror rate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Însă, aplicarea ratelor corecției financiare stabilite prin H.G. nr. 519/2014 trebuie să aibă loc cu respectarea dispozițiilor relevante din O.U.G. nr. 66/2011 și, atunci când este folosit un barem de corecții forfetare precum cel din Decizia C(2019) 3452 final a Comisiei din 14 mai 2019 de stabilire a orientărilor pentru determinarea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor finanțate de Uniune în cazul nerespectării normelor în materie de achiziții publice, stabilirea cuantumului final al corecției care trebuie aplicată implică în mod necesar realizarea unei examinări individualizate și detaliate, ținând seama de toate particularitățile care caracterizează neregula constatată în raport cu elementele luate în considerare pentru stabilirea acestui barem și care pot justifica aplicarea unei corecții mai mari sau, dimpotrivă, reduse.

Al doilea motiv de recurs: aplicarea și interpretarea greșită a art. 27 alin. (1) cu referire la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1 indice 1), alin. (3) și alin. (4) lit. f), art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2013, art. 36 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 394/2016, art. 13 și art. 14 din Ordinul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene nr. 2014/2022. Dezvoltarea motivului de casare: Arată recurenta-reclamantă că cererea de suportare de la buget este incidentă acelor corecții stabilite anterior intrării în vigoare a actului normativ.

Pentru cazul în care neregulile sunt investigate după intrarea în vigoare a actului normativ se aplică prevederile cap. IV din Ordinul MIPE nr. 2014/2022 intitulat "Suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, a căror investigare se derulează la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2013, precum și a celor constatate după intrarea în vigoare a acesteia" în sensul că încadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 12/2022, se verifică direct în Notă. În cazul în care rezultatul verificării este unul pozitiv, din normele citate reiese că rubrica "debitor" din Notă nu se completează, ci se prevede suportarea de la buget a corecției financiare.

În speță, verificarea a avut loc direct în Notă iar rezultatul verificării a fost unul negativ și apreciat ca netemeinic și nelegal de către recurentă, care a motivat că nu poate fi stabilită ca debitor al corecției întrucât situația se încadrează în prevederile O.G. nr. 15/2013. Stabilind nelegal obiectul și sfera de reglementare a O.G. nr. 15/2013, instanța de fond nu s-a mai preocupat să clasifice aceste cerințe. Or, ar trebui să se determine natura acestor cerințe, din moment ce Ministerul susține că, din cauza modului de formulare, mențiunea "sau echivalent" nu ar putea fi atașată cerințelor restrictive dacă ar fi privite ca specificații tehnice, iar cerințele de selecție nu se încadrează în O.G.

nr. 15/2013. Motivarea în fapt și în drept a Notei este contradictorie. Pe de o parte, abaterea de la legalitate ca element constitutiv al neregulii este indicată doar prin prezentarea cerințelor restrictive încadrate în categoria specificațiilor tehnice și constatarea încălcării normelor privind specificațiile tehnice [art. 36 alin. (1) și art. 60 alin. (2) din Directiva 2014/25/UE, art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (1) lit. rr) și lit. mm), art. 62 alin. (1) și art. 165 alin. (1) și (6) din Legea nr. 99/2016, art. 22 alin. (10) din Normele aprobate prin H.G. nr. 394/2016] pentru ca, apoi, aceleași cerințe să fie considerate cerințe de calificare impuse ofertanților.

Nu s-a indicat nicio normă aplicabilă cerințelor de selecție și care să fi fost încălcată, iar în Decizia de soluționare a contestației se respinge susținerea din contestație că aceste cerințe trebuiau respectate în perioada de implementare deoarece materialele și echipamentele respective fac parte integrantă din specificațiile tehnice și trebuiau furnizate în mod obligatoriu ca parte a licitației. Cerințele în discuție nu sunt criterii de calificare/selecție, ci specificații tehnice aplicabile în etapa de executare a contractului: - serviciile Comisiei și rapoartele naționale de audit depuse la dosar au constatat încălcarea art. 60 "Specificații tehnice" din Directiva 2014/25/UE, iar nu a unei alte norme privind criteriile de calificare/selecție.

- Din par. 87-88 ale Hotărârii CJUE din 7 septembrie 2021 în cauza C-927/19, Klaipedos, reiese că doar în situația în care caracteristicile materialelor/lucrărilor vizate de un contract sunt formulate în termeni de performanțe sau cerințe funcționale sau prin referire la standarde tehnice, acele caracteristici tehnice pot avea valoarea unor criterii de calificare/selecție (ceea ce nu este cazul în speță). Normele reținute în Notă a fi fost încălcate vizează specificațiile tehnice, iar nu cerințele de calificare. Nefiind reținute a fi fost încălcate norme vizând cerințele de calificare, Nota trebuia anulată deoarece constată nelegal abateri de la cerințele de calificare. Soluția din Nota de neaplicare a art. 2 alin. (4) lit. f) din O.G.

nr. 15/2013 a fost întemeiată pe împrejurarea că ar fi cerințe de calificare, iar nu specificații tehnice. Astfel, dacă cerințele în cauză sunt specificații tehnice, atunci se suportă de la buget corecția pentru abaterea constând în lipsa mențiunii "sau echivalent". Dacă cerințele în cauză ar fi cerințe de selecție, atunci acestea sunt considerate nescrise conform art. 194 din Legea nr. 99/2016 și art. 36 alin. (3) din H.G. nr. 394/2016 și dispare fundamentul constatării neregulii și aplicării corecției. Chiar și dacă ar fi calificate cerințe de selecție, art. 2 alin. (4) lit. f) din O.G. nr. 15/2013 rămâne aplicabil. În nota de fundamentare a O.U.G.

nr. 12/2022 se prevede că: - în cadrul specificațiilor tehnice se au în vedere cerințe privind prezentarea unor referințe naționale, pentru materiale, cât și a unor standarde și specificații tehnice fără a fi însoțite de mențiunea "sau echivalent", și - AM POIM a emis Instrucțiunea nr. 30/01.07.2020 prin care a îndrumat beneficiarii în sensul introducerii sintagmei "sau echivalent" pentru toate cerințele privind prezentarea unor referințe naționale, pentru materiale, cât și a unor standarde și specificații tehnice". Prin completarea adusă prin O.U.G.

nr. 12/2022 la art. 2 alin. (4) lit. f) legiuitorul a avut în vedere și orice alte cerințe fără mențiunea sau echivalent, de unde rezultă că referințele naționale considerate restrictive au fost calificate specificații tehnice și, chiar dacă ar fi privite drept cerințe de calificare/selecție, se încadrează în categoria oricăror alte cerințe fără mențiunea sau echivalent, pentru care corecția se suportă tot de la bugetul de stat. În fine, întrucât cerințele de calificare necuprinse în anunțul de participare sunt considerate clauze nescrise, această "considerare" intervine de drept, fără a fi necesară constatarea prealabilă a acestui caracter de către o instanță. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004. 4. Apărările intimatei Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză. Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actului atacat, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

Instanța de recurs reține că recursul formulat este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate. Cu titlu de chestiune prealabilă Curtea reține faptul că, în privința criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situației de fapt acestea exced controlului instanței de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinței nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege și nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Este nefondată, urmând a fi respinsă, critica formulată de recurenta-reclamantă privind pretinsa interpretare eronată de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2 pct. 36, art. 143 alin. (1) și (2) din regulamentul (CE) nr. 1303/2013, art. 2 alin. (1) lit. a), h) și o), art. 17, art. 21 alin. (13 indice 1) art. 27 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 519/2014, întrucât, instanța de fond a aplicat corect normele juridice sus-menționate. Reține Înalta Curte că abaterea constatată de echipa de control, respectiv "Includerea în caietele de sarcini a unor cerințe care restricționează accesul operatorilor economici la procedură", (în anumite Fișe tehnice s-a făcut mențiunea "Se vor prezenta referințe similare pentru aceste echipamente în România"), este încadrată în mod corect la pct. 10 din Anexa nr. 2 la H.G.

nr. 519/2014, cu modificările și completările ulterioare. La baza controlului autorității de management a stat Suspiciunea de neregulă nr. 171704/13.10.2023, emisă de Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă din cadrul Direcției antifraudă, constatare nereguli și măsuri integritate - DGPDD, în baza Notificării privind suspiciunea de neregulă nr. 6019/10.10.2023 emisă de Serviciul Verificare Achiziții Publice din cadrul AM, urmare a reverificării solicitate de către Autoritatea de Audit, prin Raportul preliminar nr. x/02.08.2023. În urma verificării documentației de atribuire a contractului de lucrări nr. x/25.02.2020 - CL12 Lot x din cadrul proiectului "Proiect regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată în aria de operare a S.C.

A. S.A. Constanța, în perioada 2014-2020", cod SMIS2014+ 115525, echipa de control a constatat că aspectele precizate în suspiciunea de neregulă nr. 171704/13.10.2023, cu implicații financiare, se confirmă. Pentru deficientele constatate, în conformitate cu prevederile art. 143 - Corecții financiare ale statelor membre din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, raportat la punctul 10 "Utilizarea unor criteriilor de excludere, selecție, atribuire sau condițiilor pentru realizarea contractelor sau specificațiilor tehnice care sunt discriminatorii pe baza preferințelor naționale, regionale sau locale" din Anexa la Decizia CE nr. C(2019)3452 și la punctul 10 secțiunea Anunțul de participare și Documentația de atribuire din Anexa nr. 2 la H.G.

nr. 519/2014, cu modificările ulterioare, pentru Contractul de lucrări nr. x/25.02.2020 CL12 Lot x, încheiat fără respectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice, pentru care a existat un nivel de concurență, este aplicabilă o corecție de 25% din valoarea contractului, care poate fi redusă la 10% dacă este asigurat un nivel minim al competiției. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, în mod corect a reținut instanța de fond, că abaterea constatată este încadrată la punctul 10 din Anexa nr. 2 la H.G.

nr. 519/2014, respectiv: "Utilizarea unor criterii de calificare, selecție, atribuire sau a unor condiții de executare a contractelor sau a unor specificații tehnice care sunt discriminatorii din cauza unor cerințe preferențiale în mod nejustificat la nivel național, regional sau local." Astfel, cerințele identificate prin Nota de constatare au caracter discriminatoriu pe baza unor cerințe preferențiale în mod nejustificat la nivel național, regional sau local. În cauză, documentația conține cerințe prin care se impune ca pentru anumite echipamente, să se prezinte referințe similare pentru aceste echipamente în România. Or, o astfel de cerință introduce o condiționare legată de teritorialitate, realizându-se, astfel, o discriminare între ofertanți.

Așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, analizat de instanța de la fond, neregula a constat în limitarea ofertanților, la cei care prezentau referințe similare pentru echipamente în România, fiind înlăturați acei ofertanți care ar fi putut deține produse cu aceleași caracteristici, dar care nu dețineau referințe corespunzătoare echipamentelor din România ori chiar produse cu caracteristici superioare, la prețuri egale sau chiar mai mici. Așadar, limitarea concurenței are întotdeauna impact financiar, ceea ce atrage aplicarea unei corecții financiare, urmând a se constata și faptul că aceasta a fost stabilită la un nivel minim, cu respectarea principiului proporționalității față de gravitatea neregulii, aspect care a fost în mod legal menținut de instanța de fond.

Referitor la susținerile recutentei-reclamante cu privire la faptul că nu este legal a se aplica corecția financiară sau reducerea procentuală conform H.G. nr. 519/2014 anterior încadrării abaterii în anexele O.U.G. nr. 66/2011 (...), H.G. nr. 519/2014 nu reglementează abateri, ci rate diferite în funcție de conținutul concret al abaterii, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge. Astfel, având în vedere că Anexa nr. 2 la H.G. nr. 519/2014 se referă la "Ratele pentru stabilirea reducerilor procentuale/corecțiilor financiare care se aplică pentru abateri de la respectarea prevederilor legale în materie de achiziții publice/achiziții sectoriale/concesiuni în acord cu Decizia CE C (2019) 3.452 din 14 mai 2019", rezultă că abaterea constatată a fost încadrată legal, fiind aplicată o corecție de 25%, conform pct. 10 din Anexa nr. 2 la H.G.

nr. 519/2014, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta-reclamantă susține prin cererea de recurs că atunci când posibilitatea unei incidențe asupra bugetului fondului vizat este exclusă, nici neregula nu există. Contrar celor invocate de recurentă, reține instanța de control judiciar că, limitarea concurenței are întotdeauna impact financiar, ceea ce atrage aplicarea unei corecții financiare. Se constată, totodată, că această corecție financiară a fost stabilită la un nivel minim, cu respectarea principiului proporționalității față de gravitatea neregulii, aspect care a fost legal menținut de instanța de fond. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare. Potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată abateri în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice.

Referitor la emiterea de către Autoritatea de Management a Notei de constatare a neregulii supusa controlului instanței, aceasta a fost justificată de modul deficitar în care Beneficiarul a impus, în cadrul specificațiilor tehnice cu privire la anumite produse/echipamente, cerința ca operatorii economici participanți la procedură să prezinte "referințe similare pentru aceste echipamente în România." Prin stabilirea unei asemenea exigențe a fost restricționat în mod nejustificat accesul la procedura de atribuire pentru acei potențiali operatori economici, care ar fi putut participa la procedură și câștiga atribuirea contractului, care ar fi prezentat produse/echipamente cu aceleași caracteristici, sau chiar superioare, dar care au fost instalate/puse în funcțiune în oricare areal geografic extern României.

Cerințele impuse de recurenta-reclamantă, în calitate de entitate contractantă aduc, în acest fel, atingere principiilor care guvernează regimul achizițiilor publice și prin care se urmărește asigurarea unui climat concurențial adecvat de natură să creeze premisele atribuirii contractelor de achiziție publică în cele mai avantajoase condiții, atât sub aspect patrimonial, cât și calitativ, pentru autoritățile contractante și, ca atare, garantarea faptului că fondurile publice alocate sunt cheltuite în mod diligent și oportun. Prin urmare, motivul pentru care recurentei-reclamante i-a fost aplicată corecția financiara îl reprezintă modul viciat în care a elaborat cerințele impuse în cadrul documentației de atribuire, chestiune care a avut efect direct asupra procedurii de achiziție prin prisma restricționării accesului unor potențiali operatori economici.

Susținerea recurentei-reclamante cu privire la mențiunea inserată în Anunțul de participare nu este de natură a înlătura cerința restrictivă cuprinsă în Caietul de sarcini, având în vedere faptul că includerea mențiunii "sau echivalent" nu poate permite potențialilor ofertanți din alte state de a prezenta referințele similare în România, prin echivalență. Așadar, includerea sintagmei "prin echivalent" după cerința restrictivă "referințe similare în România" nu are funcționalitate, neavând niciun efect asupra potențialilor ofertanți interesați, întrucât un operator economic interesat dacă nu deține "referințe similare în România" nu poate echivala cu altceva această cerință restrictivă. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, respectiv aplicarea și interpretarea greșită a art. 27 alin. (1) cu referire la art. 21 alin. (21) din O.U.G.

nr. 66/2011, art. 2 alin. (1 indice 1), alin. (3) și alin. (4) lit. f), art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2013, art. 36 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 394/2016, art. 13 și art. 14 din Ordinul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene nr. 2014/2022, Înalta Curte constată că este neîntemeiat, urmând a-l respinge. Prealabil, instanța de control judiciar observă că, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.02.2024 a fost motivată în fapt și în drept. Referitor la susținerea recurentei-reclamante cu privire la faptul că temeiul de drept al titlului de creanță, în opinia sa, ar fi trebuit să fie art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, reține Înalta Curte că, în cuprinsul titlului de creanță este indicat ca temei de drept, actul normativ, în ansamblul său, respectiv prevederile O.U.G.

nr. 66/2011, fiind menționat atât la pct. 2 -Baza legală a verificării, precum și la pct. 8 -Temeiul de drept. Dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede situațiile în care se constată nereguli determinate de abaterile constatate în aplicarea de către beneficiari a prevederilor în domeniul achizițiilor publice/achizițiilor sectoriale/concesiunilor de lucrări și servicii în raport fie cu legislația națională, fie cu legislația europeană incidentă. Totodată, recurenta-reclamantă a invocat lipsa calității sale de debitor, apreciind că îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 15/2013. Contrar susținerilor recurentei. Înalta Curte reține că abaterea constatată în cauză a fost analizată și prin raportare la prevederile O.G.

nr. 15/2013, neîncadrarea acesteia la lit. f) a art. 2 alin. (4) din actul normativ anterior menționat, având la bază constatarea că cerința respectivă nu reprezintă o specificație tehnică, un standard sau o referință tehnică căreia să i se poată aplica sintagma "sau echivalent". Totodată, prin includerea în Caietul de sarcini a cerințelor restrictive, au fost încălcate prevederile legislației naționale și europene în materia achizițiilor publice, responsabilitatea întocmirii documentației de atribuire în conformitate cu prevederile legale, revenind autorității contractante. Astfel, în speță, neregula constă în includerea unor cerințe discriminatorii în fișele tehnice din cadrul Caietului de sarcini și indiferent de faptul că sunt considerate cerințe de calificare, așa cum constată echipa de control, fie că sunt specificații tehnice restrictive, așa cum opinează recurenta A. S.A., sunt întrunite elementele reglementate de art. 2 lit. o) din O.U.G.

nr. 66/2011, iar fapta constituie abatere și este încadrată la pct. 10 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 519/2014, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: "Utilizarea unor criterii de calificare, selecție, atribuire sau a unor condiții de executare a contractelor sau a unor specificații tehnice care sunt discriminatorii din cauza unor cerințe preferențiale în mod nejustificat la nivel național, regional sau local." Abaterea se referă atât la criterii de calificare, cât și la specificații tehnice, care sunt discriminatorii. În consecință, susținerile S.C. A. S.A. de încadrare a abaterii, care face obiectul titlului de creanță contestat, în conformitate cu dispozițiile lit. f) a art. 2 alin. (4) din O.G.

nr. 15/2013, cu modificările și completările ulterioare, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse. Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse și susținerile recurentei-reclamante cu privire la faptul ca abaterea constatată nu ar avea niciun impact financiar, sens în care, în opinia sa, nu s-ar fi impus aplicarea vreunei corecții financiare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 66/2011, neregula este "orice abatere de la legalitate, neregularitate și/sau conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul UE sau bugetul național, printr-o suma plătită necuvenit", iar potrivit alin. (1) lit. o), aplicarea corecțiilor reprezintă: "măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă." În același sens sunt și prevedeile art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, noțiunea de "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezulta dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului UE pin impunerea unor cheltuieli necorespunzătoare bugetului generat." Prin urmare, orice atingere adusă principiilor fundamentale conduce la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul UE.

La rândul sau, UE are dreptul de a recupera aceste prejudicii de la Statul Român, în baza mecanismului corecțiilor financiare, ajungând astfel ar fi prejudiciat și bugetul de stat. Or, în situația constatării unor nereguli privitoare la cheltuirea banilor publici/europeni, prejudicial se prezuma, nu trebuie dovedit în concret, sens în care, în urma constatării faptului ca autoritatea contractantă a derulat procedura de atribuire cu nerespectarea prevederilor legale naționale și europene, se naște prezumția că s-a produs un prejudiciu constând în pretinderea decontării unor cheltuieli ce nu au la baza un contract încheiat cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale. Nici trimiterile pe care le face recurenta la Decizia Comisiei C(2019)3452 din 14.05.2019, respectiv, la pct. 1.1 al acesteia nu sunt de natură a-i valida raționamentul în condițiile în care sensul prevederilor din Decizie este diferit de interpretarea recurentei-reclamante.

În speță, neregula constatată a influențat în mod decisiv procedura de atribuire a Contratului de lucrări în ansamblul ei, astfel că nu se poate reține, în mod rezonabil, că ar fi avut un caracter formal sau că măsura administrativă dispusă ar trebui să se raporteze doar la o parte din obiectul Contractului de lucrări. Recurenta-reclamantă mai susține faptul că măsura administrativă aplicată ar fi excesivă prin raportare la natura și gravitatea încălcării constatate, aprecieri care, de asemenea, nu pot fi primite. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că cerințele restrictive impuse de către recurenta-reclamantă, chiar dacă vizau aspecte de o valoare pecuniară relativ redusă prin comparație cu valoarea globală a Contractului de lucrări, au afectat întreg contractul, respectiv prin aceea că atribuirea lui nu s-a realizat în condiții de concurență reală.

Or, în considerarea acestui fapt, inclusiv măsura administrativă se răsfrânge asupra întregului contract de lucrări atribuit în baza procedurii viciate și nu, așa cum în mod lipsit de suport rezonabil încearcă să acrediteze recurenta, doar față de valoarea produselor față de care s-au impus acele cerințe. Important în stabilirea măsurii administrative este rezultatul efectiv produs de abaterea comisă de recurenta-reclamantă, respectiv restricționarea concurenței în baza unor cerințe nejustificate nici sub aspectul legalității și nici al oportunității, prin intermediul cărora a fost limitat accesul la procedură pentru toți cei operatori economici care, chiar dacă ar fi putut efectua lucrările și livra produsele cerute prin documentația de atribuire, poate în condiții mai avantajoase decât cele în care a fost încheiat Contractul de lucrări, nu au putut participa la procedură în lipsa referințelor din România.

Retine Înalta Curte, totodată, că și jurisprudența CJUE la care face trimitere recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu prezintă relevanță la soluționarea cauzei, întrucât vizează situații juridice diferite față de speța de față. Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 188/2024 pronunțate la 31 octombrie 2024 de Curtea de Apel București - secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 noiembrie 2025.