Decizia nr. 5540/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 227/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 01.07.2024 pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și achiziții publice, reclamanta A. S.A., a solicitat anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/20.02.2024 și a deciziei nr. 47084/29.03.2024 prin care s-a respins contestația nr. 27583/28.02.2024 împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.2.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 227 din 27 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și achiziții publice s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. 1.3.

Calea de atac exercitată în cauză Reclamanta A. S.A a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 227 din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și achiziții publice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii, anularea deciziei Ministerului nr. 47084/29.03.2024 prin care s-a respins contestația împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Minister sub nr. x/20.02.2024 (în continuare "Nota"). Se arată că prin Notă s-a constatat o abatere de la legislația privind achizițiile sectoriale constând în includerea în specificațiile tehnice a unor cerințe cu caracter discriminatoriu din cauza unor preferințe nejustificate la nivel național, regional sau local, anume cerința de a prezenta referințe similare pentru materiale și echipamente din România în mai multe fișe tehnice.

Aceste fișe tehnice au fost cuprinse în documentația de atribuire a contractului nr. x/20.01.2021- CL 4 "Rețele apă și canalizare în zona periferică a Municipiului Constanța, Palazu Mare și Stațiunea Mamaia", inițiată cu anunțul de participare nr. x/18.06.2020. S-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea contractului de lucrări CL 4, reprezentând 5.589.873,69 RON (valoarea contractului 55.898.736,9 RON x 10%). Prin adresa nr. x/28.02.2024 A. S.A. formulat contestație față de Notă, respinsă de Minister prin decizia nr. 47084/29.03.2024 (în continuare "Decizia"). Se susține că instanța de fond nu a analizat incidența art. 2 alin. (4) lit. f) din O.G. nr. 15/2013 și nici a art. 36 alin. (6) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 394/2016. Atunci când instanța de fond stabilește în mod neclar, neconsecvent susținerile reclamantei și starea de fapt, pe care le analizează sumar sau nu le mai analizează deloc, fără a se raporta la motivarea cererii și la probele esențiale administrate în cauză, consideră că este incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de fond reține în două paragrafe distincte că cerințele nu sunt specificații tehnice, ci cerințe vizând capacitatea tehnică a ofertantului, pentru ca apoi să rețină că sunt specificații tehnice. Efectele în privința aplicării normei de drept material sunt dezvoltate în motivul nr. 3 de recurs în privința inexistenței abaterii.

Recurenta reclamantă a arătat la pct. 5 al cererii de chemare în judecată că în clarificarea nr. 1 la documentația de atribuire, emisă sub nr. x/24.07.2020, se răspunde afirmativ la pct. 1 și 2 unor solicitări ale ofertanților de acceptare și a altor specificații tehnice, iar la pct. 10 se notează că entitatea contractantă face următoarea completare la Documentația de atribuire: toate specificațiile, serviciile și cerințele menționate și solicitate în cadrul documentației de atribuire (inclusiv Caiet de sarcini) sunt însoțite de mențiunea "sau echivalent". Clarificarea nr. 1 a fost depusă în anexa 9 a cererii și este anexată prezentului recurs. Instanța de fond a analizat doar clauzele de schimbare din contract - Capitolul 1 Contract, Condiții Generale execuție lucrări și clauza de echivalență din Caietul de sarcini - Capitolul 4 Caiet de sarcini, Liste, secțiunea 3 Preambul la Listele de cantități, Preambul.

Extrasul din contract și extrasul din Caietul de sarcini-Liste au fost depuse în anexa nr. 10 a cererii, fiind anexate și prezentului recurs. De asemenea, recurenta reclamantă a făcut dovada că în cursul procedurii de atribuire au fost solicitate mai multe clarificări privind fișele tehnice, dar niciuna nu a vizat cerințele în discuție și niciun ofertant nu a fost respins pe aceste motive. Înscrisurile au fost depuse în anexa nr. 11 a cererii, fiind anexate și prezentului recurs. Recurenta-reclamantă a motivat la pct. 10.4 al cererii de chemare în judecată că după lansarea procedurii Beneficiarul a recepționat Instrucțiunea Ministerului nr. 31/01.07.2020 și a formulat mențiunea de echivalență.

Instrucțiunea Ministerului nr. 31/01.07.2020 a fost depusă în anexa nr. 19 a cererii, fiind anexată și prezentului recurs. Recurenta-reclamantă a motivat la pct. 11.6 al cererii de chemare în judecată că, în măsura calificării cerințelor drept criterii de selecție/calificare, sunt considerate nescrise potrivit art. 36 alin. (6) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 394/2016 și dispare fundamentul constatării neregulii și aplicării corecției: (6) Criteriile de calificare și criteriile de selecție care se regăsesc în caietul de sarcini ori în documentația descriptivă și care nu sunt prevăzute în anunțul de participare/simplificat/de concurs sunt considerate clauze nescrise. Se arată că Instrucțiunea Ministerului nr. 31/01.07.2020 este referită în raportul de audit nr. 202197/DV/16.10.2023 ca fiind standardul de conduită față de care se apreciază neregula.

Recurenta susține că s-au stabilit greșit natura și efectele Deciziei C(2019) 3452 final a Comisiei din 14 mai 2019 de stabilire a Orientărilor pentru determinarea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor finanțate de Uniune în cazul nerespectării normelor în materie de achiziții publice. Decizia CE C(2019)3452 din 14 mai 2019 nu are efect direct vertical descendent și niciun Stat membru nu le poate opune persoanelor aflate sub jurisdicția sa conform art. 288 și art. 292 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aspect confirmat de jurisprudența CJUE. Tratatele Uniunii Europene (pentru dispozițiile clare și necondiționate) și Regulamentele au efect direct în Statele membre.

Directivele și restul actelor subordonate sunt indirect aplicabile, fiind necesar a fi transpuse; pentru directiva netranspusă la termen sau transpusă în mod incorect CJUE a stabilit anumite efecte directe, dar numai în folosul particularilor, și nu a recunoscut efectul direct vertical descendent.

În lipsa efectului direct vertical descendent Decizia CE C (2019) 3.452 din 14 mai 2019 este lipsită efectele juridice care să poată fi opuse recurentei: - nu are natura de directivă prevăzută la art. 288 alin. (2) TFUE, ci constituie recomandarea prevăzută la art. 288 alin. (4) și art. 299 TFUE, - în dreptul unional Orientările Comisiei sunt calificate drept acte ce nu sunt destinate să producă efecte juridice (Hotărârea CJUE din 6 aprilie 2000, C-443/97, Spania/Comisia, pct. 34, ECLI:EU:C:2000:190; Hotărârea CJUE din 19 septembrie 2012, Germania/Comisia, T-265/08, pct. 110, ECLI:EU:T:2012:434; Hotărârea CJUE din 23 aprilie 2018, One of Us/Comisia, T-561/14, pct. 80, ECLI:EU:T:2018:210) și - cel mai important, nu au efect direct în niciun stat membru al Uniunii iar statele membre pot stabili (iar nu transpune) în dreptul național o normă similară - (hotărârea CJUE din 8 iunie 2023, cauza C-545/21, ANAS, pct. 45, ECLI:EU:C:2023:451; hotărârea CJUE din 4 octombrie 2024, cauza C-175/23, Obshtina Svishtov, pct. 31, ECLI:EU:C:2024:853).

Nu este legal a se aplica corecția financiară sau reducerea procentuală conform H.G. nr. 519/2014 anterior încadrării abaterii (neregulii) în anexele la O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, numai În cazul în care se constată nereguli determinate de abaterile prevăzute în anexe (art. 27 alin. (1) se poate ajunge la aplicarea de corecții financiare ale căror rate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului (art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011). H.G. nr. 519/2014 nu reglementează abateri, ci rate diferite în funcție de conținutul concret al abaterilor prevăzute în anexele la O.U.G. nr. 66/2011, abateri pentru care sunt prevăzute descrieri și rate diferite în funcție de descriere.

Întrucât o corecție trebuie să fie precedată și este condiționată de stabilirea unei nereguli, nu este suficient ca doar măsura administrativă a corecției să fie întemeiată în drept ci este necesar, în primul rând, să fie stabilită neregula și aceasta să fie încadrată în drept deoarece este vorba despre o măsură prin care se pune în aplicare dreptul Uniunii și care trebuie să respecte principiul securității juridice. Norma națională privind corecția financiară este conformă normei europene. Corecția constă în anularea totală sau parțială a contribuției din fonduri în cazul cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă. Niciuna dintre anexele la O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede rate ale corecției.

Însă, aplicarea ratelor corecției financiare stabilite prin H.G. nr. 519/2014 trebuie să aibă loc cu respectarea dispozițiilor relevante din O.U.G. nr. 66/2011 și, atunci când este folosit un barem de corecții forfetare similar celui din Decizia C(2019) 3452 final a Comisiei din 14 mai 2019, stabilirea cuantumului final al corecției care trebuie aplicată implică în mod necesar realizarea unei examinări individualizate și detaliate, ținând seama de toate particularitățile care caracterizează neregula constatată în raport cu elementele luate în considerare pentru stabilirea acestui barem și care pot justifica aplicarea unei corecții mai mari sau, dimpotrivă, reduse. În orice caz, corecții precum cele din etapa de atribuire nu se raportează la valoarea contractului atribuit întrucât aceasta constituie o încălcare vădită a proporționalității.

Corecția financiară este definită de art. 143 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1303/2013 și art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind anularea contribuției publice sau excluderea de la finanțarea cheltuielilor beneficiarului. Inclusiv Decizia C(2019) 3452 final a Comisiei din 14 mai 2019 prevede în Secțiunea 1.3 corecția raportat la valoarea cheltuielilor deja rambursate și a celor viitoare. Contrar celor reținute de instanța de fond, motivarea în fapt și în drept a Notei este contradictorie.

Pe de o parte, abaterea de la legalitate ca element constitutiv al neregulii este indicată doar prin prezentarea cerințelor restrictive încadrate în categoria specificațiilor tehnice și constatarea încălcării normelor privind specificațiile tehnice [art. 36 alin. (1) și art. 60 alin. (2) din Directiva 2014/25/UE, art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (1) lit. rr) și lit. mm), art. 62 alin. (1) și art. 165 alin. (1) și (6) din Legea nr. 99/2016, art. 22 alin. (10) din Normele aprobate prin H.G. nr. 394/2016]. Pe de altă parte, în partea descriptivă a Notei, Ministerul consideră cerințele restrictive ca fiind de calificare impuse ofertanților. Există neconcordanță între motivele de fapt privind încălcarea unor cerințe de selecție și temeiul de drept aplicabil doar specificațiilor tehnice, nefiind indicată nicio normă aplicabilă cerințelor de selecție și care să fi fost încălcată.

Normele reținute în Notă a fi fost încălcate vizează specificațiile tehnice, iar nu cerințele de calificare. Nefiind reținute a fi fost încălcate norme vizând cerințele de calificare, Nota trebuie anulată deoarece constată nelegal abateri de la cerințele de calificare.

Contrar celor reținute de instanța de fond, cerințele în discuție nu sunt criterii de calificare/selecție, ci specificații tehnice aplicabile în etapa de executare a contractului: - serviciile Comisiei și rapoartele naționale de audit depuse la dosar au constatat încălcarea art. 60 "Specificații tehnice" din Directiva 2014/25/UE, iar nu a unei alte norme privind criteriile de calificare/selecție; - din par. 87-88 ale Hotărârii CJUE din 7 septembrie 2021 în cauza C-927/19, Klaipedos, reiese că doar în situația în care caracteristicile materialelor/lucrărilor vizate de un contract sunt formulate în termeni de performanțe sau cerințe funcționale sau prin referire la standarde tehnice, acele caracteristici tehnice pot avea valoarea unor criterii de calificare/selecție (ceea ce nu este cazul în speță); - documentația de atribuire, modul de evaluare și actele contestate nu determină concluzia că cerința de referințe naționale pentru echipamente constituie un criteriu de calificare/selecție, ci sunt specificații tehnice ce putea fi modificate în cursul executării contractului; - nu în ultimul rând, entitatea contractantă este mai bine situată în aprecia dacă într-o procedură cerința o aplică ca și criteriu de calificare/selecție, specificație tehnică ori condiție de executare a contractului.

Contrar celor reținute de instanța de fond, există o justificare a cerințelor iar încadrarea corectă la nivel teoretic a neregulii are loc în pct. 11 din Anexa nr. 2 a O.U.G. nr. 66/2011. Caracterul nejustificat are semnificația lipsei oricărei justificări. În cazul în care justificarea există, dar încalcă norme în materie de atribuire a contractului, existența unei justificări este un alt aspect decât temeinicia justificării. Justificarea există, dovadă că Ministerul a evocat la fond scrisoarea Ares(2023) 4815575-11/07/2023, în care s-a arătat că, deși cerința a fost determinată de natura serviciului de alimentare cu apă și de canalizare oferit, care obligă operatorul regional să asigure continuitatea serviciului de alimentare cu apă și schimbarea promptă a pieselor defecte, serviciile Comisiei recunosc importanța continuității unui astfel de serviciu și necesitatea de a aborda rapid situațiile de degradare", totuși cerința nu este proporțională.

Odată cu stabilirea caracterului justificat (iar nu neapărat temeinic), încadrarea abaterii în pct. 10 din Anexa 2 la O.U.G. nr. 66/2011, respectiv a corecției în pct. 10 din Anexa 2 la H.G. nr. 519/2014 (discriminare) nu mai apare rezonabilă, chiar și în condițiile în care s-ar aprecia că mijloacele de atingere a scopului legitim privind siguranța și continuitatea serviciului nu ar fi fost proporționale (corespunzătoare și necesare), având în vedere justificarea obiectivă a cerințelor. Dimpotrivă, o încadrare adecvată a abaterii este cea din pct. 11 din Anexa la 2 la O.U.G. nr. 66/2011, respectiv a corecției în pct. 11 din Anexa 2 la H.G. nr. 519/2014, ceea ce conduce la modificarea și a ratei corecției financiare.

Încadrarea unei abateri în raporturile dintre Uniunea Europeană și România ca stat membru are loc conform Deciziei CE C (2019) 3452 din 14 mai 2019, iar aceste aspecte sunt consemnate ca atare în poziția serviciilor Comisiei cuprinse în scrisorile Ares și rapoartele Autorității de Audit depuse la dosar. Însă, încadrarea abaterii în raporturile dintre Minister și recurenta reclamantă are loc potrivit legii naționale. Din faptul că legiuitorul național nu a menționat la pct. 11 din Anexa 2 la O.U.G.

nr. 66/2011 "This refers to criteria or conditions that, despite not being discriminatory on the basis of national/regional/local preferences, still lead to restricting access for economic operators to the specific public procurement procedure", așa cum prevede Decizia CE C (2019) 3452 din 14 mai 2019, ci "Utilizarea unor criterii de calificare, selecție, atribuire sau condiții de executare a contractelor sau a unor specificații tehnice care nu sunt discriminatorii în sensul abaterii de la punctul 10, dar care restricționează accesul operatorilor economici" rezultă că în raporturile naționale dintre AM-POIM și Beneficiar o cerință care are justificare, dar este netemeinică sau disproporționată, nu mai îndeplinește condiția de a fi nejustificată în sensul pct. 10 din Anexa 2 la O.U.G.

nr. 66/2011 și se încadrează în pct. 11 din Anexa 2 la O.U.G. nr. 66/2011. Instanța de fond nu a analizat clarificarea nr. 1. Recurenta reclamantă a formulat în clarificarea nr. 1 la documentația de atribuire, imediat după emiterea de către Minister a Instrucțiunii nr. 31/2020, introducerea mențiunii de echivalență pentru "toate specificațiile, serviciile și cerințele menționate și solicitate în cadrul documentației de atribuire (inclusiv Caiet de sarcini)", context în care nu se poate reține încălcarea normelor în materie de achiziții, neregula nu există și nu se poate aplica vreo corecție. Dacă cerințele în cauză sunt specificații tehnice, acestea au fost prevăzute cu mențiunea "sau echivalent" și abaterea nu există.

Dacă cerințele în cauză ar fi cerințe de selecție, atunci acestea sunt considerate nescrise conform art. 36 alin. (6) din H.G. nr. 394/2016 și dispare fundamentul constatării neregulii și aplicării corecției. De asemenea, și cerințelor de selecție li se aplică mențiunea "sau echivalent" și abaterea nu există. În toate cazurile, independent de calificare, efectele art. 2 alin. (4) lit. f) din O.G. nr. 15/2013 rămân aplicabile. Procedura de atribuire a fost inițiată cu anunțul de participare nr. x/18.06.2020, anterior datei de 01.07.2020, fiind astfel deplin aplicabil art. 2 alin. (4) lit. f) din O.G. nr. 15/2013 (dacă nu se reține mențiunea "sau echivalent" din clarificări, ce exclude abaterea).

În stabilirea existenței sau nu a abaterii față de mențiunea sau echivalent, trebuie avute în vedere efectele Instrucțiunii Ministerului nr. 31/2020 și ale art. 2 alin. (4) lit. f) din O.G. nr. 15/2013 ce prevede un caz în care corecția se suportă de la bugetul de stat. Prin completarea adusă prin O.U.G. nr. 12/2022 la art. 2 alin. (4) lit. f) legiuitorul a avut în vedere și orice alte cerințe fără mențiunea sau echivalent, de unde rezultă că referințele naționale considerate restrictive au fost calificate specificații tehnice și, chiar dacă ar fi privite drept cerințe de calificare/selecție, se încadrează în categoria oricăror alte cerințe fără mențiunea sau echivalent. Ori, legiuitorul este cel care a stabilit că referințelor naționale pentru materiale li se poate atașa mențiunea sau echivalent.

Trimiterea directă la Instrucțiunea nr. 31/2020 și la data de 01.07.2020 arată că legiuitorul a considerat că efectele de prevenție ale Instrucțiunii s-au produs cu acea dată, iar (i). pentru toate documentațiile de atribuire publicate anterior datei de 01.07.2020, dacă cuprind cerințele restrictive, corecțiile nu se suportă de către beneficiari; (ii). în cazul documentațiilor de atribuire publicate ulterior datei de 01.07.2020, dacă cuprind cerințele restrictive, corecțiile nu se suportă de către beneficiari dacă aceștia menționează că acestea sunt însoțite de mențiunea "sau echivalent". Recepționând Instrucțiunea Ministerului nr. 31/2020 în ceea ce privește mențiunea "sau echivalent" după publicarea anunțului de participare, A. S.A.

a introdus mențiunea în Clarificarea nr. 1 la documentația de atribuire Conformarea la Instrucțiunea Ministerului nr. 31/2020 nu poate fi ignorată decât cu consecința încălcării principiilor securității juridice și încrederii legitime. În speță, după ce procedura de atribuire a beneficiat de o clarificare prin adăugarea generală a mențiunii "sau echivalent", în deplin acord cu Instrucțiunea nr. 31/2020, iar rapoartele Autorității de Audit și expunerea de motive a O.U.G. nr. 12/2022 califică cerința de prezentare a referințelor naționale ca fiind susceptibile de mențiunea "sau echivalent", nu se mai pot reține în sarcina beneficiarului o neregulă și o corecție pe motiv că ignoră mențiunea "sau echivalent", deoarece la aceasta se opun principiile securității juridice și încrederii legitime.

De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond, mandatul nr. x/FB/17.10.2023 prevede distinct persoanele care formează echipa de control și persoana desemnată pentru stabilirea debitorului, precum și că "Echipa de control și persoana desemnată pentru stabilirea debitorului vor duce la îndeplinire prezentul Mandat". Echipa de control, potrivit pct. 1.a din Notă și mandatul nr. x/FB/17.10.2023, este formată din: Dl. B., având funcția de consilier și Dl. C., având funcția de consilier. Persoana desemnată pentru stabilirea debitorului, potrivit pct. 1.a din Notă și și mandatul nr. x/FB/17.10.2023, este Dna. D., având funcția de expert. Persoana desemnată pentru stabilirea debitorului este cea care, potrivit art. 273 alin. (2) din H.G.

nr. 875/2011, pe baza motivelor de fapt, temeiului de drept și concluziilor activității de verificare efectuate de echipa de control, completează pct. 13, 13.1 și 13.2 din Notă, anume identificarea debitorului, temeiul de fapt pentru desemnarea debitorului și temeiul de drept pentru desemnarea debitorului. Ori, echipa de control a depășit competența sa și le-a încălcat pe cele ale persoanei desemnate pentru stabilirea debitorului atunci când a respins la pct. 1.b al Notei argumente privind stabilirea debitorului ce trebuiau să figureze la pct. 13, 13.1 și 13.2 din Notă: Referitor la susținerea Beneficiarului cum că neregula constatată de echipa de control face parte din categoria neregulilor a căror corecție financiară se suportă de la bugetul de stat conform lit. f) a art. 2 alin. (4) din O.G.

nr. 15/2013 (...) echipa de control precizează că abaterea a fost analizată și prin raportarea la prevederile O.G. nr. 15/2013, neîncadrarea acesteia la lit. f) a art. 2 alin. (4) din actul normativ anterior menționat având la bază constatarea că cerința respectivă nu reprezintă o specificație tehnică, un standard sau o referință tehnică căreia să i se poată aplica sintagma "sau echivalent", așa cum s-a argumentat la capitolul 7 din prezenta Notă de constatare. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Minsterul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A considerat că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată s-a bazat pe o analiză corectă a situației de fapt raportat la dispozițiile de drept material relevante în cauză, sentința atacată fiind motivată în mod corespunzător.

În esență, a arătat că sancționarea unei abateri nu poate fi condiționată de producerea unui prejudiciu, actele normative având în vedere și potențialitatea producerii unui prejudiciu. Atât timp cât beneficiarii fondurilor europene nerambursabile încalcă dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene și cel național aferent acestuia sunt prejudiciate, sens în care se impune aplicarea unor corecții financiare. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") este neîntemeiat. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, întrucât instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc.

civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor.

Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)." Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Faptul că recurentul-reclamant este nemulțumit de raționamentul instanței de fond sau de concluzia la care aceasta a ajuns nu se poate circumscrie în niciun caz motivului de recurs invocat, cu atât mai mult cu cât, în concordanță cu prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. civ., în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, judecătorul va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel principiul legalității. În consecință, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de parte, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă să nu-și găsească incidența în cauză.

2.2. Ca situație de fapt necontestată de către părți, se constată că între reclamant, în calitate de beneficiar, și pârât, în calitate de autoritate de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare (AM POIM), a fost încheiat contractul de finanțare nr. x/31.08.2018, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile beneficiarului în vederea implementării proiectului "Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată în aria de operare a S.C. A. S.A. Constanța în perioada 2014- 2020", COD SMIS 2014+115525. În vederea implementării contractului de finanțare, beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă, a atribuit contractul de lucrări nr. x/20.01.2021 - CL 4 "Rețele apă și canalizare în zona periferică a municipiului Constanța, Palazu Mare și stațiunea Mamaia", prin procedura de licitație deschisă, inițiată prin publicarea Anunțului de participare nr. x/18.06.2020 și nr. JOUE 2020/S 117-284883.

În urma procedurii de atribuire, a fost declarată câștigătoare oferta prezentată de Asocierea S.C. E. S.R.L. - lider asociere, S.C. F. SRL- asociat, S.C. G. SRL- asociat, S.C. H. S.R.L. - asociat, S.C. I. S.R.L. - asociat și S.C. J. S.R.L., terț susținător pentru o valoare contractuală în sumă de 55.898.736,93 RON. Ca urmare a suspiciunii de neregulă nr. 171675/13.10.2023 au fost efectuate verificări ale documentației aferente contractului nr. x/20.01.2021, atribuit în baza Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale. Prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 25285/20.02.2024, s-a constatat că, în caietele de sarcini se regăsesc cerințe care restricționează accesul operatorilor economici la procedură.

În concret, s-a arătat că în anumite fișe tehnice fiind solicitate referințe similare pentru echipamente în România ("Se vor prezenta referințe similare pentru aceste echipamente în România: Fișa Tehnică FT nr. 5 - Casetă protecție 8860; Fișa Tehnica FT nr. 6 - Robinet de concesie montat pe conducte de branșament; Fișa Tehnică FT nr. x - Vană de concesie; Fișa Tehnică FT nr. 12 - Terminal portabil; Fișa Tehnică FT nr. 13 - Buldoexcavator cu picon și cupă; Fișa Tehnică FT nr. 28 - Grup electrogen de intervenție 22KVA - 400V - 50Hz; Fișa Tehnică FT nr. 29 - Grup electrogen de intervenție 44KVA - 400V - 50 Hz; Fișa Tehnică FT nr. 30 - Vane cu sertar tip cuțit; Fișa Tehnică FT nr. 34 - Capace carosabile cu autonivetare, clasa D 400; Fișa Tehnică FT nr. 40 - Compensator de montaj DM 250-600 mm; Fișa Tehnica FT nr. 42 - Tijă de manevră pentru vanele hidranților montate îngropat; Fișa Tehnică FT nr. 43 - Cutie protecție tijă pentru vanele hidranților montate îngropat)". S-a apreciat că cerința este restrictivă prin raportare la restrângerea ariei geografice, această cerință având caracter discriminatoriu pentru potențialii ofertanți care, deși ar fi putut oferi echipamente care să corespundă întocmai cerințelor tehnice solicitate, nu ar fi putut prezenta referințe similare pentru aceste echipamente în România.

S-a susținut că autoritatea contractantă a restrâns competiția acceptând doar ofertanții care prezentau referințe similare la nivel național regional sau local, iar potențialii ofertanți care dețineau referințe similare din alte țări au fost descurajați să participe la procedura de atribuire a contractului. Prin decizia nr. 47084/29.03.2024 pârâtul intimat a respins contestația formulată de reclamantă apreciindu-se că este temeinică și legală nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Realizând o sinteză a motivelor de recurs formulate de către recurenta-reclamantă subsumate cazului de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate prin raportare la argumentele de fapt și de drept care urmează a fi expuse în continuare.

O primă critică formulată de către recurenta-reclamantă vizează greșita încadrare de către prima instanță a cerinței în discuție în categoria specificațiilor tehnice iar nu a cerințelor de selecție sau de calificare. Reținând că petenta a fost sancționată pentru neregula prevăzută de pct. 10 din anexa 2 la H.G. nr. 519/2014, constând în "utilizarea unor criterii de calificare, selecție, atribuire sau a unor condiții de executare a contractelor sau a unor specificații tehnice care sunt discriminatorii din cauza unor cerințe preferențiale în mod nejustificat la nivel național regional sau local", instanța de control judiciar observă că norma legală vizează inclusiv inserarea unor specificații tehnice discriminatorii și nu doar a unor criterii de calificare sau selecție având un asemenea caracter.

Așadar, în acord cu judecătorul fondului, pentru reținerea neregulii imputate nu este necesară calificarea exactă a cerinței în discuție drept criterii de selecție sau, dimpotrivă, specificații tehnice ori condiții de executare a contractului. Relevant este a se stabili, din perspectiva dispozițiilor legale anterior menționate, dacă cerințele impuse prin documentația de atribuire, indiferent de calificarea acestora, au caracter discriminatoriu din cauza unor cerințe preferențiale nejustificate la nivel național, regional sau local. Înalta Curte constată că documentația depusă la dosarul cauzei conține cerințe care impun ca, pentru anumite echipamente, să se prezinte "referințe similare pentru aceste echipamente în România" cerințe care indubitabil au un caracter discriminatoriu derivat din cerințele preferențiale impuse nejustificat la nivel național.

Constată de asemenea Înalta Curte că recurenta-reclamantă nu a administrat în fața instanței de fond niciun mijloc de probă care să conducă la concluzia unei justificări obiective a acestei cerințe, dată de natura contractului sau a produselor solicitate în cadrul procedurii de achiziție astfel încât limitarea referințelor similare la o anumită regiune să prezinte un suport legal. Stabilind astfel de cerințe asupra produselor ofertate și acceptându-le doar pe acelea pentru care se prezintă referințe similare în România, recurenta-reclamantă a negat posibilitatea de participare la licitație a acelor operatori economici care ar fi fost în măsură să oferteze echipamente ce îndeplinesc cerințele tehnice solicitate, dar nu și pe cea legată de teritorialitate, generând în mod evident o discriminare între ofertanți pe temei teritorial.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță în cauză etapa în care această prevedere cuprinsă în documentația de atribuire și-a produs efectele (etapa de executare a contractului sau etapa de calificare a ofertanților), criticile recurentei- reclamante fiind așadar nefondate. Este de observat că, în combaterea considerentelor de fapt și de drept pe care prima instanță și-a fundamentat soluția pronunțată în cauză sub aspectul caracterului discriminatoriu al cerințelor impuse prin documentația de atribuire, recurenta-reclamantă invocă mai multe decizii din jurisprudența CJUE, fără a indica însă relevanța acestora în analiza motivului de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., astfel încât Înalta Curte nu poate fi ținută a se raporta la conținutul acestor hotărâri. În ceea ce privește critica referitoare la ignorarea de către prima instanță a mențiunii de echivalență a cerințelor care ar fi fost cuprinsă în documentația de atribuire, se constată că și aceasta este neîntemeiată întrucât sintagmei "se vor prezenta referințe similare pentru aceste echipamente în România" nu i se poate aplica mențiunea echivalenței. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 11 din anexa 2 la O.U.G. nr. 66/2011, se constată, că mențiunea "sau echivalent" are rolul de a permite operatorilor economici să complinească cerința autorității prin prezentarea unei certificări sau autorizări similare și corespondente celei cerute expres în documentația de atribuire.

Ori, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, reclamanta nu a prevăzut posibilitatea acceptării unor referințe echivalente iar alegațiile acesteia sub acest aspect reprezintă simple afirmații nedovedite. Referitor la criticile vizând ignorarea de către prima instanță a caracterului de clauze nescrise a cerințelor din caietul de sarcini întrucât acestea sunt în fapt cerințe/specificații tehnice aferente documentației tehnice, astfel încât nu era necesară notarea lor în anunțul de participare și în fișa de date, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate întrucât cerința privind "prezentarea de referințe similare în România" nu are în vedere produsele menționate în fișa tehnică, ci privește capacitatea operatorului, experiența acestuia.

În cauză, din analiza conținutului fișelor tehnice, reiese fără echivoc că cerința referitoare la solicitarea de referințe similare pentru echipamentele menționate în România reprezintă cerința de calificare impusă ofertanților fiind întrunite elementele reglementate de art. 2 lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, fapta constituind abaterea încadrată la pct. 10 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 519/2014, respectiv "utilizarea unor criterii de calificare, selecție, atribuire sau a unor condiții de executare a contractelor sau a unor specificații tehnice care sunt discriminatorii din cauza unor cerințe preferențiale în mod nejustificat la nivel național, regional sau local". Pe de altă parte, apărarea intimatei-pârâte conform căreia clauzele sunt considerate nescrise doar în cazul în care acestea ar fi făcut obiectul unei contestații, este întemeiată, Înalta Curte urmând a respinge în consecință criticile recurentei sub acest aspect.

Susținerea reclamantei cu privire la faptul că abaterea care face obiectul actului administrativ contestat ar fi trebuit încadrată conform art. 2 alin. (4) lit. f) din O.G. nr. 15/2013 chiar dacă procedura de achiziție publică a fost demarată ulterior datei reglementate de actul normativ, respectiv 1 iulie 2020, în situația în care beneficiarul s-a conformat Instrucțiunii nr. 31/2020 a AMPOIM în sensul menționării sintagmei "prin echivalent" în cadrul specificațiilor tehnice, este de asemenea nefondată, întrucât această instrucțiune nu modifică sau completează dispozițiile O.G. nr. 15/2013 în sensul în care beneficiarii care introduc în specificațiile tehnice sintagma "prin echivalent" ar avea dreptul de a se prevala de dispozițiile art. 2 alin. (4) lit. f) din actul normativ susmenționat.

În ceea ce privește pretinsa nelegală încadrare a abaterii și a corecției în cuprinsul actelor administrative atacate, Înalta Curte constată că această abatere a fost în mod temeinic încadrată conform pct. 10 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 519/2014, având în vedere că verificarea procedurii de atribuire a contractului de lucrări a evidențiat faptul că autoritatea contractantă a inclus în specificațiile tehnice din cadrul documentației de atribuire cerințe privind prezentarea unor referințe naționale pentru echipamente și utilaje de natură discriminatorie. Din analiza dispozițiilor legale incidente, reiese fără echivoc că abaterea prevăzută de pct. 10 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 519/2014 se referă la specificații tehnice, astfel încât susținerile recurentei sunt nefondate întrucât abaterea de la pct. 11 se referă la specificații tehnice care nu sunt discriminatorii la nivel național, regional, local.

Stabilind așadar corecta încadrare a abaterii reținute în sarcina recurentei-reclamante, de către autoritățile publice pârâte, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza susținerilor referitoare la o eventuală neaplicare de către intimată a principiului proporționalității în scopul reducerii corecției financiare, stabilită în mod legal la valoarea contractului de achiziție publică. Un ultim motiv de recurs vizează depășirea competențelor echipei de control și pe cele ale persoanei desemnate pentru stabilirea debitorului la momentul întocmirii actului administrativ contestat, motiv de recurs de asemenea apreciat ca fiind nefondat. Astfel, recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispozițiilor art. 27 3 alin. (2) din H.G.

nr. 875/2011 fără a arăta însă în ce constă această încălcare în condițiile în care nota de constatare a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, în baza mandatului nr. x/17.10.2023 de către persoanele prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate. 2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A., ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 227 din 27 noiembrie 2024 a Curții de Apel București- secția a X-a contencios administrativ și fiscal și achiziții publice, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.